Actiune in despagubiri formulata de mostenitorul unui salariat impotriva fostului angajator al autorului sau. Invocarea ca temei a dispozitiilor art. 24 din Legea nr. 90/1996 ce definesc notiunea de accident de munca. Neindeplinirea cerintelor impuse de lege pentru acordarea de daune materiale si morale pe acest temei. Efecte in plan juridic.
"Se mai retine faptul ca incidentul mai sus amintit nu a fost calificat nici de catre organele de urmarire penala ca fiind un accident de munca in intelesul Legii nr.90/1996, iar din raportul medico-legal aflat la dosarul de fond, rezulta ca moartea autorului reclamantei a fost si in legatura cu afectiuni grave, respectiv ciroza avansata, bronhopneumonie, ateroscleroza cerebrala, tare preexistente care au dus la deces si nu neaparat intoxicarea cu monoxid de carbon.
Fata de cele mai sus aratate rezulta ca, in speta, nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.24 alin.1 din Legea nr.90/1996 republicata, astfel cum a retinut instanta de fond, astfel incat paratului nu ii revine obligatia prevazuta de art.25 alin.2 si art.31 si urm. din Legea nr.90/1996, iar reclamanta nu poate beneficia de o despagubire egala cu 4 salarii medii brute pe economia nationala, prevazuta de art.46 din Legea nr.346/2002, deoarece decesul defunctului D.G. nu a intervenit ca urmare a unui accident de munca in intelesul dispozitiilor art.24 alin.1 din Legea nr.90/1996.
Cu privire la critica vizand acordarea daunelor morale, Curtea o apreciaza ca fiind intemeiata, in conditiile in care respingand capatul de cerere principal vizand declararea ca accident de munca a evenimentului produs la data de 24.12.2005 si retinand culpa defunctului D.G., precum si incalcarea atributiilor de serviciu ce ii reveneau, obligarea unitatii la plata daunelor morale, in favoarea mostenitoarei defunctului nu mai poate subzista.
Aceasta cu atat mai mult cu cat nu poate fi retinuta culpa recurentei,in ceea ce priveste decesul autorului reclamantei, constand in incalcarea obligatiilor ce-i reveneau prin dispozitiile art.10-16 din Normele Generale de Protectia Muncii privind evaluarea riscurilor pentru sanatatea si securitatea salariatilor, astfel cum a retinut instanta de fond, deoarece acesta nu avea atributii de paza in incaperea unde s-a culcat si s-a produs incidentul si nici aceea de a dormi la locul de munca."
Decizia civila nr. 486/R din 29 ianuarie 2010
Asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1138 din 10.06.2009, pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia Conflicte de Munca Asigurari Sociale si Contencios Administrativ Fiscal, in dosarul nr.2432/87/2008, a fost admisa, in parte, actiunea formulata de reclamanta D.P.M, in calitate de mostenitor al defunctului D.G., in contradictoriu cu parata SC A SRL, a fost obligata parata sa declare la ITM Teleorman, accidentul de munca din data de 24.12.2005, privind decesul numitului D.G., precum si sa plateasca reclamantei despagubiri de deces in cuantum de patru salarii medii brute pe economie in anul 2006 precum si la plata unei prestatii periodice in cuantum de o treime din salariul minim pe economie incepand cu 31.12.2005, pana la 31 iulie 2009 si la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale si a fost respins, ca nefondat, capatul de cerere privind obligarea paratei la plata sumei de 10.000 lei, reprezentand cheltuieli de inmormantare.
Prin aceeasi sentinta, a fost obligata parata la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecata in favoarea reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, defunctul D.G. era salariatul paratei SC A SRL - asa cum arata si aceasta prin intampinare, fiind incadrat ca agent paza in cadrul firmei - fara forme legale - nu avea contract individual de munca incheiat - in conformitate cu dispozitiile art.16 (1) Codul muncii - Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana - Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului.
Angajatorul SC A SRL nu a respectat nici dispozitiile art.17 (1) Codul Muncii - anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii, ori, dupa caz, salariatul cu privire la clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice.
Instanta nu a retinut apararea paratului, precum ca defunctul D.G. era in cautarea unui loc de munca si se afla in perioada de proba. In cazul angajarii neindeplinirea obligatiei de informare este consecinta neincheierii in scris a contractului individual de munca iar aceasta fapta constituie contraventie prevazuta si sanctionata de art.276 alin.1 lit.c Codul Muncii.
In conformitate cu dispozitiile art.31 (1) Codul muncii - pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la incheierea contractului individual de munca se poate stabili o perioada de proba de cel mult 30 de zile calendaristice, pentru functiile de executie.
De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art.31 (5) Codul Muncii, pe durata perioadei de proba salariatul se bucura de toate drepturile si are toate obligatiile prevazute in legislatia muncii, in contractul colectiv de munca , in regulamentul intern, precum si in contractul individual de munca.
Perioada de proba nu se prezuma si nici nu constituie un act unilateral al angajatorului (asa cum acesta incearca sa se apere, depunand la dosar o decizie respectiv nr.53/2.12.2005, neinregistrata la Inspectoratul Teritorial de Munca Teleorman, si care putea fi intocmita oricand , cu atat mai mult cu cat in cauza neavand contract individual de munca inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca defunctul presta o asa numita munca "la negru" fara forme legale ), ci trebuie prevazuta expres in contractul individual de munca - art.17 alin.2 lit.m coroborat cu art.17 alin.3 din Codul Muncii - in acest sens si literatura de specialitate - Serban Beligradeanu; I.T.Stefanescu - Perioada de proba in reglementarea Codului Muncii in Dreptul nr.8/2003.
Ca o consecinta ca salariatul trebuie sa-si desfasoare activitatea in baza unui contract individual de munca legal incheiat, perioada respectiva constituie vechime in munca.
Asa fiind, perioada de proba redevine o clauza de dezicere (de denuntare, de desistare) a contractului individual de munca.
La data de 24.12.2005, defunctul D.G. executa serviciul de paza in tura de dupa amiaza, intr-o incapere incalzita cu un godin care functiona cu rumegus.
Instanta nu a retinut apararea paratului cum ca in conformitate cu graficul de lucru, defunctul D.G. era liber, si ca, de situatia schimbului de tura nu a luat cunostinta.
Intr-adevar la dosarul cauzei s-a depus in copie xerox un grafic de lucru - dar aceasta nu este inregistrata oficial la societate si nu exista semnaturile angajatilor de luare la cunostinta de acest grafic de lucru, existand suspiciunea ca el putea fi oricand intocmit.
A incercat paratul sa dovedeasca ca exista un grafic de lucru, de care toti angajatii cunosteau si prin depozitia martorului G.P. considerand-o net subiectiva.
Astfel martorul si-a adus aminte cu precizie, desi fata de data producerii evenimentului au trecut 4 ani, ca in data de 23.12.2005, la ora 14,00 s-a intalnit cu D.G., care desi era baut de la pomana porcului, a consumat in continuare bauturi alcoolice - inducand ideea ca acesta era beat - dar nu si-a adus aminte ce a facut cu o zi inainte de data audierii la - data de 5 mai 2009 - asa cum a fost intrebat de presedintele completului de judecata tocmai pentru a se verifica acuitatea cu care martorul prezinta evenimentele, precizia si plasarea acestor evenimente in spatiul vizual temporal.
Intrucat era frig - defunctul D.G. a aprins focul in soba - si este probabil sa fi adormit.
A depus paratul o adresa emisa de Administratia Nationala de Meteorologie si prin care se stabileste pentru perioada 23-25 decembrie 2005, o temperatura cuprinsa intre -2, 2 grade C si 0,6 grade C, si stabilind ca din punct de vedere meteorologic expresia de "vreme geroasa" desemneaza in mod conventional intervale cu temperaturi mai mici de -10 grade C.
Oricum, temperatura inregistrata in aceasta perioada -2, 2 grade C si 0,6 grade C nu exclude lipsa mijloacelor de incalzire in spatiile in care se executa serviciul - sau in cele cu destinatii de locuinta - nu inseamna, ca, trebuie sa fie asteptata o temperatura de -10 grade C, sau mai mult pentru a se folosi mijloacele de incalzire.
Este putin probabil ca la sediul SC A SRL, ceilalti angajati sa astepte ca temperatura sa scada sub -10 grade C, ca sa foloseasca in birouri sau in alte spatii, mijloace de incalzire.
Afirmatia paratei din concluziile scrise, cum ca defunctul D.G. - adapostindu-se si dormind a incalcat grav obligatiile de serviciu nu poate fi retinuta atata timp cat nu s-a depus la dosarul cauzei fisa postului, semnata de ambele parti , si prin care sa se probeze ca acesta avea clar stabilite atributiile de serviciu, cu atat mai mult cu cat nu avea incheiat un contract de munca.
A doua zi, respectiv la 24.12.2005 a fost gasit in stare de inconstienta si transportat la Spitalul Turnu Magurele - unde a fost internat cu diagnosticul "stare comatoasa de etiologie neprecizata" - coma de gradul II, la data de 24.12.2005, fiind trimis la data de 25.12.2005, catre Spitalul de Urgenta Floreasca Bucuresti.
Pe perioada internarii asa cum rezulta din fisele de observatie nu s-a putut stabili natura starii comatoase, ea fiind inregistrata ca "origine etiologica neprecizata".
Numitul D.G. a decedat la Spitalul de Urgenta Floreasca Bucuresti, la data de 3.01.2006 - eliberandu-se certificatul medical constatator al decesului nr.2146/3.01.2006 - la rubrica cauzele decesului stabilindu-se "insuficienta cardio respiratorie acuta; bronhopneumonie intoxicatie acuta cu monoxid de carbon.
De altfel, si Institutul National de Medicina Legala "Mina Minovici" comunica prin adresa A3/2146/2005 ca in urma examenelor medico-legale si acelor de laborator, moartea numitului D.G. , a fost violenta , ca urmare a expunerii prelungite in atmosfera viciata si posibil monoxid de carbon -, neputandu-se face determinari toxicologice - avand in vedere supravietuirea indelungata.
In conformitate cu prevederile art.24 alin.1 din legea 90/1996 republicata in Monitorul Oficial nr.47/29.01.2001 - in conformitate cu prevederile art.24 alin.1 privind protectia muncii, prin accident de munca se intelege: vatamarea violenta a organismului , precum si intoxicatia acuta profesionala care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a contractului in baza caruia se desfasoara activitatea, si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile , invaliditate ori deces.
In conformitate cu dispozitiile art. 25 alin. 2, art. 31 si urmatoarele din Legea 90/1996, paratului ii revenea obligatia sa comunice Inspectoratului teritorial de Munca Teleorman, producerea accidentului de munca si sa procedeze la declararea sa, obligatie pe care acesta nu a indeplinit-o.
Art.26 din Legea nr.319/2006, prevede ca orice eveniment va fi comunicat deindata angajatorului de catre conducatorul locului de munca sau de orice alta persoana care are cunostinta despre producerea acestuia.
La randul sau, angajatorul trebuie sa comunice evenimentul astfel : a) inspectoratelor teritoriale de munca, b) asiguratorului potrivit Legii 346/2002 si c) organelor de urmarire penala dupa caz.
Cum angajatorul SC A SRL nu s-a conformat acestor dispozitii legale, instanta va obliga paratul sa declare la Inspectoratul Teritorial de Munca Teleorman accidentul de munca din data de 24.12.2005 privind decesul numitului D.G.
In conformitate cu dispozitiile art.46 din legea nr.346/2002, in cazul decesului asiguratului ca urmare a unor accidente de munca , reclamanta beneficiaza de o despagubire egala cu 4 salarii medii brute pe economia nationala.
In conformitate cu dispozitiile art.16 (1) Codul Muncii - in situatia in care contractul individual de munca nu a fost incheiat in forma scrisa, se prezuma ca a fost incheiat pe durata nedeterminata.
Defunctul D.G., nu a avut incheiat contract individual de munca, dar a prestat munca la parat, asa cum acesta asi recunoscut ca agent de paza pana la producerea decesului.
In conformitate cu dispozitiile art.46 din Legea nr.346/2002, in cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de munca, reclamanta urma sa beneficieze de o despagubire egala cu 4 salarii medii brute pe economia nationala.
Asigurarea este obligatorie pentru toti cei care utilizeaza forta de munca angajata cu contract individual de munca - art.3 lit.a din Legea 346/2002.
Astfel incat in considerentele de mai sus, parata va fi obligata sa plateasca reclamantei despagubiri de deces in cuantum de 4 salarii medii brute pe economie in anul 2006, precum si la plata unei prestatii periodice in cuantum de 1/3 din salariul minim pe economie incepand cu 31.12.2005 pana la 31.07.2009, intrucat reclamanta este studenta a Universitatii din Durham, Facultatea de Filozofie, Stiinte Politice & Economie, St. Mary s College fiind lipsita de ajutorul financiar pe care il primea lunar de la tatal sau pana la terminarea studiilor - 31.07.2009.
Paratei ii va reveni obligatia si de a plati catre reclamanta daune morale, ca urmare a suferintei psihice cauzate ca urmare a pierderii tatalui, morale dar si materiale, cu atat mai mult cu cat este studenta a unei universitati de prestigiu din Europa - daune pe care instanta le cuantifica la 10.000 lei, urmand a admite si acest capat de cerere.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de inmormantare, a fost respins, intrucat reclamanta nu l-a dovedit cu acte si nici cu martori.
Astfel din declaratia martorului V.G., a reiesit ca acesta nu a ajutat cu bani la inmormantare si nici pe reclamanta nu a ajutat-o.
Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs, in termenul legal, parata SC A SRL, criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea recursului, intemeiat in drept pe dispozitiile art.304 pct.9 C.pr.civ., recurenta a aratat ca, sentinta a fost data cu incalcarea legii, defunctul D.G., tatal reclamantei D.P.M., neavand la data pretinsului accident de munca calitatea de angajat, respectiv salariat, pentru a putea beneficia de prevederile din Codul muncii, deoarece la data inceperii perioadei de proba si nici ulterior, defunctul nu a inteles sa se prezinte la examenul medical obligatoriu in vederea incheierii contractului individual de munca, desi recurenta, prin administrator a solicitat acest lucru in repetate randuri.
In aceste imprejurari, sustine recurenta, in raport de disp.art.27 al.1 si 2 Codul muncii, se poate constata nulitatea contractului individual de munca,cu toate consecintele, inclusiv lipsa calitatii de angajat,respectiv salariat,a defunctului, astfel incat nefiind un litigiu de munca, fata de pretentiile reclamantei,competenta apartine Judecatoriei Turnu Magurele judetul Teleorman.
S-a mai sustinut si faptul ca sentinta criticata este nelegala si din punct de vedere al solutionarii fondului, deoarece situatia de fapt este alta, decat aceea retinuta de instanta de fond in sentinta criticata,iar apararile facute de recurent prin intimpinare, cat si oral in fata instantei, au fost ignorate, iar probele solicitate,respectiv proba testimoniala a fost restrictionata la un singur martor, insa chiar si asa, martorul recurentei, numitul G.P., dupa ce a declarat ca defunctul obisnuia sa se prezinte beat la serviciu, in noaptea de 23/24Decembrie 2005,s-a culcat in timpul efectuarii serviciului de paza,etc. a fost oprit de instanta si intrebat aspecte,care nu au legatura cu cauza dedusa judecatii si, desi, prin Intimpinare, recurenta a solicitat audierea mai multor martori, esentiali in vederea dezlegarii pricinii, proba a fost restrictionata de Instanta fara nici o motivare.
S-a mai aratat incidentul nu a fost calificat nici de Parchet,ca fiind un accident de munca,care sa cada sub incidenta Legii numarul 90/1996rep.-Legea Protectiei Muncii,astfel incit prin Rezolutia Parchetului Teleorman in Dosarul 20/P/2006,s-a dispus neinceperea urmaririi penale, iar instanta, admitand capatul de cerere privind obligarea de a declara incidentul produs, ca accident de munca la Inspectoratul Teritorial de Munca-Teleorman, avea obligatia ca in timpul dezbaterilor, fata si de cererea reclamantei,sa introduca in cauza aceasta institutie.
Cu privire la daunele morale, in cuantum de 10.000 lei, la care societatea a fost obligata, s-a considerat aceasta cerere ca fiind nelegala, deoarece reclamanta, nu a facut nici o minima proba,care sa justifice acest capat de cerere, iar instanta in mod gresit, apreciaza un inscris depus de reclamanta ca atestand calitatea de student a acesteia la o Universitate de prestigiu. Acest inscris, nu contine date explicite privind antetul Universitatii in cauza, numar de inregistrare, etc. dar nici nu este certificat de autoritatile emitente,nu este semnat si nici stampilat.
Prin intampinarea formulata intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizand intregul material probator administrat in cauza, prin prisma criticilor invocate de catre recurenta, cat si din oficiu, conform art.3041 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Criticile vizand lipsa calitatii de angajat a defunctului D.G., precum si solutionarea litigiului pe fond, de catre instanta necompetenta, vor fi inlaturate, deoarece chiar daca autorul reclamantei nu avea incheiat un contract individual de munca in conditiile art.16 alin.1 din Codul muncii, obligatia de a incheia contractul individual de munca in forma scrisa ii revenea angajatorului si chiar daca defunctul se afla in perioada de proba potrivit art.31 din Codul muncii, pe durata perioadei de proba salariatul de bucura de toate drepturile si are toate obligatiile prevazute in legislatia muncii, in Contractul colectiv de munca, in Regulamentul Intern, precum si in contractul individual de munca
Cum pretentiile reclamantului in calitate de mostenitoare a tatalui sau D.G. izvorasc din raportul juridic de munca al autorului sau cu societatea recurenta, in speta, este vorba despre un litigiu de munca ce atrage competenta de solutionare in prima instanta, in favoarea tribunalului, potrivit art.284 Codul muncii, raportat la art.2 alin.1 lit.c C.pr.civ.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciaza criticile recurentei ca fiind intemeiate din urmatoarele considerente:
Potrivit art.24 alin.1 din Legea nr.90/1996, "in sensul prezentei legi, prin accident de munca se intelege vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a contractului in baza caruia se desfasoara activitatea, si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile, invaliditate ori deces".
In speta, insa, coroborand probatoriul administrat in cauza, constand in declaratiile martorilor audiati in cauza, sustinerile reclamantei din cererea de chemare in judecata si inscrisuri, rezulta ca in noaptea de 23/24 decembrie 2005, defunctul D.G. nu era de serviciu (astfel cum rezulta din graficul de lucru pe luna decembrie 2005), insa, fara a anunta conducerea societatii, a facut schimb de tura cu martorul G.P., si, fiind frig, a aprins focul si s-a culcat intr-o incapere din incinta societatii.
Din declaratia martorului G.P. rezulta ca in ziua de 23.12.2005, a consumat bauturi alcoolice cu autorul reclamantei si in prealabil intalnirii cu acesta defunctul avea comportamentul unui om baut, deoarece "fusese la pomana porcului".
Procedand in acest mod, adapostindu-se si adormind in timpul cat trebuia sa-si faca rondul de paza, defunctul si-a incalcat obligatiile de serviciu, astfel incat nu se poate sustine ca intoxicatia cu monoxid de carbon provenita de la soba din incaperea in care acesta s-a culcat, a avut loc in indeplinirea indatoririlor de serviciu.
Se au in vedere si dispozitiile art.14 alin.2 din Regulamentul de Ordine Interioara, ce prevad obligatiile ce ii revin, in principal, salariatului.
Se mai retine faptul ca incidentul mai sus amintit nu a fost calificat nici de catre organele de urmarire penala ca fiind un accident de munca in intelesul Legii nr.90/1996, iar din raportul medico-legal aflat la dosarul de fond, rezulta ca moartea autorului reclamantei a fost si in legatura cu afectiuni grave, respectiv ciroza avansata, bronhopneumonie, ateroscleroza cerebrala, tare preexistente care au dus la deces si nu neaparat intoxicarea cu monoxid de carbon.
Fata de cele mai sus aratate rezulta ca, in speta, nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.24 alin.1 din Legea nr.90/1996 republicata, astfel cum a retinut instanta de fond, astfel incat paratului nu ii revine obligatia prevazuta de art.25 alin.2 si art.31 si urm. din Legea nr.90/1996, iar reclamanta nu poate beneficia de o despagubire egala cu 4 salarii medii brute pe economia nationala, prevazuta de art.46 din Legea nr.346/2002, deoarece decesul defunctului D.G. nu a intervenit ca urmare a unui accident de munca in intelesul dispozitiilor art.24 alin.1 din Legea nr.90/1996.
Cu privire la critica vizand acordarea daunelor morale, Curtea o apreciaza ca fiind intemeiata, in conditiile in care respingand capatul de cerere principal vizand declararea ca accident de munca a evenimentului produs la data de 24.12.2005 si retinand culpa defunctului D.G., precum si incalcarea atributiilor de serviciu ce ii reveneau, obligarea unitatii la plata daunelor morale, in favoarea mostenitoarei defunctului nu mai poate subzista.
Aceasta cu atat mai mult cu cat nu poate fi retinuta culpa recurentei,in ceea ce priveste decesul autorului reclamantei, constand in incalcarea obligatiilor ce-i reveneau prin dispozitiile art.10-16 din Normele Generale de Protectia Muncii privind evaluarea riscurilor pentru sanatatea si securitatea salariatilor, astfel cum a retinut instanta de fond, deoarece acesta nu avea atributii de paza in incaperea unde s-a culcat si s-a produs incidentul si nici aceea de a dormi la locul de munca.
Drept consecinta, vazand si dispozitiile art.312 C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va modifica, in parte, sentinta atacata, in sensul ca va respinge, ca neintemeiata, actiunea si va mentine dispozitia privind respingerea capatului de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de inmormantare.
In baza art.274 C.pr.civ., va fi obligata intimata la 600 lei, cheltuieli de judecata catre recurenta, reprezentand onorariul avocatial redus de la 2000 lei.
Curtea a apreciat ca onorariul avocatului este nepotrivit de mare fata de munca indeplinita de avocat (redactarea recursului si sustinerea concluziilor orale) si complexitatea cauzei, care a fost solutionata in recurs la primul termen de judecata, motiv pentru care in baza art.274 alin.3 C.pr.civ. a procedat la micsorarea onorariului, dupa cum s-a aratat mai sus.