Obligarea angajatului la plata unor despagubiri angajatorului pentru prejudiciul cauzat din vina salariatului Sentinta civila nr. 94 din data de 01.02.2010
pronunțată de Tribunalul Sibiu

Constata ca prin actiunea in conflict de drepturi formulata de SC A. SRL Sibiu a fost chemat in judecata paratul D. I., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestuia la plata sumei de 17.918,66 lei reprezentand prejudiciul adus societatii, din vina si in legatura cu munca sa, conform referatului 647562/15.10.2007.
In motivarea actiunii se arata ca paratul este angajat al societatii reclamante in functia de sofer.
In aceasta calitate, paratul se face vinovat de producerea unui accident rutier din data de 31.10.2006 la intrare in localitatea Sibiu, cand, neobservand indicatorul „sens giratoriu”, a trecut peste acostamentul acestuia avariind grav autocarul Mercedes, cu nr. de inmatriculare …. pe care-l conducea.
In urma reparatiilor efectuate la autocar, reclamanta a fost prejudiciata cu suma de 17.918,66 lei conform devizului de reparatii 1.2.3351/13.11.2007, suma pe care intelege sa o recupereze prin prezenta actiune fundamentata in drept pe disp. art. 270 C. muncii, ale carui conditii sunt indeplinite.
In drept, sunt invocate disp. art. 269 alin. (3) coroborat cu art. 270 alin. (1) C. muncii.
In dovedirea actiunii au fost depuse la dosar, contractul individual de munca, fisa postului, proces verbal de constatare a contraventiei, deviz de reparatii, declaratie de accident, imputernicire avocatiala.
Paratul a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii cu cheltuieli de judecata.
In motivarea intampinarii se arata ca, accidentul s-a produs ca urmare a evitarii coliziunii cu un autocamion, coliziune care ar fi avut ca urmare un prejudiciu mult mai insemnat.
De asemenea, paratul considera ca nu sunt intrunite toate elementele antrenarii raspunderii sale patrimoniale, in sensul ca nu exista raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, imprejurare care nu permite antrenarea raspunderii patrimoniale.
Paratul a formulat si cerere de chemare in garantie a societatii de asigurare SC „C.A.” SA Sibiu, motivand ca aceasta s-ar imbogati fara temei, incasand despagubiri de la asigurator si de la parat, pentru acelasi prejudiciu.
In drept, sunt invocate disp. art. 2702, 287 C. muncii, 60, 61 si art. 274 C.p.civ.
Chemata in garantie SC „C. A.”SA Sibiu a formulat intampinare la cererea de chemare in garantie, solicitand respingerea acesteia ca netemeinica, motivat de imprejurarea ca autocarul condus de D. I. nu era asigurat CASCO la data evenimentului rutier, astfel incat, chemata in garantie nu-i putea acorda despagubiri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a gasit fondata actiunea reclamantei si urmeaza sa o admita asa cum a fost formulata, in considerarea urmatoarelor:
Paratul este angajat al societatii reclamante in functia de sofer.
In timpul unei deplasari pe relatia Bucuresti – Sibiu, paratul a fost implicat intr-un accident de circulatie care a avut ca urmare avarierea autocarului.
Pentru ca reparatiile efectuate la autocar au fost platite de reclamanta, aceasta s-a indreptat impotriva paratului vinovat de producerea accidentului pentru recuperarea pagubei suferite, conform art. 270 C. muncii.
Actiunea s-a gasit fondata. Prin probele administrate in cauza, reclamanta si-a dovedit pretentiile si legalitatea recuperarii lor, pornind de la calitatea de angajat a paratului, a existentei unei fapte ilicite produse de catre aceasta, a crearii unui prejudiciu in patrimoniul reclamantei, existentei raportului de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, a vinovatiei paratului.
Cu privire la acest ultim aspect, paratul a invocat pe de o parte forta majora (aratand ca accidentul s-a produs din vina conducatorului celuilalt autovehicul implicat in accident si ca atitudinea sa, departe de a fi culpabila, a fost una de diligenta prin care a evitat producerea unor consecinte mai grave.
Aceste sustineri urmeaza a fi inlaturate.
Culpa paratului in producerea accidentului a fost retinuta de procesul verbal de constatare a contraventiei, necontestat de catre parat. In plus, din coroborarea concluziilor referitoare la aprecierea starii de fapt cu dispozitiile din fisa cuprinzand sarcinile de serviciu ale paratului, rezulta ca elementul culpa in cazul in speta, este pe deplin dovedit in sarcina paratului.
Celelalte elemente necesare antrenarii raspunderii materiale, au fost dovedite cu inscrisurile existente la dosar, iar raportul de cauzalitate dintre conduita paratului si rezultatul pagubitor este evident si direct.
Pentru aceste motive, tribunalul a apreciat ca paratul trebuie sa raspunda in conditiile art. 270 C. muncii.
Cu privire la cererea de chemare in garantie a societatii de asigurare, avand in vedere ca la dezbaterea in fond a cauzei paratul a declarat ca nu o mai sustine, precum si fata de imprejurarea ca asigurarea obligatorie priveste despagubiri pentru prejudicii create tertilor, ceea ce nu este cazul in speta, aceasta urmeaza a fost respinsa ca nefondata.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.