Prin sentinta civila nr. 5145, pronuntata de Judecatoria Iasi la data de 22.04.2008 in dosarul nr. 14708/245/2007, a fost admisa plangerea formulata de catre petentul M M D in contradictoriu cu intimatul IPJ Iasi, impotriva procesului-verbal de contraventie seria PCA nr. 1065323 incheiat la data de 2.06.2007 prin care a fost sanctionat petentul pentru savarsirea contraventiei prevazuta de art. 102 alin. 3 din OUG 195/2002, intrucat a condus la data de 2.06.2007 ora 19.47 autoturismul marca Opel pe DE 583, prin localitatea Budai, cu 93 km/h, control video radar.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca procesul-verbal este legal intocmit, cu respectarea cerintelor de forma impuse de art. 17 din OG nr. 2/2001, insa, in ceea ce priveste temeinicia lui, sarcina dovedirii faptei ii revine in exclusivitate organului constatator. Or, acesta nu a dovedit ca petentul circula cu acea viteza prin localitatea Budai, iar nu in afara acesteia, din plansele foto nerezultand acest lucru.
Impotriva acestei sentinte a declarat in termen legal recurs organul constatator IPJ Iasi, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si solicitand admiterea recursului si rejudecarea cauzei pe fond, respingerea plangerii contraventionale.
In motivarea pozitiei sale procesuale, recurentul a aratat ca proba comiterii faptei contraventionale de catre petentul intimat s-a facut prin fotografiile extrase de pe aparatul radar, raportul agentului constatator, atestatul acestuia de operator radar. Recurentul a invederat ca in opinia instantei pentru ca o inregistrare radar a vitezei unui autoturism sa aiba valoare probatorie, pe fundalul plansei ar trebui sa se gaseasca obligatoriu un indicator de intrare/iesire din localitate sau o cladire a administratiei publice locale care sa cuprinda mentiunea localitatii. Or, o asemenea interpretare face imposibila constatarea pe viitor a oricarei contraventii la regimul vitezei pe drumurile publice. Pentru inlaturarea oricarei indoieli instanta de fond ar fi avut obligatia a stabili adevarul prin intermediul unei cercetari la fata locului prin identificarea sectorului de drum care apare in fotografie.
Intimatul-petent MM D nu a formulat intampinare.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar si din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 3041 din Codul de procedura civila, raportat la dispozitiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, Tribunalul retine urmatoarele:
O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor reglementeaza etapa judiciara de solutionare a plangerilor formulate impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, iar sub aspect procedural art. 47 prevede ca dispozitiile acestei ordonante se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila, ceea ce determina plasarea traditionala a acestui domeniu in sfera extra-penala.
Insa, in interpretarea dispozitiilor art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care garanteaza dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca faptele de natura contraventionala se incadreaza in notiunea autonoma de "fapta penala", necesitand respectare tuturor garantiilor prevazute in cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumtiei de nevinovatie a persoanei acuzate de savarsirea unei astfel de fapte.
Astfel, Curtea a statuat, in cauza Öztürk impotriva Germaniei, necesitatea existentei acestor notiuni autonome pe motiv ca “[_] daca Statele Semnatare ar putea, conform dorintei lor, sa excluda valabilitatea clauzelor fundamentale din articolele 6 si 7 prin clasificarea unei infractiuni ca fiind “o incalcare a reglementarilor" si nu o fapta penala, aplicarea acestor prevederi ar fi subordonata vointei lor suverane. O astfel de libertate de alegere ar duce la rezultate incompatibile cu obiectul si scopul Conventiei."
Romania a ratificat Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si protocoalele aditionale prin Legea nr. 30/1994, iar conform dispozitiilor art. 20 din Constitutia Romaniei revizuita, textul Conventiei face parte din dreptul intern, avand o forta juridica superioara legilor in materia drepturilor fundamentale ale omului, iar jurisprudenta Curtii face corp comun cu Conventia, beneficiind in aceeasi masura de suprematie.
Avand in vedere si interpretarea data de catre Curte in recenta cauza Anghel impotriva Romaniei, prin Hotararea din 4 octombrie 2007, prin care Statul Roman a fost condamnat pentru nerespectarea prezumtiei de nevinovatie in procedura contraventionala, prin recunoasterea prezumtiilor de legalitate si veridicitate procesului-verbal de contraventie, punandu-l pe contravenient in pozitia ingrata de a-si dovedi nevinovatia, Tribunalul apreciaza ca dispozitiile acestei decizii sunt obligatorii si impun recunoasterea si aplicarea prezumtiei de nevinovatie.
Prezumtia de nevinovatie constituie o componenta esentiala a dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Prezumtia de nevinovatie presupune dreptul oricarei persoane acuzate de o infractiune de a fi considerata nevinovata pana cand vinovatia sa va fi legal stabilita prin hotarare definitiva.
Obligatia respectarii prezumtiei de nevinovatie este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecatorului, ci tuturor autoritatilor statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Prezumtia de nevinovatie va fi respectata, aplicata si functioneaza numai daca acuzatului i s-au respectat toate garantiile procedurale privind egalitatea armelor, dreptul la informare, principiul contradictorialitatii, dreptul la tacere si dreptul de a nu se autoincrimina, precum si dreptul la administrarea probelor.
Or, in speta a fost respectata prezumtia de nevinovatie a petentului-intimat, care insa, apreciaza tribunalul, in mod gresit s-a retinut de catre prima instanta ca nu a fost rasturnata prin probatoriul administrat in cauza. Astfel, organul constatator-recurent a inaintat instantei plansele foto care surprind deplasarea autoturismului condus de petent la data de 2.06.2007, ora 19.47 cu o viteza de 93 km/h, precum si documentele atestand verificarea metrologica a autovehiculului IPJ dotat cu aparat radar si atestarea agentului constatator de operator radar. Aceste probe coroborate cu raportul agentului constatator dovedesc comiterea faptei contraventionale pe raza localitatii Budai. De altfel, petentul-intimat a semnat la acel moment procesul-verbal intocmit fara a avea obiectiuni.
Invocarea de catre petent in cursul judecatii si retinerea de catre instanta a sustinerii ca nu s-a facut dovada de catre organul constatator ca petentul a fost surprins la controlul radar circuland cu 93 km/h in localitatea Budai, si nu in afara acesteia, reprezinta asa cum in mod corect a invederat si organul constatator in motivele de recurs o extindere nepermisa a prezumtiei de nevinovatie de care trebuie sa se bucure petentul. Organului constatator ii este imposibil sa faca prin alte mijloace decat cele folosite in cauza (mijloace tehnice omologate) proba incalcarii regimului de viteza instituit in localitati ori in afara acestora de catre conducatorii auto. Mai mult, in orice localitate exista doar doua indicatoare cuprinzand denumirea acesteia, la intrare si la iesire, identificarea numelui localitatii in pozele radar facute autovehiculelor care circula pe drumurile publice reprezentand, opineaza tribunalul, o probatio diabolica in sarcina organului constatator.
Pentru toate aceste considerente, apreciind ca procesul-verbal este temeinic si legal intocmit, probandu-se comiterea faptei contraventionale de catre petentul intimat, tribunalul apreciaza ca sentinta recurata este nelegala, in cauza fiind incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., si, in temeiul dispozitiilor art. 312 C. proc. civ., coroborate cu art.31 si 34 din OG nr. 2/2001, urmeaza a admite recursul declarat de IPJ Iasi si a modifica in tot sentinta Judecatoriei Iasi, dispunand respingerea ca neintemeiata a plangerii contraventionale formulate de petentul M M D.