Legea nr. 290/2003. Cerere de obligare la plata unor despagubiri impotriva A.N.R.P. Bucuresti, in conditiile in care exista hotarare definitiva a comisiei judetene de aplicare a legii nr.290/2003 . Netemeinicie Sentinta civila nr. 890F din data de 28.09.2009
pronunțată de Tribunalul Ialomita

Reclamanta B.E. a chemat in judecata parata AUTORITATEA NATIONALA DE RESTITUIRE A PROPRIETATILOR, solicitand obligarea acesteia la plata sumei de 254.344 lei, acordata reclamantei cu titlu de compensatii banesti in baza Legii nr.290/2003, sub sanctiunea platii de daune cominatorii de 500 lei pe fiecare zi de intarziere, de la data comunicarii hotararii pana la data indeplinirii efective a obligatiei, cu plata cheltuielilor de judecata .
S-a aratat de catre reclamanta ca, desi prin hotararea nr.114/26 iunie 2007 a Comisiei judetene Ialomita pentru aplicarea Legii nr.290/2003 i s-au acordat compensatii banesti in suma totala de 254.344 lei, reprezentand contravaloare bunuri abandonate de autorii acesteia pe teritoriul Republicii Moldova, parata, incalcand dispozitiile art.10 alin.2 din aceeasi lege, nu a platit aceasta suma, cu toate ca a trecut mai mult de un an de la stabilirea despagubirilor cuvenite, prin acest refuz nejustificat din partea paratei reclamanta socotindu-se prejudiciata .
Cererea reclamantei se dovedeste a fi neintemeiata .
Mai intai este de retinut fata de apararile paratei ca in cauza nu se poate retine existenta unui refuz nejustificat de a solutiona o cerere de plata a unor despagubiri catre reclamanta, intrucat nu sunt indeplinite conditiile art.2 lit.i din Legea nr.554/2004, in sensul ca nu exista exprimare explicita cu exces de putere a vointei paratei de a nu rezolva cererea reclamantei atata timp cat aceasta a sustinut ca neplata sumelor solicitate s-a datorat insuficientei fondurile alocate de la bugetul de stat in acest scop. Ori, indeplinirea obligatiilor prevazute de art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003, cu privire la plata despagubirilor cuvenite celui indreptatit, se poate face doar in limita disponibilitatilor banesti acordate in acest sens .
Prin urmare, neexistand un refuz nejustificat in sensul prevazut de lege din partea paratei, conduita acesteia, reclamata in prezenta cerere, nu poate fi cenzurata pe cale judecatoreasca .
Mai mult decat atat, instanta considera ca neplata compensatiilor banesti recunoscute pe cale administrativa in procedura reglementata de Legea nr.290/2003, in conditiile si termenele stabilite de art.10 alin.2 din acelasi act normativ si art.18 alin.5 din H.G. nr.1120/2006, nu indreptateste pe beneficiar sa actioneze in judecata A.N.R.P.-ul si sa solicite obligarea acesteia la plata despagubirilor deja stabilite, inclusiv plata unor daune cominatorii .
Aceasta intrucat din reglementarile cuprinse la art.18 alin.6 din H.G. nr.120/2006 rezulta ca pe cale legala s-a stabilit drumul ce trebuie urmat in situatia in care nu se respecta termenele de plata ale compensatiilor banesti, respectiv actualizarea sumelor neplatite in raport de indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna, pentru care acest indice a fost publicat de catre Institutul National de Statistica, fata de luna decembrie a anului anterior .
In acest sens se poate lua in consideratie si jurisprudenta I.C.C.J., respectiv decizia nr.XXI din 19 martie 2007, privind unele interpretari referitoare la Legea nr.9/1998, interpretari care, pentru identitate de ratiune, se aplica si in cazul Legii nr.290/2003.
Respingandu-se capatul de cerere principal, potrivit logicii juridice, si capatul accesoriu cu privire la plata daunelor cominatorii de 500 lei pe fiecare zi de intarziere urmeaza a fi respins .
De altfel, chiar si in situatia in care capatul principal de cerere ar fi fost admis, solicitarea accesorie nu putea fi primita, avand in vedere dispozitiile art.24 din Legea nr.554/2004.