ASISTENTA JUDICIARA. SCUTIRE DE PLATA TAXEI DE TIMBRU.CONDITII DE ACORDARE Decizie nr. 811/R din data de 19.12.2007
pronunțată de Tribunalul Ialomita

Prin cererea lor, reclamantele LIGA DEMOCRATICA PENTRU DREPTATE DIN ROMANIA si I.G. au chemat in judecata paratele BANCA COMERCIALA ROMANA BUCURESTI si BANCA COMERCIALA ROMANA - Sucursala Ialomita, solicitand obligarea acestora la plata catre entitatea S.C. " T & g TRADING" S.R.L. (al carui actionar este reclamanta I.G. ) sumei de 50.900 U.S.D. - contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului sediu si punct de lucru al firmei si 200 lei - daune morale si materiale .
Solutionand cauza, Judecatoria Slobozia, prin sentinta civila nr.1723 din 8 august 2007, a anulat ca netimbrata cererea formulata de reclamante, facandu-se aplicarea dispozitiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, intrucat acestea nu s-au conformat obligatiei achitarii taxei de timbru, asa cum aceasta a fost stabilita prin incheierea data in Camera de consiliu din 4 iunie 2007, prin care s-a admis in parte cererea de scutire de plata a taxei de timbru a reclamantelor, prin reducerea acesteia la jumatate.
Impotriva acestei solutii, in termen legal, au declarat recurs reclamantele, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate .
Pentru considerentele de mai jos, recursul este fondat .
Este unanim admis ca justitia este un serviciu public pentru a carei desfasurare in conditii normale este nevoie de sustinere materiala suportata in parte prin plata taxelor judiciare de catre cei care solicita acest serviciu .
In acest context este dreptul oricarui stat ca, evaluandu-si interesele, sa impuna nivelul taxelor pe care trebuie sa le plateasca persoanelor care solicita acces la justitie .
Prin urmare, s-a statuat ca o caracteristica a principiului liberului acces la justitie, principiu consacrat de dispozitiile art.21 din Cosntitutie, art.6 alin.2 din Legea nr.304/2004 si art.6 alin.1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (CEDO) este aceea ca nu este un drept absolut (cazul Ashingdane impotriva Regatului Unit al Marii Britanii - 1985) .
Astfel, acest drept care cere prin insasi natura sa o reglementare din partea statului poate fi subiectul unor limitari, atat timp cat nu este atinsa insasi substanta sa.
Pentru aceasta s-a considerat ca suma costurilor, apreciata in lumina unui caz dat, intelegand aici si solvabilitatea solicitantului si faza procedurii prin care restrictia in chestiune ii este impusa, este un factor de care trebuie tinut cont pentru a determina faptul daca persoana respectiva a beneficiat de dreptul de acces la justitie sau daca, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justitie a fost restrans pana la punctul in care accesul la justitie s-a gasit atins in esenta lui (cauza Weissman si altii contra Romaniei) .
Ori, din perspectiva acestei analize in cazul de fata, avand in vedere cuantumul taxei judiciare aferente valorii obiectului cererii introductive calculat potrivit art.1 din Legea nr.146/1997 si situatia financiara precara a reclamantei, asa cum rezulta din inscrisurile depuse la instanta de fond (pag.78 - 97) rezulta ca obligarea acesteia la plata taxei judiciare, chiar redusa la jumatate din taxa legala datorata, limiteaza atat de mult accesul reclamantei la justitie incat este atinsa insasi substanta acestui drept, motiv pentru care, in conditiile art.74 si urmatoarele urmeaza a admite cererea de scutire de taxa de timbru formulata de reclamanta I.G.