Partaj - natura juridica a dividendelor aferente profitului societatii
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.14233/303/2005 - DECIZIA CIVILA NR.1518/09.11.2009)
Prin cererea inregistrata initial sub numarul 8704/2003, pe rolul Judecatoriei Sector 6 Bucuresti, la data de 23.04.2003, reclamanta D.C.M. a chemat in judecata pe paratul D.D., solicitand ca prin hotararea care se va pronunta sa se dispuna desfacerea casatoriei incheiate la data de 11.11.1995, prin acordul partilor, revenirea sotiei la numele avut anterior casatoriei si partajarea in cote de 50% fiecare, a bunurilor mobile dobandite in timpul casatoriei.
Prin sentinta civila nr.5850 din 2.09.2003, instanta a admis actiunea formulata sub aspectul desfacerii casatoriei si a dispus disjungerea capatului de cerere referitor la partajul bunurilor comune, formandu-se dosarul nr.8704/2003, dosar in care s-a pronuntat sentinta civila nr.3541/25.05.2004, prin care s-a admis actiunea, s-a constatat ca partile au dobandit in cote de 50%, o serie de bunuri mobile in valoare de 63 milioane lei vechi, un apartament situat in B., str.D.T. nr.59, bloc TD 48, et.8, ap.54, sector 6, contravaloarea partilor sociale si a drepturilor corespunzatoare cotei de 33,3% din patrimoniul S.C. "A." S.R.L., detinute de catre paratul D.D. in cadrul acestei societati, cu iesirea partilor din indiviziune, cu atribuirea catre reclamanta, a bunurilor mobile si a apartamentului si a partilor sociale catre parat, acesta din urma fiind obligat la plata sumei de 2.786.080.001 lei vechi catre reclamanta.
La termenul din 30.03.2006, reclamanta a depus la dosar o cerere completatoare (fila 158), prin care a solicitat introducerea in masa bunurilor comune, si a dividendelor acordate de S.C. A. S.R.L., paratului, pentru perioada 2003-2006, cerere pusa in discutia partilor la acelasi termen de judecata, asa cum rezulta din cuprinsul incheierii de sedinta de la fila 64, ocazie cu care paratul si-a precizat pozitia, aratand ca aceste dividende nu sunt bunuri comune, deoarece s-au produs dupa divortul partilor.
Prin sentinta civila nr.4642/05.07.2007, pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, in dosarul nr.14233/303/2005 (nr. vechi 12485/2005), s-a admis in parte cererea principala precizata si completata, formulata de reclamanta D.C.-M., impotriva paratului D.D.. S-a admis de asemenea, in parte, cererea de interventie accesorie formulata de intervenienta SC A. SRL, in interesul paratului.
S-a constatat ca masa partajabila se compune din urmatoarele bunuri: apartamentul nr.54, situat in B., str.D.T. nr.59, bl.TD48, sect.6, compus din doua camere si dependinte, cu o valoare de circulatie de 163.781,18 lei, bunuri mobile: un set mobila compus din 2 canapele si 1 bancheta de 3 persoane culoare cognac, din piele - 5 milioane lei rol, un calculator compus din monitor, hard si boxe -10 milioane lei rol, o biblioteca compusa din 5 corpuri si bar cu scaun din piele - 10 milioane lei rol, un cuier hol - 2 milioane lei rol, una mobila dormitor compusa din sifonier, pat si servanta-15 milioane lei rol, una mocheta culoare albastra de cca. 40 ml - 10 milioane lei rol, jaluzele verticale 5ml pentru 2 camere - 5 milioane lei rol, un aragaz cu 4 ochiuri "SAMUS" - 1 milioane lei rol, un frigider "ARCTIC" mare - 1 milioane lei rol, una mobila bucatarie compusa din masa, 4 scaune, o masca, doua dulapuri si doua corpuri suspendate - 2 milioane lei rol, un TV "DAEWOO", diagonala 57cm -3 milioane lei rol si un TV "PANASONIC, diagonala 37 cm - 4 milioane lei rol, partile sociale depuse ca aport la constituirea S.C. A. S.R.L. ce reprezinta o cota de 33,33% din capitalul social - in valoare de 1.820.707 lei ron, precum si dividendele cuvenite asociatului D.D. pe perioada 2003-2006, in valoare de 546.417,08 lei ron.
S-a constatat ca partile au dobandit bunurile ce compun masa partajabila in valoare totala de 2.537.705,1 lei cu contributie egala de 50% fiecare.
S-a dispus sistarea starii de codevalmasie, prin atribuirea catre reclamanta a bunului imobil si a bunurilor mobile in valoarea de circulatie de 170.581,18 lei. A atribuit paratului, partile sociale detinute la SC. A. SRL, in valoare de 1820707 lei, obligand pe acelasi parat la plata unei sulte de 1.098.271,3 lei catre reclamanta, in termen de 9 luni de la ramanerea definitiva a hotararii, cu compensarea cheltuielilor de judecata.
In privinta partilor sociale detinute de parat la SC A. SRL, instanta a retinut ca in baza actului constitutiv al intervenientei, rezulta ca societatea a fost infiintata la data de 21.10.1998, cu un capital social de 2.000.000 lei Rol, apartinand asociatului unic D.D. si incepand cu data de 17.06.1999, conform contractului de societate, au fost cooptati doi noi asociati: B.C. si B.T., care au participat la majorarea capitalului social cu cate 2.000.000 lei Rol fiecare, detinand astfel fiecare asociat cate 20 parti sociale reprezentand 33,33 % din capitalul social (6.000.000 lei Rol). Prin actul Aditional din 30.10.2003, in baza Hotararii Adunarii Generale a Asociatiei din data de 15.09.2003, s-a majorat capitalul social de la 6.000.000 lei Rol la 4.008.000.000 lei Rol, asociatii detinand astfel cate 13.360 parti sociale, fiecare in valoare de 100.000 lei Rol - o parte sociala, reprezentand tot 33,33% din capitalul social.
Aceasta majorare de capital a avut la baza, contractul de imprumut incheiat de cei trei asociati cu S.C. A. S.R.L. la data de 04.01.2003, prin care acestia s-au angajat sa acorde societatii, un imprumut in lei, in limita sumei de 9.000.000.000 lei Rol, suma ce urmeaza sa fie pusa la dispozitia societatii in transe de imprumut, in functie de necesitatile acesteia in cursul anului 2003, cu obligarea S.C. A. S.R.L. de a restitui suma imprumutata. Conform Hotararii Adunarii Generale a Asociatiei nr.2/15.09.2003, pana la aceasta data, asociatii imprumutasera societatii suma de 4.887.514.514 lei Rol, avand fiecare un drept de creanta de 1.629.171.504,60 lei Rol, din care la majorarea capitalului social, s-au folosit cate 1.334.000.000 lei Rol, asociatii dobandind astfel 13.360 parti sociale. Restul sumei a fost retinuta de societate cu titlu de imprumut, precum si dividendele ce i se cuveneau paratului, pentru perioada 2003-2005, acestea nemaifiind ridicate de catre parat, ci ramase in patrimoniul societatii in temeiul contractului de imprumut din 04.01.2003, paratul onorandu-si astfel obligatia sa asumata prin contract, urmand ca societatea sa restituie asociatilor, sumele imprumutate, cu respectarea clauzelor contractuale.
Prin urmare, instanta a retinut ca, atat capitalul social initial constituit in anul 1998, cat si cel majorat in septembrie 2003, s-au format ca urmare a aportului adus inclusiv de asociatul D.D., aport ce se compune din sume de bani-bunuri comune ale fostilor soti (fiind aduse pentru constituirea societatii in timpul casatoriei) si prin urmare, partile sociale detinute de parat la SC A. SRL, in cota de 33,33%, sunt bunuri comune, detinute de cele 2 parti, in cote egale - aspecte necontestate de acestea.
Instanta de fond a retinut ca divergenta de opinii dintre parti, este aceea legata de modalitatea de calcul al partilor sociale, fiind in acest sens, administrate probele cu expertize de specialitate in mai multe variante.
Astfel, instanta a retinut ca partile sociale reprezinta fractiuni ale capitalului social, dobandite de asociati in schimbul aportului social.
Prin urmare, capitalul social este expresia valorica a tuturor aporturilor asociatilor care participa la constituirea societatii, fara o existenta reala, doar cu o semnificatie contabila, in functie de care se calculeaza dividendele ce se cuvin asociatilor, in functie de care se imparte activul social in caz de lichidare, in limita caruia sunt urmarite bunurile din patrimoniul societatii, de catre creditorii acesteia. Prin urmare, ceea ce este supus urmaririi de catre creditorii societatii, respectiv impartirii intre asociati in caz de lichidare, cand se urmareste rambursarea valorii aporturilor asociatilor in limita activului net, este patrimoniul societatii cu cele 2 componente ale sale, activul social si pasivul social si care este format din toate drepturile si obligatiile, precum si din toate bunurile societatii, bunuri ce sunt valorificate la valoarea lor reala (in urma vanzarii la licitatie publica), atunci cand este cazul, si nu la valoarea contabila, scriptica din actele societatii. Aceeasi solutie este data de Legea nr.31/1990 si in cazul excluderii unor asociati, care au dreptul la contravaloarea partii lor din capitalul social si care nu consta in dreptul de a culege o parte proportionala din patrimoniul social (toate bunurile aduse ca aport sau dobandite in cursul activitatii societatii, facand parte din patrimoniul societatii, asociatii nemaiputand pretinde un drept in acest sens), ci consta in dreptul de a primi o suma de bani care sa reprezinte insa, valoarea proportionala din patrimoniul social.
Instanta de fond a notat faptul ca in cauza, nu se regasesc nici una din situatiile enumerate mai sus, dar a apreciat ca se impune a se aplica acelasi rationament, intrucat prin partajarea bunurilor care apartin celor doi soti in codevalmasie si prin atribuirea partilor sociale catre parat, asa cum au solicitat ambele parti, acestea inceteaza de a mai avea calitatea de bunuri comune, ramanand doar in patrimoniul paratului, care va continua pe viitor sa beneficieze de toate drepturile ce decurg din detinerea acestor parti sociale, inclusiv dreptul de a culege dividendele si de a primi in caz de lichidare, partea valorica din activul net, calculata proportional cu procentul detinut din capitalul social.
Reclamanta, in momentul partajului are dreptul la jumatate din valoarea acestor parti sociale detinute de parat la SC A. SRL, parti sociale care trebuie evaluate prin raportare la aceleasi criterii de care ar beneficia si sotul sau in cazul in care s-ar pune problema lichidarii societatii sau a retragerii, excluderii, o solutie contrara conducand la prejudicierea acesteia, cu atat mai mult cu cat reclamanta a contribuit in mod direct la marirea patrimoniului in sensul ca prin achizitionarea unor bunuri de valoare mare (terenuri, constructii), s-a alocat un fond mai mare reinvestirii profitului, in detrimentul beneficiilor ce urmau a fi culese de asociati sub forma dividendelor, dividende la care avea dreptul si reclamanta (1/2 din ce i se cuvenea paratului) si care astfel s-au micsorat.
Instanta a mai retinut ca in mod gresit, s-a acreditat ideea de catre parat si intervenienta accesorie, in sensul ca prin raportarea partilor sociale la patrimoniul societatii, s-ar supune partajului aceasta din urma, ceea ce nu este posibil pentru ca patrimoniul apartine societatii si nu fostilor soti, intrucat nu rezulta din nici o proba de la dosar, din modalitatea in care au fost stabilite obiectivele expertilor, ca s-ar urmari impartirea acestui patrimoniu.
In ceea ce priveste modalitatea de evaluare a acestor parti sociale, prima instanta a luat in calcul a doua varianta a raportului de expertiza contabila prin care s-a raspuns la obiectivul de a se stabili contravaloarea partilor sociale detinute de parat la SC A. SRL, la activul brut, avandu-se in vedere valoarea de circulatie a terenului si a constructiilor aflate in patrimoniul firmei la momentul partajului, conform actelor de la dosar. Mai precis, instanta a avut in vedere raportul de expertiza prezentat de expertul consilier al reclamantei - C.M., intrucat valorile indicate se apropie in foarte mare masura de cele ale expertului desemnat de instanta - H.A., elaborandu-se insa un calcul mult mai detaliat si mai amanuntit, de natura a lamuri in mai mare masura instanta. In plus, expertul consilier, la finalul expertizei legate de obiectivul nr.2, in tabelul de la fila 469 a indicat atat activul brut (calculat in functie de valoarea de circulatie a terenului si cladirilor), cat si activul net prin scaderea pasivului, fiind luat in calcul in mod corect - subliniaza instanta - activul net, in functie de care sa se poata stabili valoarea partilor sociale detinute de parat la SC A. SRL, calcule ce nu rezulta cu atata transparenta din raportul de expertiza intocmit de H.A., unde din valoarea activului brut in cele patru variante (fila 460) se calculeaza cotele ce-i revin paratului, prin operatiunea matematica de impartirea a acestuia la 3, fara a se mai avea in vedere si pasivul social care trebuia in prealabil, scazut din activul brut.
In ceea ce priveste dividendele solicitate de reclamanta pentru perioada 2003-2006, instanta a retinut ca acestea sunt fructe din bunuri comune si prin urmare, in temeiul art.483 Cod civil, devin si ele bunuri comune, chiar si atunci cand sunt culese dupa desfacerea casatoriei, deoarece titlul de valoare in temeiul caruia sunt culese aceste bunuri (dividende) nu inceteaza a fi bun comun decat in momentul efectuarii partajului, proprietatea comuna a fostilor soti (dobandita in timpul casatoriei) continuand sa-si pastreze caracterul devalmas si dupa desfacerea casatoriei prin divort, pana la data impartirii. Prin urmare, toate bunurile dobandite pana la data divortului, ca si fructele ce deriva din acestea continua sa fie bunuri comune (pana la partaj), mai putin, bineinteles, bunurile dobandite dupa desfacerea casatoriei (I.Filipescu, "Tratat de dreptul familiei" - Editura ALL, 1998, pg.265-266). In ceea ce priveste calitatea de fructe civile culese in temeiul titlului de valoare (partile sociale), aceasta este de necontestat, fiind de altfel recunoscuta pana la un anumit moment al procesului, de ambele parti si venind in completarea dispozitiilor art.483, 522, 523 Cod civil, fara sa existe elemente de contradictie intre textele de lege care reglementeaza situatia bunurilor frugifere si regimul juridic al acestor dividende, recunoastere care de altfel, este data si de doctrina in acest sens (I. Filipescu, "Tratat de dreptul familiei", Editura ALL, 1998, pg.187).
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel apelantul parat D.D. si apelanta intervenienta SC A. SRL, solicitand instantei ca prin admiterea apelului, sa schimbe in parte sentinta civila apelata cu privire la bunurile care intra in masa partajabila, modul de evaluare al acestora, evaluarea corecta a partilor sociale si inlaturarea din masa partajabila a dividendelor obtinute dupa desfacerea casatoriei si neridicate de paratul asociat, criticand sentinta si sub aspectul termenului stabilit pentru achitarea sultei de catre parat reclamantei.
Tribunalul a sistematizat argumentele celor doi apelanti, in functie de aceste motive de apel:
Principala critica comuna a celor doi apelanti, se refera la modalitatea de evaluare a partilor sociale care ar dovedi o serie de confuzii grave facute de instanta de fond intre notiunea de capital social si patrimoniul societatii comerciale si cu notiunea de activ net al societatii comerciale. Se critica faptul ca la fond, s-au aplicat institutii din Legea 31/1990, republicata, privind lichidarea, dizolvarea, vanzarea la licitatie publica a patrimoniului societatii comerciale care nu aveau legatura cu partajul bunurilor comune ale sotilor, cu stabilirea in mod incorect a valorii partilor sociale prin alegerea unei expertize tehnice contabile cu baze si concluzii gresite, preferand in mod partinitor, neobiectiv si incorect o expertiza contabila efectuata de expertul parte al reclamatei, in locul expertizei oficiale intocmite de expertul desemnat de instanta.
Cea de a doua critica adusa sentintei de fond, se refera la stabilirea regimului juridic al dividendelor, cat si sub aspectul evaluarii acestora si a includerii lor in masa partajabila, aratandu-se ca, in raport de regimul matrimonial al sotilor, nu constituie un bun comun decat in masura in care sotul asociat le-a incasat si ridicat efectiv de la societate, numai dupa aceasta operatiune, celalalt sot le poate revendica. S-a invocat si nelegalitatea cererii modificatoare a actiunii prin care s-a solicitat includerea in masa de partajat, a bunurilor comune pe perioada 2003-2006, intrucat acestea reprezinta bunuri care s-au obtinut dupa desfacerea definitiva a casatoriei, prin divort.
In privinta stabilirii termenului de 9 luni de la ramanerea definitiva a sentintei pentru achitarea sultei, s-a apreciat ca aceasta masura reprezinta o incalcare a dispozitiilor privind partajul judiciar, deoarece numai prevederile art. 6755 din Codul de procedura civila reglementeaza regimul juridic al sultei, dar fiind un drept de creanta, poate fi revendicata in termenul general de prescriptie de 3 ani.
In apel, au fost administrate urmatoarele probe, astfel cum au fost ele incuviintate prin incheierea de sedinta din 24.04.2008: inscrisuri, proba cu expertiza contabila avand ca obiect evaluarea pretului de piata al partilor sociale detinute de catre apelantul parat la SC A. SRL in raport de activul net al societatii si balanta de verificare de la 31.12.2003, actualizate cu indicele de inflatie pentru perioada 2003-2007, raport de expertiza contabila nr. 9282 din 31.10.2008 (filele 144 - 178).
Prin decizia civila nr. 505A/16.04.2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a admis apelurile formulate de catre apelantul parat D.D. si apelanta intervenienta S.C. A. S.R.L., a schimbat in parte sentinta apelata, in sensul ca a constatat ca valoarea partilor sociale este de 245.256,20 lei si ca valoarea totala a masei partajabile este de 1.126.035,44 lei; a constata ca in lotul atribuit paratului, valoarea partilor sociale este de 245.256,20 lei.
Pentru egalizarea loturilor, a obligat paratul la plata catre reclamanta, a sultei de 228.655,37 lei.
A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei civile apelate si a obligat intimata, la plata sumei de 1500 lei catre apelanta S.C. A. S.R.L. si a sumei de 4810 lei, catre apelantul parat D.D., reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat urmatoarele:
In privinta modalitatii de evaluare a contravalorii partilor sociale detinute de catre parat la S.C. A. SRL:
In prealabil, tribunalul a raspuns criticilor apelantilor cu privire la nelegalitatea modificarii cererii de chemare in judecata de catre reclamanta, la data de 30.03.2006 (fila 158 dosar fond), cerere prin care s-a solicitat includerea in masa partajabila si a acestor dividende incasate de catre parat.
In fapt, prin cererea depusa de catre reclamanta la 30.03.2006, s-a solicitat includerea in masa partajabila, a unor bunuri pretins comune, cerere care este admisibila avand in vedere prevederile art. 6737 Cod procedura civila, cu atat mai mult cu cat in cauza, nu se pronuntase o incheiere in baza art. 6736 Cod procedura civila.
Tot cu titlu preliminar, tribunalul nu a retinut criticile apelantilor cu privire la pretinsele confuzii facute de instanta de fond cu privire la distinctia dintre patrimoniul societatii comerciale, capital social sau activ net, sentinta apelata indicand cu exactitate definitia fiecareia dintre aceste notiuni.
Principalul aspect in discutie vizeaza modalitatea de evaluare a partilor sociale detinute de catre apelant, in masura in care nu exista un act normativ sau vreo alta prevedere legala care sa reglementeze criteriile ce au fost avute in vedere pentru evaluarea acestor parti sociale.
Instanta de fond a procedat astfel la o interpretare juridica prin utilizarea metodei analogiei cu acele ipoteze in care asociatii ar fi in ipoteza valorificarii drepturilor patrimoniale impotriva societatii comerciale (lichidarea societatii, excludere sau retragere).
In acest scop, s-au stabilit initial doua obiective care urmau sa fie avute in vedere de catre expertii contabili - 1. evaluarea partilor sociale pe baza activului net inregistrat in evidentele contabile, cu precizarea ca valoarea bunurilor din contabilitate sa fie reactualizata cu rata inflatiei, 2. stabilirea contravalorii partilor sociale prin raportare la activul brut, cu luarea in considerare a valorii de circulatie a terenului si constructiilor de la adresa str. G. nr. 125, aflate in patrimoniul firmei, dupa evaluarea acestora prin expertiza imobiliara.
In final, prima instanta a luat in considerare criteriul evaluarii contravalorii partilor sociale prin raportare la activul brut, argumentand pe larg de ce valideaza un raport de expertiza in detrimentul altuia.
Tribunalul a constatat ca in lipsa unui act normativ care sa stabileasca o modalitate de evaluare a partilor sociale, trebuie avute in vedere metodele indicate de catre doctrina, urmand ca alegerea metodei celei mai adecvate cauzei sa se faca prin raportare la circumstantele specifice spetei.
Doctrina propune mai multe tipuri de evaluare a partilor sociale: 1. evaluarea nominala care rezulta din impartirea capitalului social per numar de parti sociale; 2. evaluarea la valoarea de piata care se stabileste prin raportul de cerere si oferta in cadrul unor piete reglementate bursier; 3. evaluarea la valoarea de randament care reprezinta profitul net pe o actiune care se poate capitaliza pe parcursul unui exercitiu financiar; 4. evaluarea la valoarea matematica contabila care se stabileste pe baza posturilor din bilantul societatii si ia in considerare activul net contabil impartit la numarul de parti sociale. Tribunalul a constatat, de asemenea, ca legislatia contabila (Ordinul MFP nr.1376/2004) face referire la faptul ca evaluarea partilor sociale se face prin raportarea activului net contabil la numarul de parti sociale.
Instanta de fond a apreciat ca evaluarea la activul net ce rezulta din evidentele contabile, nu ar reflecta valoarea reala a acestor parti sociale, dispunand raportarea valorica la activul brut, cu includerea valorii de circulatie a imobilului teren si constructie situat in str.G. nr.125.
Trebuie notat insa, ca atat din punct de vedere contabil, cat si juridic, nu exista notiunea de "activ brut", ceea ce face ca alegerea instantei de fond de a evalua partile sociale prin raportare la acest "activ", sa fie criticabila. Este de asemenea, criticabila alegerea instantei de a dispune o evaluare la pretul de piata doar a unora dintre elementele aflate in patrimoniul societatii, stiut fiind ca in cadrul acestui patrimoniu, exista atat o latura activa, cat si una pasiva, constand din obligatiile societatii.
Tribunalul a apreciat in schimb ca se impunea evaluarea partilor sociale prin raportare la pretul de piata al partilor sociale detinute de catre apelantul parat la SC A. SRL, in raport de activul net al societatii si balanta de verificare de la 31.12.2003 (anul in care a fost desfacuta casatoria partilor), urmand ca valorile sa fie actualizate cu indicele de inflatie pentru perioada 2003-2007, pentru a preveni ca partea sa suporte eventuala devalorizare suferita in aceasta perioada. Aceasta alegere a instantei de apel are in vedere tocmai metodele de evaluare indicate mai sus (evaluarea la valoarea matematica contabila), cu reactualizarea sumei cu indicele de inflatie, dupa data desfacerii casatoriei partilor.
In ceea ce priveste cea de a doua critica, natura juridica a dividendelor, tribunalul a constatat ca instanta de fond a stabilit ca acestea au natura juridica a unor fructe civile din bunuri comune, constatand astfel ca acestea sunt bunuri comune.
Tribunalul a constatat ca dividendele nu pot fi comparate sub aspectul naturii juridice, cu fructele civile, avand in vedere ca dreptul la dividend este un drept subiectiv de creanta, personal, accesoriu dreptului de proprietate asupra partilor sociale si afectat unei duble conditii suspensive: inregistrarea unui profit de catre societate si aprobarea de catre AGA a unei hotarari prin care sa se distribuie dividendele.
Asadar, dividendele au o natura juridica sui generis, iar caracterul de bun comun sau propriu al acestui drept de creanta impotriva societatii depinde dupa cum creanta a fost incasata de catre asociat sau nu.
Daca dividendele au fost incasate de catre asociat pe durata cat aceasta este casatorit, suma de bani incasata cu acest titlu, este comuna. In schimb, daca dividendele nu au fost incasate de catre asociat, dreptul la dividende ramane un drept social, propriu asociatului impotriva societatii comerciale.
Asadar, desi concluzia instantei de fond este una corecta cu privire la includerea in masa partajabila a dividendelor incasate de catre apelantul parat, tribunalul a retinut ca natura de bun comun a acestor sume din dividende este data de faptul ca asociatul a incasat aceste sume de bani, contrar celor afirmate prin motivele de apel, avand in vedere urmatoarele aspecte:
Dreptul la plata dividendelor s-a nascut dupa indeplinirea cumulativa a celor doua conditii relative la inregistrarea unui profit si adoptarea unei hotarari AGA prin care sa se fixeze dividendele.
Conform tuturor expertilor care au efectuat expertize in prezenta cauza, aceste doua conditii au fost indeplinite in prezenta cauza, divergentele de opinii intervenind asupra modalitatii in care apelantul parat a ales sa valorifice sumele pe care le-a incasat cu acest titlu, precum si asupra semnificatiei imprumutului acordat societatii de catre cei trei asociati.
Tribunalul a aratat ca dividendele pot fi platite asociatului astfel: in numerar, prin alocarea de noi actiuni sau in natura (astfel cum indica art. 7 alin. 1 pct. 12 din Codul fiscal).
Toate aceste operatiuni de plata a dividendelor, indiferent de modalitatea de alocare mai sus precizata, se evidentiaza in contabilitatea societatii platitoare de dividende, in contul 457 "Dividende de plata".
Faptul ca anterior incasarii efective a acestor drepturi, cei trei asociati au incheiat un contract de imprumut la data de 4.01.2003 prin care toti cei trei asociati au imprumutat societatea comerciala cu suma de 9 miliarde lei vechi (fila 387 dosar fond), ca o forma de creditare a societatii, astfel cum s-a si mentionat in actul aditional din 30.10.2003 (fila 396 dosar fond) nu schimba sub nici un aspect aprecierea ca apelantul parat a "incasat" dividendele, astfel cum se reflecta in contabilitatea societatii aceste operatiuni.
In concluzie, constatarile instantei de fond in baza raportului de expertiza contabila intocmit de catre expertul H., sunt intemeiate, in masa partajabila fiind incluse in mod corect si dividendele incasate de catre parat pe perioada 2003-2006 in valoare de 546.427,08 lei.
In ceea ce priveste cea de a treia critica, gresita stabilire a unui termen de 9 luni pentru achitarea sultei, tribunalul a constatat ca aceasta nu este fondata, avand in vedere prevederile art. 67310 alin. 4 Cod procedura civila, care dispune ca instanta, tinand seama de imprejurarile cauzei, va putea sa atribuie bunul direct prin hotararea asupra fondului procesului, stabilind totodata sumele ce se cuvin celorlalti coproprietari si termenul in care este obligat sa le plateasca.
Asadar, solutia instantei de fond de stabilire a unui termen de 9 luni pentru achitarea sultei, este legala si temeinica.
In concluzie, tribunalul, avand in vedere constatarea ca prima critica formulata de apelanti, relativa la modalitatea de evaluare a partilor sociale cuvenite paratului este intemeiata, a admis apelul si a schimbat in parte sentinta apelata astfel:
Din raportul de expertiza administrat in apel nr. 9282 din 31.10.2008 (filele 144 - 178 dosar apel), rezulta ca valoarea activului net contabil rezultat din activul total, minus datoriile, este de 540.014,18 ron.
Conform aceluiasi raport de expertiza, a rezultat ca valoarea partilor sociale detinute de catre apelantul parat D.D. este de 180.004,55 Ron.
In urma actualizarii acestor valori cu rata inflatiei pe perioada 2003 - 2007, s-a indicat valoarea de 245.256,20 RON.
Tribunalul a inlocuit in cadrul masei partajabile aceasta valoare, constatand prin urmare ca valoarea intregii mase partajabile (compusa din bunul imobil - apartamentul nr.54, situat in B., str.D.T. nr.59, bI.TD 48, sect.6, valoare de circulatie de 163.781,18 lei, bunuri mobile in cuantum de 170.581,18 lei, dividende in valoare de 546 417,08 lei), la care se va adauga valoarea partilor sociale, este in final de 1.1260.035,44 RON.
Valoarea loturilor a caror componenta a fost stabilita la fond si este necontestata in apel, va fi de 563.017,72 fiecare, avand in vedere cota egala de contributie a celor doi soti.
Avand in vedere ca in apel nu a fost contestata componenta loturilor atribuite la prima instanta celor doua parti, tribunalul va inlocui valoric in lotul apelantului parat (caruia la fond i-au fost atribuite in lotul sau, dividendele si contravaloarea partilor sociale), valorile rezultate din expertiza efectuata in apel, rezultand astfel ca lotul atribuit lui este in valoare totala de 791.673,28 lei (valoarea partilor sociale de 245 256,20 Ron adaugata la valoarea dividendelor de 546.417,08 lei).
Avand in vedere faptul ca lotul atribuit intimatei reclamante (bunul imobil si bunurile mobile) are o valoare de 334.362,35 lei, pentru egalizarea valorica a celor doua loturi, tribunalul a obligat paratul sa plateasca reclamantei sulta in valoare de 228.655,37 lei, mentinand, pentru considerentele de mai sus aratate, termenul de plata al sultei de 9 luni, in baza art. 67310 alin 4. Cod procedura civila, precum si celelalte mentiuni ale sentintei apelate.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti, in termen legal, au declarat recurs, paratul D.D. si intrervenienta S.C. A. S.R.L., criticand-o sub aspectul nelegalitatii, prin prisma motivelor de recurs prevazute de art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila.
Recurentii au aratat in prealabil, ca tribunalul a stabilit in mod corect, contravaloarea partilor sociale detinute de recurent, la societate.
I. In ceea ce priveste primul motiv de recurs, prevazut de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila, l-au apreciat incident, ca urmare a faptului ca, desi realizeaza o corecta dezbatere doctrinara asupra naturii juridice a dividendelor, cu toate acestea, tribunalul nu aplica aceste considerente, aspecte juridice, la situatia de fapt concreta, dedusa judecatii.
Astfel, desi aceasta problema a includerii sau nu in masa partajabila, a dividendelor obtinute dupa desfacerea definitiva a casatoriei, in perioada 2003-2006, reprezenta un aspect esential al dosarului de fata, tribunalul, fara sa il analizeze, apreciaza cu superficialitate, ca judecatoria a procedat in mod corect, atunci cand le-a inclus, desi insusi a aratat ca doar dividendele obtinute pe perioada casatoriei reprezinta bunuri comune.
Tribunalul a omis sa motiveze si daca dreptul personal de creanta al asociatului in raport cu societatea comerciala, reprezinta sau nu un bun comun si dupa desfacerea definitiva si irevocabila a casatoriei, situatie existenta in cazul pendinte.
Insusindu-si motivarea primei instante referitoare la includerea acestor dividende, tribunalul se contrazice fata de unele dintre propriile sale mentiuni din decizia recurata, folosind asadar, o motivare straina si contradictorie acestui dosar.
Recurentii au aratat ca dividendele care reprezinta un drept de creanta individual si personal al asociatului, constituie bun comun doar in situatia exceptionala a incasarii lor in perioada casatoriei. Dupa desfacerea acesteia, ele nu mai reprezinta un astfel de bun comun.
In prezenta cauza, aceste dividende nu pot reprezenta un bun comun, nedand vreun drept de creanta intimatei, neputand fi revendicate, atat timp cat nu au legatura cu aportul initial, derizoriu, la capitalul social, al intimatei, ele gasindu-si izvorul in activitatea economica, comerciala, de productie ori de prestari servicii, dupa caz, precum si in managementul competent, temeinic si eficient, al celor trei asociati, astfel incat ele reprezinta un drept propriu la beneficiu, doar al asociatului recurent, fiind un drept doar al asociatilor societatii.
Desi apreciaza ca dreptul la dividende este afectat si de cele doua conditii evocate: obtinerea de profit si aprobarea AGA de distribuire a dividendelor, Tribunalul omite elementul cel mai important, acela ca dividendele obtinute si pretins incasate (pentru ca in realitate, nu a incasat nici o suma de bani) dupa desfacerea casatoriei, nu pot fi considerate bunuri comune, potrivit prevederilor Legii 31/1990 si doctrinei comerciale.
Asadar, cele trei conditii retinute de tribunal: obtinerea de profit, aprobarea AGA de distribuire a dividendelor, precum si incasarea lor de catre recurentul asociat, nu sunt suficiente, fiind nevoie ca incasarea dividendelor sa se realizeze in perioada casatoriei, incasarea lor in afara acestei perioade determinand calificarea ca si drept de creanta personal al asociatului.
II. Instanta de apel greseste in continuare, cand procedeaza la propria motivare pentru a argumenta ca dividendele solicitate dupa desfacerea casatoriei reprezinta bunuri comune, sustinand in motivarea deciziei recurate, ca asociatul recurent a incasat efectiv dividendele solicitate dupa desfacerea casatoriei, aducand motive straine si contradictorii care nu se regasesc in probele dosarului, facand in acelasi timp, o analiza si o argumentatie inutila in raport de propria concluzie de la pagina 11, in sensul ca numai dividendele incasate in perioada casatoriei, reprezinta bunuri comune.
Desi aceasta contradictie esentiala rezulta din motivarea deciziei civile recurate, instanta de apel a considerat necesar sa atribuie dividendele incasate dupa desfacerea casatoriei, caracterul de bun comun, argumentand eronat si gresit, indeplinirea celor trei conditii si in special, a faptului ca asociatul recurent a incasat dividendele situate dupa desfacerea casatoriei, sustinand gresit ca acest aspect reiese din expertizele contabile efectuate in cauza, cu privire la contabilitatea societatii si din contul 457, precum si din contractul de imprumut prin care cei trei asociati au creditat societatea cu o anumita suma de bani.
In mod gresit se retine de catre tribunal, faptul ca din expertizele evidentiate, rezulta ca dividendele din perioada 2003-2006, in valoare de 546427,08 lei, au fost incasate, atat timp cat din ambele expertize realizate de expertul H.A. si in special din cea de-a doua expertiza, rezulta ca dividendele pe anii 2003-2005 nu au fost incasate, iar in ceea ce le priveste pe cele din 2006, rezulta ca acestea nici nu au fost repartizate de AGA si in concluzie, nici nu au fost incasate. Au solicitat ca instanta de recurs sa analizeze aceasta proba nominalizata, pentru a constata veridicitatea sustinerii. In acelasi sens, s-au invocat si opiniile proprii la raportul de expertiza, a doamnei expert Z.A.S. si a doamnei S.M., din care rezulta acelasi aspect invederat. Nici cel de-al doilea raport de expertiza nu evidentiaza incasarea dividendelor, fapt care nu rezulta de asemenea, nici din adresele emise de SC A. S.R.L.
Asadar, motivarile tribunalului referitoare la acest aspect, al incasarii dividendelor, sunt incorecte, gresite, contradictorii, nefiind corecta nici suma totala privind cuantumul dividendelor incasate in aceasta perioada si incluse in masa de bunuri comune, asa cum au precizat mai sus.
Situatia incasarii efective a dividendelor nu rezulta din contabilitatea societatii si nici din contul 457, intrucat nici un document contabil nu atesta ridicarea si incasarea efectiva a dividendelor in aceasta perioada de catre asociatul recurent.
Nu mai putin, nu are nici o legatura contractul de creditare al societatii, de catre asociati, cu incasarea efectiva a dividendelor, aceste operatiuni fiind distincte si evidentiate distinct.
Referitor la cel de-al noualea motiv de recurs, decizia recurata este lipsita de temei legal si este data in acelasi timp, cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.
Astfel, in mod gresit si cu incalcarea prevederilor art. 30 Codul Familiei, a doctrinei judiciare si a practicii judecatoresti, au fost incluse in masa partajabila si respectivele dividende, considerandu-le bunuri comune, atat timp cat bunuri comune nu pot fi decat cele dobandite pana la desfacerea definitiva si irevocabila a casatoriei.
Nu s-a tinut cont de regimul juridic al comunitatii de bunuri si nici de prevederile Legii 31/1990. In operatiunea de calificare a dividendelor, tribunalul trebuia sa se raporteze nu numai la criteriul incasarii lor, dar si la prevederile art. 30 din Codul Familiei. Din acest punct de vedere, s-a interpretat eronat regimul juridic al comunitatii de bunuri, acesta incetand o data cu desfacerea definitiva a casatoriei. Analiza celor trei conditii se face in mod diferit, dupa cum asociatul este casatorit sau nu, regimul juridic al dividendelor fiind diferit in functie de cele doua perioade. S-au incalcat si prevederile Legii 31/1990 pentru ca s-a realizat o analiza eronata a corelatiei dintre regimul matrimonial al bunurilor comune si regimul juridic al dividendelor. S-au interpretat exagerat si nelegal, conditiile respective, peste granita comunitatii de bunuri.
Dividendele, ca si categorie comerciala aparte, nu pot fi considerate bunuri comune, decat in situatia cand au fost incasate pe perioada casatoriei si sunt destinate nevoilor casniciei. Ele nu reprezinta aport la capitalul social, fiind un drept la beneficii doar al asociatului.
Tribunalul a pronuntat o hotarare confuza, incorecta, fara temei juridic si fara corespondent in prevederile art. 30 din Codul Familiei sau ale Legii 31/1990, interpretand gresit dispozitiile si principiile de drept stabilite in aceasta materie.
Tribunalul a pronuntat o solutie cu incalcarea prevederilor legii si cu incalcarea principiilor de drept in materie, concluzionand in mod gresit ca dividendele solicitate dupa desfacerea casatoriei, in mod irevocabil, constituie bun comun.
Au solicitat in consecinta, admiterea recursului, modificarea in parte, a deciziei recurate, in sensul inlaturarii din masa partajabila, de bunuri comune, a dividendelor solicitate pentru perioada 2003-2006, in valoare gresit stabilita de 546427,08 lei, nelegal incluse in masa comunitatii de bunuri; partajul bunurilor comune, in sensul atribuirii catre recurentul fost sot, a partilor sociale, iar catre intimata, a bunului imobil si a celor mobile, cu obligarea recurentului, la plata unei sulte de 37.537,51 lei, mentinandu-se celelalte dispozitii, urmand a fi modificata in acelasi sens, si sentinta pronuntata in cauza.
Si-au intemeiat in drept, recursul, pe dispozitiile art.304 pct.7 si 9 Cod procedura civila.
Au timbrat in mod corespunzator recursul promovat, conform art.3 si art.11 din Legea nr.146/1997 si art.3 din O.G. nr.32/1995.
Intimata P.C.M. a depus intampinare, potrivit art.308 alin.2 Cod procedura civila, solicitand respingerea recursului, ca nefondat, avand in vedere ca hotararea a fost in mod legal si temeinic pronuntata si avand in vedere ca dividendele reprezinta bunuri comune, derivate din calitatea de detinatori de parti sociale, reprezentand 33% din capitalul social al societatii.
Si-a intemeiat intampinarea, pe prevederile art. 115 Cod de procedura civila.
In cauza, s-a administrat de catre intimata, proba cu inscrisuri anexate intampinarii, conform art. 305 Cod de procedura civila: adresa 227/20.06.2007, contractul de imprumut din 4.01.2003, act aditional din 16.06.2003, Hotararea AGA a SC A. S.R.L. nr. 2/15.09.2003, actul aditional la actul constitutiv al societatii, incheierea nr. 32625/5.11.2003, extrasul de registru din 5.11.2003, precizare expert H.A., balanta de verificare pe anul 2006.
Curtea de Apel Bucuresti s-a constatat legal sesizata si competenta material sa solutioneze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 si art. 299 Cod de procedura civila.
Examinand in continuare, decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate, in limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedura civila in referire la art. 295 din acelasi act normativ, Curtea apreciaza recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente:
1. Sub un prim aspect, se retine ca recursul prezinta cateva atribute importante, care sunt de natura sa ii confere intreaga sa fizionomie, astfel cum a fost ea conceputa de catre legiuitor.
In mod incontestabil, primul si cel mai important atribut al recursului, este acela de a constitui o cale extraordinara de atac. Aceasta calificare a recursului este oferita chiar de Codul de procedura civila, prin situarea sa topografica in Capitolul I din Titlul V, consacrat cailor extraordinare de atac, al Cartii II. Corespunzand exigentelor firesti ale unei cai extraordinare de atac, recursul a fost pus la dispozitia partilor numai pentru motive expres si limitativ prevazute de lege, enumerate in cuprinsul art. 304 C.pr.civ. si care, in principiu, vizeaza numai nelegalitatea hotararii atacate, controlul judiciar putandu-se exercita astfel doar asupra problemelor de drept discutate in speta. Legiuitorul a avut in vedere imprejurarea ca partile au avut la dispozitie o judecata in fond in fata primei instante si o rejudecare a fondului, atat in fapt, cat si in drept, in apel.
Un alt atribut important al recursului care intereseaza din perspectiva prezentei cauze, este acela de a constitui o cale de atac nedevolutiva. Daca specific etapei apelului este devolutiunea care, in limitele fixate de apelant prin motivele de apel, inseamna o analiza a sentintei atat sub aspectul nelegalitatii, cat si al netemeiniciei, putandu-se stabili, pe baza probatoriului administrat, o alta situatie de fapt decat cea retinuta de prima instanta, si la care sa se aplice dispozitiile legale incidente, in recurs se realizeaza un control asupra hotararii atacate, fara posibilitatea de a se administra, ca regula, probe noi si fara a fi antrenata o rejudecare in fond a pricinii, in ansamblul ei.
Asadar, Curtea constata ca recursul este o cale de atac exclusiv de legalitate, care se grefeaza pe situatia de fapt stabilita de instantele devolutive ale fondului (adica judecatoria si tribunalul, in speta). Aceasta apreciere rezulta asa cum aminteam, din enuntarea acestui caracter, in mod expres, prin art. 304 alin. 1 Cod de procedura civila, din enumerarea limitativa si expresa a motivelor de nelegalitate care pot fi invocate in recurs, conform art. 304 pct. 1 - 9 Cod de procedura civila, precum si din abrogarea in mod expres, a vechilor motive de recurs prevazute de art. 304 pct. 10 Cod de procedura civila (cand instanta nu s-a pronuntat asupra unei probe administrate, care era hotaratoare pentru dezlegarea pricinii) si pct. 11 Cod de procedura civila (cand solutia data este rezultatul unei grave erori de fapt, decurgand dintr-o apreciere eronata a probelor), prin Legea nr. 219/2005 si OUG nr. 138/2000, aceste ultime doua foste motive repunand in discutie temeinicia hotararii si nu legalitatea sa, deci reaprecierea situatiei de fapt, prin intermediul reaprecierii probelor administrate. Asadar, instanta de recurs, in cadrul controlului de legalitate pe care-l exercita, este tinuta de situatia de fapt astfel cum a fost ea stabilita in mod definitiv, de instanta de apel.
Avand in vedere aceste elemente caracteristice ale caii de atac in discutie, instanta investita cu solutionarea recursului nu poate analiza legalitatea hotararii atacate decat exclusiv prin prisma motivelor prevazute de art. 304 C.pr.civ., fara a putea verifica alte aspecte in afara celor enumerate de textul de lege respectiv.
Pe cale de consecinta, instanta de recurs trebuie sa analizeze in prealabil, incadrarea criticilor formulate de parte impotriva hotararii pronuntate in apel, intr-unul din cazurile expres si limitativ enuntate de lege, in speta cele prevazute de art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila.
2. Potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedura civila: "Modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere in urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate:... 9.cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii".
Curtea constata faptul ca in cauza au fost corect aplicate si interpretate de catre tribunal, dispozitiile legale incidente la care recurenta a realizat trimitere: art. 30 din Codul Familiei sau ale Legii 31/1990 (pe care recurentii de altfel, nu le-au individualizat).
Recurentii nu au indicat nici care anume principii de drept incidente in materie nu ar fi fost respectate de tribunal, rezumandu-se la o apreciere generala, in acest sens. Simpla nemultumire generala, a partii, de hotararea pronuntata nu este suficienta, recurentul fiind obligat sa isi sprijine recursul, asa cum aminteam, in cadrul acestui motiv prevazut de lege, pe indicarea exacta a dispozitiilor legale sau a principiilor de drept pe care le considera incalcate.
Chiar daca, suplinind carentele invederate, Curtea se va raporta la dispozitiile legale incidente ale Legii 31/1990 (precum ar fi art. 66, 67) si la principiile de drept specifice dreptului familiei (exempli gratia, principiul comunitatii de bunuri) si cele ale societatilor comerciale, principii care in parte, isi gasesc consacrarea expresa in prevederile legale ale legii (exempli gratia, principiul distribuirii intre asociati, a dividendelor proportional cu cota de participare la capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel), va constata potrivit considerentelor urmatoare, ca criticile sub acest aspect sunt nefondate.
Art. 30 din Codul Familiei prevede: "Bunurile dobindite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sint, de la data dobindirii lor, bunuri comune ale sotilor. Orice conventie contrara este nula. Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita".
Potrivit art. 66 al Legii 31/1990 privind societatile comerciale: "(1) Pe durata societatii, creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra partii din beneficiile cuvenite asociatului dupa bilantul contabil, iar dupa dizolvarea societatii, asupra partii ce i s-ar cuveni prin lichidare.
(2) Creditorii prevazuti la alin. (1) pot totusi popri, in timpul duratei societatii, partile ce s-ar cuveni asociatilor prin lichidare sau pot sechestra si vinde actiunile debitorului lor".
Art. 67 din acelasi act normativ statueaza: "(1) Cota-parte din profit ce se plateste fiecarui asociat constituie dividend.
(2) Dividendele se distribuie asociatilor proportional cu cota de participare la capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Acestea se platesc in termenul stabilit de adunarea generala a asociatilor sau, dupa caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data aprobarii situatiei financiare anuale aferente exercitiului financiar incheiat. In caz contrar, societatea comerciala va plati daune-interese pentru perioada de intarziere, la nivelul dobanzii legale, daca prin actul constitutiv sau prin hotararea adunarii generale a actionarilor care a aprobat situatia financiara aferenta exercitiului financiar incheiat nu s-a stabilit o dobanda mai mare.
(3) Nu se vor putea distribui dividende decat din profituri determinate potrivit legii.
(4) Dividendele platite contrar dispozitiilor alin. (2) si (3) se restituie, daca societatea dovedeste ca asociatii au cunoscut neregularitatea distribuirii sau, in imprejurarile existente, trebuiau sa o cunoasca.
(5) Dreptul la actiunea de restituire a dividendelor, platite contrar prevederilor alin. (2) si (3), se prescrie in termen de 3 ani de la data distribuirii lor.
(6) Dividendele care se cuvin dupa data transmiterii actiunilor apartin cesionarului, in afara de cazul in care partile au convenit altfel".
Problema de drept care constituie obiectul central al prezentului recurs este data de natura juridica a dividendelor aferente profitului societatii recurente, din intervalul 2003-2006.
Curtea constata ca dividendul reprezinta potrivit chiar definitiei legale din cuprinsul art. 67 evocat, cota-parte din profit ce se plateste fiecarui asociat. Potrivit doctrinei judiciare, el poate consta intr-un castig material, in servicii sau bunuri procurate de societate in conditii mai avantajoase, in evitarea unor cheltuieli sau in realizarea unor economii.
Sub aspectul societatii, legea privind societatile comerciale consacra libertatea asociatilor de a decide criteriul de impartire intre asociati, a beneficiilor, in cazul nestipularii, intervenind criteriul evocat de art. 67 al. 2 din lege, acela al distribuirii intre asociati, a dividendelor, proportional cu cota de participare la capitalul social varsat.
In speta, prin contractul de societate, s-a prevazut participarea asociatilor la beneficii, proportional cu participarea la capitalul social (contract de societate - fila 398 dosar fond de rejudecare).
Din momentul stabilirii de catre adunarea asociatilor, a dividendului cuvenit asociatilor, dreptul la beneficii inceteaza sa mai fie un drept social; el devine un drept de creanta individual, al asociatului fata de societate, cu toate consecintele care decurg din acest fapt (a se vedea in acelasi sens, Carpenaru, Stanciu D. - "Drept Comercial Roman", Editia a III- a, Bucuresti, Editura All Beck, 2001, pag. 162).
Asadar, dreptul la beneficii, ca si drept de creanta, reprezinta un drept individual, personal, in raporturile create intre asociat, in cazul nostru, recurentul-parat si societate - recurenta intervenienta. Este si firesc, pentru ca scopul societatii este acela de a realiza beneficii din activitatea comerciala desfasurata si de a le imparti intre asociati si nu intre acestia si terti sau intre terti. Acesta este scopul fundamental al societatii comerciale si elementul de distinctie fata de alte tipuri de asociatie. In cadrul acestor raporturi de societate, dreptul la beneficii, ca si drept de creanta, isi pastreaza caracterul individual si personal, indiferent de data realizarii beneficiilor: in timpul sau ulterior casatoriei.
Recurentii confunda insa, regimul juridic al dividendelor, raportat la societatea comerciala, cu regimul juridic al acestora prin raportare la relatiile decurgand din casatorie, cu ansamblul consecintelor sale patrimoniale.
Prin prisma acestui ultim regim juridic enuntat, Curtea constata ca izvorul dreptului la dividende, il reprezinta calitatea de asociat, prin intermediul participarii la capitalul social varsat, adica al aportului efectuat si care a intrat in patrimoniul societatii. Or, sub acest aspect, in cadrul situatiei de fapt stabilite in mod definitiv, de catre instantele de fond, situatie de fapt de care prezenta instanta de recurs este tinuta, s-a retinut ca atat capitalul social constituit initial, cat si cel majorat in septembrie 2003, s-au format ca urmare a aportului adus inclusiv de catre asociatul D.D., aport care se compune din sume de bani - bunuri comune ale fostilor soti. In temeiul acestui considerent, atat prima instanta de judecata, cat si tribunalul au retinut caracterul de bunuri comune, al partilor sociale, partile sociale fiind de altfel, atribuite recurentului asociat. Nici in prezenta cale de atac si nici in apel, recurentii nu au criticat caracterul de bunuri comune, al partilor sociale initiale sau al celor dobandite in urma majorarii de capital, insusindu-si asadar, aprecierea primei instante de judecata, sub acest aspect care reprezinta un element al situatiei de fapt confirmate in mod definitiv, de catre tribunal care a plecat in analiza sa, de la dispozitia premisa, a primei instante, de includere in masa partajabila, a partilor sociale ca urmare a aportului constituit din sume de bani - bunuri comune ale partilor. Ca urmare a neapelarii acestei dispozitii, ea impreuna cu considerentele care au fundamentat-o, au intrat in puterea de lucru judecat.
Curtii nu ii revine decat sarcina de a verifica legalitatea solutiei, plecand insa, de la aceasta premisa mentionata - element al situatiei de fapt care nu a fost schimbata prin administrarea unor probe noi in recurs, in sensul prevederilor art. 305 din Codul de procedura civila, inscrisurile depuse de catre intimata o data cu intampinarea, neavand caracter de noutate, ele administrandu-se deja, in fazele anterioare ale judecatii, mai putin balanta de verificare sintetica de la 1.02.2007 la 28.02.2007, a carei teza probatorie nu este de asemenea, una noua, pentru ca ea a fost avuta in vedere si anterior, sub aspectul mentiunii existente cu privire la contul 457 - Dividende de plata (a se avea in vedere fisa de cont 457 - filele 404, 405 dosar fond de rejudecare, raportul de expertiza al expertului S.A.S. - fila 470 dosar fond de rejudecare si procesul-verbal din 6.04.2007 - fila 484 dosar fond de rejudecare).
Izvorul dreptului la dividende nu il constituie activitatea economica, comerciala, de productie ori de prestari servicii, dupa caz sau managementul competent, temeinic si eficient, al celor trei asociati, asa cum invoca recurentii. Acestia realizeaza o confuzie intre izvorul dreptului la dividende si factorii care circumstantiaza existenta sau cuantumul dividendelor propriu-zise. O data ce societatea a inregistrat profit, fiecare asociat are dreptul la cota sa parte din acesta, in raporturile sale cu societatea, in virtutea calitatii sale de asociat si potrivit modului de impartire stabilit prin contractul de societate, indiferent daca a si participat efectiv, la realizarea efectiva a obiectului de activitate al societatii sau daca a si manageriat societatea.
Reluand, cum izvorul dividendelor (partile sociale) este reprezentat de un bun comun al fostilor soti, atunci si dividendele obtinute vor avea acelasi caracter, intre acestia, ca urmare a aplicarii in cauza a regulii de drept accesorium sequitur principale, ele reprezentand fructe civile ale bunului comun, astfel cum este el privit in raporturile dintre cei doi soti. In acelasi sens, s-a ilustrat si in doctrina de drept comercial: "Se intelege ca, intrucat bunul care constituie obiectul aportului, este un bun comun, dividendele primite din partea societatii vor fi tot bunuri comune" (Carpenaru, Stanciu D. - "Drept Comercial Roman", Editia a III- a, Bucuresti, Editura All Beck, 2001, pag. 170), dar si in cea de dreptul familiei: " dividendele (...) urmeaza regimul juridic al fructelor civile produse de bunurile comune" (Filipescu, Ion P. - "Tratat de dreptul familiei", Editia a V-a, Editura All Beck, 2000, pag. 169).
Este legala aprecierea tribunalului, in sensul ca dividendele au o natura juridica sui generis, insa acest caracter distinct se raporteaza la existenta a doua unghiuri de observatie si analiza: cel al societatii (fata de care ele apar ca fiind ale asociatului) si cel al sotilor (sau al coproprietarilor in general, ai obiectului aportului la capitalul social), fata de care ele vor fi bunuri comune.
Concluzia nu este infranta de dispozitiile legale incidente ale Legii 31/1990 si nici de principiile specifice societatilor comerciale, deoarece toate acestea privesc exclusiv, raporturile dintre societate si sotul sau fostul sot asociat, nepreocupandu-se insa, de raporturile patrimoniale dintre soti sau fostii soti, pana la momentul partajului.
Curtea constata ca recurentii isi intemeiaza in mod principal, motivele lor de recurs, pe apararea ca dividendele au fost obtinute dupa desfacerea casatoriei dintre soti. Acest argument, pe care recurentii il subsumeaza dispozitiilor art. 30 din Codul Familiei, nu este decisiv cauzei, deoarece constatarea calitatii de bun comun, a dividendelor, nu s-a realizat in temeiul acestei prevederi legale, ci in temeiul art. 521 si urm. Cod Civil, prin raportare la caracterul dividendelor, de fructe, asa cum am evocat in paragrafele anterioare. Din acest punct de vedere, devine nerelevanta data realizarii dividendelor in raport cu data desfacerii casatoriei.
Asertiunea realizata nu este de natura sa infranga nici principiul comunitatii de bunuri, specific perioadei casatoriei, deoarece regimul matrimonial al comunitatii de bunuri inceteaza intr-adevar, o data cu desfacerea casatoriei, regulile care il carmuiesc nemaigasindu-si aplicarea dupa acest moment, insa in schimb, asa cum in mod argumentat si judicios, s-a aratat in doctrina judiciara: "in ceea ce priveste proprietatea comuna, aceasta continua a-si pastra caracterul devalmas si dupa desfacerea casatoriei prin divort, pana la data impartirii lor, neprefacandu-se de drept in proprietate pe cote-parti, in indiviziunea de drept comun" (Filipescu, Ion P. - "Tratat de dreptul familiei", Editia a V-a, Editura All Beck, 2000, pag. 242).
Or, avand in vedere supravietuirea proprietatii comune in devalmasie, casatoriei, este evident ca acelasi caracter il vor avea si fructele acestei proprietati comune in devalmasie, percepute ulterior desfacerii casatoriei.
Combaterea caracterului dividendelor, de fructe, in baza criticilor formulate prin motivele de apel, intemeiate pe faptul ca nu s-ar obtine din exploatarea sau folosirea bunurilor, avand un caracter incert, determinat de posibilitatea neinregistrarii vreunui profit de catre societate sau de inexistenta obligatiei de repartizare in dividende, a profitului, nu reprezinta o critica fondata. Din acest punct de vedere, Curtea isi insuseste pe deplin, aprecierile primei instante de judecata, referitoare la regasirea caracterului incert si in privinta unor alte categorii de fructe (precum cele naturale), fapt care determina inlaturarea caracterului dirimant al acestui argument folosit in sprijinul tezei ca dividendele nu ar fi din punct de vedere juridic, fructe. Nu mai putin, Curtea constata ca, asa cum am mai mentionat, scopul insusi al asocierii intr-o societate comerciala, al dobandirii calitatii de asociat, deci al dobandirii de parti sociale, este acela de a realiza beneficii din activitatea comerciala desfasurata si de a le imparti intre asociati. Asadar, din punct de vedere comercial, exploatarea acestor fractiuni ale capitalului social, determina obtinerea de dividende, astfel incat si acest argument al recurentilor-apelanti devine nefondat.
Desi tribunalul a considerat ca argumentele primei instante referitoare la caracterul de bun comun al dividendelor, ca urmare a unui alt caracter, cel frugifer, este eronat, cu toate acestea, rationamentul sau se grefeaza pe exact acelasi argument, desi expres negat, dedus insa, din doua aspecte: caracterul de bun comun al partilor sociale si incasarea efectiva de catre asociat, a dividendelor, pe langa indeplinirea si a celor doua conditii de existenta a unui profit si decizia adunarii generale a asociatilor de distribuire.
Chiar daca am aprecia ca tribunalul nu a avut in vedere acest caracter frugifer, atunci cand a stabilit calitatea de bun comun a dividendelor, ca urmare a negatiei exprese a caracterului de fruct, al dividendelor, desi rezultatul rationamentului instantei de apel nu poate fi atins in lipsa acestei premise a silogismului sau, Curtea constata atunci, ca asertiunea tribunalului este una eronata, prin prisma considerentelor anterioare. Ca urmare, prezentele considerente ale hotararii instantei de recurs, vor inlocui sub acest aspect, argumentele retinute de catre tribunal, neimpunandu-se admiterea recursului si modificarea deciziei recurate, deoarece tribunalul a constatat totusi, caracterul de bun comun al dividendelor obtinute dupa desfacerea casatoriei partilor, constatarea, ca si rezultat final al dezlegarii problemei de drept pe care si Curtea are a o analiza, fiind una corecta.
Prin prisma acestor considerente, Curtea constata ca in cauza, in mod corect s-a stabilit de catre instante, caracterul de bun comun al dividendelor, principiile de drept si dispozitiile legale aplicabile, astfel cum au fost expuse si apreciate incidente de catre prezenta instanta de recurs, fiind corect aplicate si interpretate. Asadar, toate criticile invocate prin prisma motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, regasite atat in paragrafele recurentilor destinate acestui motiv concret, dar si in paragrafele destinate celui de-al saptelea motiv de recurs, sunt nefondate.
3. Potrivit art. 304 pct. 7 Cod procedura civila: "Modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere in urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate: cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii".
Dupa cum s-a aratat deja, fundamentul motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 7 Cod de procedura civila, rezida in nerespectarea prevederilor art. 261 cpt. 5 Cod de procedura civila, potrivit carora hotararea judecatoreasca trebuie sa cuprinda "motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor".
In considerarea art. 261 pct. 5 Cod de procedura civila, motivarea unei hotarari trebuie sa fie clara, precisa, sa nu se rezume la o insiruire de fapte si argumente, sa se refere la probele administrate in cauza si sa fie in concordanta cu acestea, sa raspunda in fapt si in drept la toate pretentiile formulate de parti, sa conduca in mod logic si convingator la solutia din dispozitiv, numai o astfel de motivare constituind pentru parti o garantie impotriva arbitrariului judecatorilor, iar pentru instantele superioare, un element necesar