Domeniu: Drept procesual civil. Recurs, Legea nr. 31/1990, C.proc.civ.
Cerere de excludere asociat. Cerere reconventionala prin care s-a solicitat solicitand obligarea reclaman?ilor-para?i la plata dividendelor precum si la plata dobanzii legale aferente. Suspendarea cauzei in temeiul art. 242 C.proc.civ. re?inandu-se ca reclamantul nu si-a indeplinit obligatiile impuse de instanta. Disjungere cerere reconventionala.
Art. 242 C.proc.civ.
Art. 210 C.proc.civ.
Art. 414 C.proc.civ.
Art. 465C.proc.civ.
Textul art. 210 alin. 1 stabileste regula judeca?ii impreuna (a cererii principale si a cererii reconventionale), fundamentul fiind dat de legatura care exista intre preten?ii. Teza a doua cuprinde o excep?ie de stricta interpretare, decurgand de aici ?i consecin?a: daca in stare de judecata este numai cererea reconven?ionala, aceasta nu poate fi disjunsa. Textul art. 210 alin. 2 stabile?te doar posibilitatea de disjungere a cererii reconven?ionale care impiedica solu?ionarea aceleia principale, textul de lege neprevazand ca in cazul 139 alin. 5 posibilitatea disjungerii ?i solu?ionarii separate, fara a se ?ine cont care dintre procesele conexate nu este in stare de judecata.
Or, in spe?a nu s-a dovedit in calea de atac incalcarea unei norme de procedura cu relevan?a in ceea ce prive?te masura suspendarii dispuse in cauza ?i a carei nerespectare atrage sanc?iunea nulita?ii.
Pe de alta parte nu poate fi ignorat ca disjungerea este o masura administrativa pentru care nu se poate formula cale de atac, conform art. 465 C.proc.civ., ?ine de aprecierea instan?ei referitoare la buna func?ionare a actului de justi?ie.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR. 297 din 13 octombrie 2017)
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalul Ilfov la data de 09.09.2015 reclaman?ii SC S. SRL ?i M. S. in contradictoriu cu paratele B. G. M. ?i G. V. au solicitat excluderea paratei B. G. M. din cadru SC S. SRL ?i continuarea societa?ii cu asociat unic, obligarea paratelor in solidar la plata sumei de 397.688,63 lei reprezentand prejudicii, cu cheltuieli de judecata.
Parata B.G.M. a formulat cerere reconven?ionala solicitand obligarea reclaman?ilor-para?i ?i a paratului M. M.M. la plata sumei de 140.762 lei reprezentand dividende pentru anul 2014 cu dobanda legala aferenta precum ?i la plata dividendelor aferente anului 2015 pana la retragerea din societate, la plata salariilor restante in cuantum de 13.686 lei, la plata daunelor morale in cuantum de 100.00 lei ?i retragerea din societatea cu obligarea la plata a 40% din valoare societa?ii.
La termenul din data de 12.06.2016 a fost disjuns capatul al treilea al cererii reconven?ionale avand ca obiect salariul ?i formarea unui nou dosar avand ca obiect litigiu de munca.
Prin incheierea din data de 25 aprilie 2017 s-a dispus in temeiul art. 242 ncpc suspendarea judeca?ii cauzei, re?inandu-se ca reclamantul nu si-a indeplinit obligatiile impuse de instanta prin incheierea de sedinta din data de 28.09.2016, in sensul de a depune note contabile pentru fiecare dintre sumele cu privire la care solicita obligarea paratelor la plata.
Impotriva acestei solu?ii a formulat recurs parata-reclamanta B.G.M., solicitand admiterea caii de atac ?i reluarea judeca?ii cereri reconven?ionale prin disjungerea acestei cereri.
Dupa expunea situa?iei de fapt, se arata ca para?i au solicitat disjungerea caii, insa Tribunalul a dispus suspendarea fara sa se ?ina cont de solicitarea de disjungere ?i de dispozi?iile art. 139 alin. 5 ?i 140 lin. 2 ncpc.
Chiar daca nu se solicita disjungerea in virtutea rolului activ se putea dispune in acest sens, fiindu-i incalcat dreptul la un proces echitabil, fiind un caz de denegare de dreptate.
Recurenta ?i-a indeplinit toate obliga?iile sale ?i nejudecarea cererii reconven?ionale echivaleaza cu ?inerea sa prizoniera intr-o societate in situa?ia in care voin?a asocia?ilor este in sens contrar.
Parata G. V. a depus intampinare solicitand admiterea caii de atac.
Nu au fost administrate probe noi in apel.
Analizand calea de atac Curtea re?ine:
Prealabil, Curtea apreciaza ca pe calea recursului reglementat de art. 414 cpc poate fi strict contestata masura suspendarii sau respingerea cererii de repunere pe rol a procesului, astfel incat in cadrul prezentei cai de atac nu se pot analiza decat criticile ce privesc aspectele men?ionate anterior. Calea de atac a recursului nu este deschisa impotriva unei incheieri care contine dispozitii ce nu sunt susceptibile de a fi atacate pe cale separata. Cu atat mai pu?in nu se poate contesta o masura care este exclusa de la analiza conform unei dispozi?ii legale.
Totodata, se poate sublinia ca simpla nemul?umire a unei par?i sau a par?ilor in litigiu fa?a de hotararea pronun?ata nu este suficienta pentru casarea acesteia, ci partea recurenta are obliga?ia sa-?i intemeieze recursul pe cel pu?in unul dintre motivele prevazute limitativ de lege (art. 488 ncpc) in legatura cu masura suspendarii.
Potrivit art. 210 ncpc cererea reconventionala se judeca odata cu cererea principala, iar daca numai cererea principala este in stare de a fi judecata, instanta poate dispune judecarea separata a cererii reconventionale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusa in cazurile anume prevazute de lege sau daca judecarea ambelor cereri se impune pentru solutionarea unitara a procesului.
Pe de alta parte art. 465 dispune ca masurile de administrare judiciara nu pot face obiectul niciunei cai de atac.
Nu se pot aplica prin analogie dispozi?iile art. 139 alin. 5 ncpc, intrucat privesc o situa?ie diferita, respectiv conexarea unor pricini, cand fiecare dintre par?ile reclamante au ales sa se judece in dosare cu individualitate proprie care au fost reunite pentru o buna administrare a justi?ie.
Or, in prezenta cauza, partea a in?eles sa formuleze o cerere reconven?ionala ?i nu o cerere introductiva de instan?a, rezultand din aceasta alegere ?i obliga?ia de a suporta consecin?ele op?iunii efectuate, suspendarea litigiului operand in bloc. Cererea reconven?ionala are caracter facultativ, nefiind formulata intr-un litigiu in care sub sanc?iunea decaderii trebuia obligatoriu cerute preten?iile proprii. Cum paraul a putut opta intre a-?i valorifica preten?iile pe cale incidentala sau principala, acest drept este inso?it de eventualele restric?ii ce decurg din calea aleasa, intarzierea solu?ionarii cauzei cauzata de partea adversa, etc.
Textul art. 210 alin. 1 stabilesc regula judeca?ii impreuna, fundamentul fiind dat de legatura care exista intre preten?ii. Teza a doua cuprinde o excep?ie de stricta interpretare, decurgand de aici ?i consecin?a: daca in stare de judecata este numai cererea reconven?ionala, aceasta nu poate fi disjunsa. Textul art. 210 alin. 2 stabile?te doar posibilitatea de disjungere a cererii reconven?ionale care impiedica solu?ionarea aceleia principale, textul de lege neprevazand ca in cazul 139 alin. 5 posibilitatea disjungerii ?i solu?ionarii separate, fara a se ?ine cont care dintre procesele conexate nu este in stare de judecata.
Or, in spe?a nu s-a dovedit in calea de atac incalcarea unei norme de procedura cu relevan?a in ceea ce prive?te masura suspendarii dispuse in cauza ?i a carei nerespectare atrage sanc?iunea nulita?ii.
Pe de alta parte nu poate fi ignorat ca disjungerea este o masura administrativa pentru care nu se poate formula cale de atac, conform art. 465 ncpc, ?ine de aprecierea instan?ei referitoare la buna func?ionare a actului de justi?ie.
De?i masurile de administrare judiciara nu sunt enumerate nici in noul cod de procedura civila si nici in Regulamentul de ordine interioara al instan?elor judecatore?ti, nu trebuie omisa imprejurarea ca, in acest regulament, disjungerea este tratata la art. 111 alin. 4 in cadrul Capitolul III- Desfasurarea activitatii administrativ-judiciare a instantelor, sec?iunea a II-a inregistrarea si repartizarea cererilor adresate instantelor, circuitul dosarelor.
Raportat la toate aceste aspecte, masura disjungerii constituie una de administrare judiciara, exceptata in mod expres de la controlul instan?ei in caile de atac ?i, in consecin?a, neluarea masurii este de asemenea exclusa de la aceasta analiza, in recurs neputandu-se dispune disjungerea dosarului in fa?a instan?ei de fond ?i reluarea solu?ionarii cauzei doar pentru o parte a litigiului.
Pe de alta parte nu se poate ignora ca nu s-a criticat in sine masura luata (respectiv suspendarea judeca?ii cauzei care opereaza in bloc). Partea putea contesta legalitatea suspendarii cu privire la litigiu in ansamblul sau ?i solicita casarea incheierii de suspendare ?i repunerea cauzei pe rol in tot.
In schimb s-a solicitat reluarea judeca?ii doar pentru cererea reconven?ionala ?i disjungerea acesteia. O masura administrativa nu poate fi luata de instan?a de control judiciar pentru instan?a fondului, trimiterea cauzei la rejudecare doar pentru reconven?ionala ar fi echivalat tot cu o disjungere, iar a se analiza in tot suspendarea litigiului ar fi echivalat cu o pronun?are extrapetita.
Intr-adevar solu?ia pune probleme din punctul de vedere al dreptului al un proces echitabil in termen optim ?i previzibil.
Insa, pe de o parte dreptul de op?iune intre cererea incidentala ?i principala fiind efectuat, partea ?i-a asumat ?i consecin?ele acestei alegeri..
?i in situa?ia in care s-ar fi apreciat ca dreptul la un proces echitabil ar fi fost incalcat, cat timp nu s-a contestat suspendarea intregii cauze, instan?a in recurs nu ar fi putut casa incheierea in integralitate, aceasta echivaland cu o pronun?are in afara investirii, partea putand introduce o cerere principala.