Continut speta Contestatie decizie de concediere
Prin Decizia nr. nr. 22/R din 21 ianuarie 2014, pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures, Sectia I civila, in Dosar nr. 4214/96/2012 a fost admis recursul declarat de reclamanta CM, impotriva sentintei civile nr. 4003 din 19 septembrie 2013, pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 4214/96/2012.
A fost modificata in parte hotararea atacata in sensul ca s-a admis in parte actiunea reclamantei in contradictoriu cu parata SC G SA, si in consecinta, a fost anulata Decizia nr. 589/9.10.2012 emisa de parata.
S-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul detinut anterior - director adjunct asigurari si parata fost obligata la plata drepturilor banesti cuvenite reclamantei de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva, drepturi banesti ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie.
Restul pretentiilor formulate de reclamanta au fost respinse si au fost mentinute dispozitiile primei instante privitoare la solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a parintilor reclamantei.
Instanta de control judiciar a retinut ca prin Sentinta civila nr. 4003 din 19 septembrie 2013 Tribunalul Harghita a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a parintilor reclamantei in ceea ce priveste obligarea paratei la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale, invocata de catre parata; a respins actiunea reclamantei CM impotriva paratei SC G SA, cu cheltuieli de judecata.
Examinand recursul reclamantei impotriva acestei hotarari, s-a avut in vedere ca aceasta a avut calitatea de angajat a SC A SA devenita in urma fuziunii prin absorbtie SC G SA. In cadrul noii entitati, la nivelul judetului Harghita, respectiv la nivelul Municipiului Miercurea Ciuc, functionau doua structuri - Sucursala Transilvania Est si Agentia G.
Prin hotararea directoratului s-a decis inchiderea mai multor sucursale ale SC G SA, printre care si Sucursala Transilvania Est, in cadrul careia isi desfasura activitatea si reclamanta.
Instanta de fond a analizat cererea reclamantei pornind de la o premisa gresita, respectiv inexistenta unui alt post similar in organigrama paratei la nivelul structurilor acesteia din Municipiul Miercurea Ciuc.
Societatea parata nu a combatut sustinerile reclamantei recurente potrivit carora, ulterior fuziunii prin absorbtie la nivelul judetului Harghita, respectiv in Municipiul Miercurea Ciuc au continuat sa functioneze doua structuri ale aceleiasi entitati, respectiv Sucursala Transilvania Est si Agentia G. Fiecare din aceste structuri avea, in mod cert, o organigrama proprie atat inainte de fuziune, cat si ulterior si, de asemenea, aveau posturi de conducere.
Reclamanta a sustinut iar parata nu a combatut prin probe imprejurarea ca functia de director adjunct exista in ambele structuri.
Desfiintarea si mai apoi radierea de la ORC a Sucursalei Transilvania Est nu poate fi interpretata insa ca echivaland cu desfiintarea tuturor structurilor din Municipiul Miercurea Ciuc.
Intimata parata a recunoscut implicit ca, ulterior operatiunii de fuziune prin absorbtie si ulterior desfiintarii sucursalei, pe raza Municipiului Miercurea Ciuc a functionat si continua sa functioneze structura denumita "Agentie". Aceasta concluzie se desprinde si din continutul deciziei de concediere, potrivit caruia modelul de organizare ce va fi adoptat se bazeaza pe "agentii, puncte de lucru si puncte de vanzare", precum si din raspunsul dat de reprezentantul paratei, oral, la solicitarea instantei, in cursul dezbaterilor asupra recursului.
Prima instanta, desi a solicitat paratei sa depuna organigramele acestor structuri s-a rezumat la a aprecia ca fiind lamuritoare apararile dovedite prin depunerea organigramelor structurilor centrale ale asiguratorului. Aceasta a constituit premisa gresita pe care s-a fundamentat intreaga argumentatie a instantei de fond.
Analizand astfel, prin prisma celor de mai sus, legalitatea deciziei de concediere, Curtea constata ca aceasta a fost emisa cu incalcarea prevederilor art. 65 alin. 2 Codul muncii republicat.
Potrivit art. 65 alin. 2 Codul muncii republicat, "desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa". Aceste cerinte pot face obiectul controlului judecatoresc in vederea determinarii caracterului obiectiv al concedierii.
In practica instantelor s-a statuat ca desfiintarea locului de munca este efectiva, reala si serioasa daca rezulta din urmatoarele documente: programul de restructurare si reorganizare a societatii; proiectul de concediere colectiva; tabelul nominal al personalului disponibilizat; organigramele si statele de functii ale unitatilor anterioare si ulterioare concedierii. Intrucat sarcina probatiunii incumba angajatorului, nedepunerea acestor organigrame, state de functii, tabele nominale, coroborate cu celelalte probe administrate in cauza, poate forma convingerea instantei in sensul nelegalitatii masurii.
Concedierea este reala si serioasa atunci cand prezinta un caracter obiectiv, adica este impusa de dificultati economice sau transformari tehnologice, independente de buna sau reaua credinta a angajatorului, respectiv de necesitati evidente privind imbunatatirea activitatii si, in procesul de selectie a personalului ce urmeaza a fi disponibilizat, "nu disimuleaza realitatea".
Din aceasta perspectiva este evident ca desfiintarea postului reclamantei din cadrul uneia si aceleiasi structuri a persoanei juridice in care mai exista un post similar si concedierea reclamantei fara respectarea criteriilor de performanta potrivit art. 69 lit. d Codul muncii republicat nu a avut un caracter efectiv si nu este legala.
In ceea ce priveste daunele morale, instanta apreciaza ca prezenta solutie este de natura a acoperi prin sine insasi prejudiciul suferit de reclamanta, prejudiciu atat de natura materiala cat si morala.
Instanta de control judiciar va mentine dispozitiile tribunalului privitoare la solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesual active a parintilor reclamantei.