Posibilitatea restituirii in natura a unui teren liber ce face parte din curtea scolii in conditiile art.16 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.247/2005
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE- DECIZIA CIVILA NR.256/A/14.04.2010)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila, la data de 16.04.2008, reclamantele C.M., G.G. si Z.C. au chemat in judecata pe paratul M.B. prin P.G., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta paratul sa fie obligat sa emita decizia de restituire in natura a imobilului teren in suprafata de 3.367 mp si in echivalent suprafata de 495 mp situata in B., sos.C. nr.150, sector 1.
Prin sentinta civila nr.434/26.03.2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a admis in parte actiunea formulata de reclamantele C.M., Z.C. si G.G., in contradictoriu cu paratul M.B. prin P.G., a obligat paratul sa emita in favoarea reclamantelor decizia/dispozitia de restituire prin echivalent pentru terenul in suprafata de 3.346,84 mp, situat in B., sos.C. nr.150, sector 1 si pentru terenul in suprafata de 487,50 mp, situat in B., sos.C. nr.148, sector 1, asa cum au fost identificate prin raportul de expertiza efectuat in cauza de expert A.I. (filele 181-187), care face parte integranta din prezenta hotarare si a obligat paratul la 1.203,6 lei cheltuieli de judecata catre reclamante.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a constatat ca terenul in suprafata de 3.346,84 mp, situat in B., sos.C. nr.150, sector 1 s-a aflat in proprietatea defunctului L.I.C., in baza actului de vanzare - cumparare autentificat sub nr.10106/21.03.1941 (fila 39). De asemenea, terenul in suprafata de 487,50 mp, situat in B., sos.C. nr.148, sector 1, a facut parte din suprafata de 1.687,50 mp, dobandita in proprietate de acelasi defunct prin actul de partaj de ascendent autentificat sub nr.6171/06.08.1936 (fila 65).
Ambele imobile au fost preluat de stat in mod abuziv in sensul art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.10/2001, avand in vedere ca trecerea in proprietatea statului a operat in temeiul Deciziei Sfatului Popular al Raionului Grivita Rosie - Comitetul Executiv nr.219/10.03.1952, terenurile fiind folosite pentru constructia unei scoli.
De asemenea, tribunalul a constatat ca notificarea formulata de reclamante in luna mai 2001, conform art.21 din Legea nr.10/2001 nu a fost inca solutionata, desi potrivit art.23 din lege, parata era obligata sa se pronunte asupra notificarii in termen de 60 zile de la inregistrarea acesteia, in ceea ce priveste modalitatea de acordare a masurilor reparatorii prevazute de Legea nr.10/2001, tribunalul a retinut ca prin sentinta civila nr.971/2000 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a Civila, definitiva prin decizia civila nr.85/2001 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila, a fost respinsa ca nefondata actiunea in revendicare actiunea formulata de reclamantele din prezenta cauza C.M. si G.G., precum si de defuncta L.E. (autoarea reclamantei Z.C.), avand ca obiect revendicarea imobilelor din sos.C. nr.148-150, retinandu-se ca acest teren este afectat de o constructie de utilitate publica. In opinia tribunalului, aceasta statuare are putere de lucru judecat, intrucat se gaseste in considerentele unei sentinte definitive, intemeind solutia data prin dispozitivul acesteia deci, in consecinta, nu poate fi contrazisa intr-o noua judecata intre aceleasi parti. Dispozitiile art.47 din Legea nr.10/2001 nu pot fi aplicate, intrucat acestea au fost declarate neconstitutionale prin decizia Curtii Constitutionale nr.1055/2008, care este definitiva si obligatorie.
Impotriva sentintei instantei de fond au formulat apel reclamantii C.M., G.G. si Z.C. si paratul M.B. prin P.G..
Examinand apelurile prin prisma criticilor formulate Curtea retine urmatoarele aspecte.
In ceea ce priveste apelul formulat de apelantele - reclamante este criticata partial sentinta, doar sub aspectul restituirii in natura a terenului in suprafata de 3346,84 mp. situat in B., sos.C. nr.150 sector 1, teren identificat potrivit expertizei aflata la fila 181 dosar de fond, completata cu precizarea aflata la fila 24 din dosarul de apel.
Potrivit dispozitiilor Legii nr.10/2001 imobilele preluate in mod abuziv de stat se restituie in natura, in conditiile prezentei legi. In situatia in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii in echivalent. Rezulta cu certitudine din interpretarea dispozitiilor legale prioritatea restituirii in natura fata de cea in echivalent.
In cauza, astfel cum sustin apelantii reclamanti sunt incidente prevederile art. 16 din lege, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.247/2005, care, in redactarea actuala dispun ca, in situatia imobilelor necesare si afectate exclusiv activitatilor de invatamant, fostilor proprietari li se restituie imobilul in natura, cu obligatia de a-i mentine afectatiunea pe o perioada de pana la trei sau, dupa caz, de pana la cinci ani de la data emiterii deciziei sau dispozitiei. In speta, din probele administrate in cauza rezulta ca terenul in litigiu, in suprafata de 3346,84 mp. face parte din curtea scolii, dar nu este ocupat de nici o constructie, fiind liber, cu exceptia unei suprafete de 29,88 mp. ocupata de un post de transformare Renel.
Prin urmare, in mod gresit instanta de fond a apreciat ca nu este posibila restituirea in natura a acestei suprafete de teren, exclusiv prin raportare la considerentele sentintei nr. 971/2000 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a Civila, retinand puterea de lucru judecat a acestei sentinte. Se observa insa, ca o atare motivare nu corespunde dispozitiilor art. 1201 Cod civil, prin raportare la puterea de lucru judecat a acelei sentinte, intrucat, la momentul pronuntarii acelei hotarari judecatoresti dispozitiile art. 16 din Legea nr.10/2001 nu erau modificate prin Legea nr.247/2005, abia de la momentul intrarii in vigoare a Legii nr.247/2005 fiind posibila, restituirea in natura a imobilelor destinate activitatilor de invatamant, cu obligatia mentinerii afectatiunii o anumita perioada.
Nu pot fi primite insa criticile formulate de apelanta - parata P.M.B. referitoare imposibilitatea solutionarii de fond a contestatiei formulate de reclamante, in lipsa emiterii dispozitiei de catre unitatea detinatoare. Din moment ce, potrivit dispozitiilor legii 10/2001 deciziile, respectiv dispozitiile motivate de respingere a notificarilor sau a cererilor de restituire in natura a imobilelor, pot fi atacate la instantele judecatoresti, iar in cuprinsul art. 2 alin. 2 si in art. 14 din Legea nr. 10/2001 se fac referiri la restituirea imobilelor prin hotarare judecatoreasca, este evident ca instanta, investita cu cenzurarea deciziei sau a dispozitiei de restituire in natura, nu este limitata doar la posibilitatea de a obliga unitatea detinatoare sa emita o alta decizie/dispozitie de restituire in natura. Dimpotriva, in virtutea dreptului sau de plenitudine de jurisdictie ce i s-a acordat prin lege, instanta judecatoreasca, cenzurand decizia/dispozitia de respingere a cererii de restituire in natura, in masura in care constata ca aceasta nu corespunde cerintelor legii, o va anula, dispunand ea insasi, in mod direct, restituirea imobilului preluat de stat fara titlu valabil.
O astfel de solutie se impune si pentru ca, in indeplinirea atributiei de a verifica daca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a cererii de acordare a masurii reparatorii prin restituirea in natura a imobilului, judecatorul are a chibzui si asupra eficientei solutiei pe care o adopta, in timp ce retrimiterea cauzei la unitatea detinatoare a imobilului ar putea conduce la prelungirea nejustificata a procedurii de restituire.
Ca urmare, in raport cu spiritul reglementarilor de ansamblu date prin Legea nr.10/2001, atributia instantei judecatoresti de a solutiona calea de atac exercitata impotriva deciziei/dispozitiei de respingere a cererii de restituire a imobilului in natura nu este restransa doar la o prerogativa formala de a dispune emiterea unei alte decizii/dispozitii in locul celei pe care o anuleaza, ci impune ca, in cadrul plenitudinii sale de jurisdictie, nelimitata in aceasta materie prin vreo dispozitie legala, sa dispuna ea direct restituirea in natura a imobilului ce face obiectul litigiului.
In acelasi timp, in cazul cand unitatea detinatoare sau unitatea investita cu solutionarea notificarii nu respecta obligatia instituita prin art.25 si 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunta asupra cererii de restituire in natura ori sa acorde persoanei indreptatite in compensare alte bunuri sau servicii ori sa propuna acordarea de despagubiri, in termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanta investita sa evoce fondul in conditiile prevazute in art.297 alin.1 din Codul de procedura civila si sa constate, pe baza materialului probator administrat, daca este sau nu intemeiata cererea de restituire in natura.
Intr-un astfel de caz, lipsa raspunsului unitatii detinatoare, respectiv al entitatii investite cu solutionarea notificarii, echivaleaza cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate ramane necenzurat, pentru ca nici o dispozitie legala nu limiteaza dreptul celui care se considera nedreptatit de a se adresa instantei competente, ci, dimpotriva, insasi Constitutia prevede, la art. 21 alin. 2, ca nici o lege nu poate ingradi exercitarea dreptului oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea intereselor sale legitime.
In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia data in solutionarea recursului in interesul legii, nr. XX din 09 martie 2007, care a stabilit ca, in cazul in care unitatea detinatoare a refuzat nejustificat, sa solutioneze notificarea, instanta este competenta sa dispuna ea, direct asupra restituirii imobilului sau acordarea masurilor reparatorii, ceea ce este cazul in speta.
Independent de natura termenului de 60 de zile, este evident ca, in speta suntem in prezenta unui refuz nejustificat de a raspunde notificarii, formulate de intimatele - reclamante in mai 2001, in conditiile in care, la acest moment parata nu a solutionat notificarea si, nici nu a depus nici un fel de dovezi in ceea ce priveste necesitatea depunerii de acte sau dovezi suplimentare.
Nu poate fi primita nici critica referitoare la gresita obligare a apelantei parate la plata cheltuielilor de judecata, intrucat potrivit art.274 alin.1 Cod procedura civila, partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere la plata cheltuielilor de judecata, ceea ce s-a intamplat in speta. Tot astfel, aplicarea dispozitiilor art.274 alin.3 Cod procedura civila este un atribut al instantei investite cu solutionarea litigiului, aspect ce nu poate fi apreciat ca atare in apel.
Pentru aceste considerente in baza dispozitiilor art.296 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca se impune admiterea apelului formulat de apelantii - reclamanti, schimbarea in parte a sentintei apelate si, in temeiul art. 16 alin.1 din Legea nr.10/2001 dispune restituirea in natura a terenului in suprafata de 3346,84 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza tehnica intocmit de expert A.I., ce face parte din prezenta hotarare, cu obligatia pentru reclamanti de a mentine afectatiunea terenului pentru o perioada de cinci ani de la ramanerea irevocabila a prezentei hotarari.
De asemenea, Curtea respinge apelul formulat de apelanta - parata ca nefondat.