ROMANIA
TRIBUNALUL GORJ
SECTIA CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE
Sentinta nr.479
Sedinta publica din 10 februarie 2012
Completul compus din:
Presedinte
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol fiind judecarea actiunii civile formulate de reclamanta G A-G impotriva paratilor G P P si C L M, avand ca obiect drepturi banesti.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit reclamanta G A-G si reprezentantii paratilor G P P si C L M.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care a aratat ca parata G P P a depus prin serviciul registratura al instantei adresa nr.87/27.01.2012 si adresa nr.154/07.02.2012 prin care a comunicat relatiile solicitate de catre instanta la termenul anterior. Avand in vedere solicitarea reclamantei G A-G de solutionare a cauzei in lipsa, in raport de actele depuse la dosar pentru acest termen de judecata instanta apreciaza cercetarea judecatoreasca terminata si cauza in stare de judecata, luand dosarul in pronuntare. JUDECATA
Asupra actiunii civile de fata
Prin actiunea civila adresata instantei de judecata si inregistrata sub nr.299/95/2012 pe rolul Tribunalul Gorj, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale reclamanta G A-G a chemat in judecata paratii G P P si C L M solicitand ca prin sentinta ce va pronunta sa fie obligati paratii sa calculeze si sa plateasca reclamantei diferenta dintre indemnizatia de concediu cuvenita potrivit legii si cea efectiv incasata la intrarea in concediu in anul 2010, urmand ca aceasta suma sa fie actualizata in functie de coeficientul de inflatie pana la data platii efective.
In motivarea cererii s-a aratat ca personalul didactic din invatamantul preuniversitar beneficiaza de dreptul la concediu odihna in temeiul prevederilor Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic si care in art.103 lit.a dispun ca toate cadrele didactice beneficiaza de dreptul la concediu anual cu plata in perioada vacantelor scolare, respectiv universitare, cu o durata de cel putin 62 de zile, exclusiv duminicile si sarbatorile legale. De asemenea, potrivit art.145 din Codului Muncii "pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva prevazute in contractul individual de munca. Indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor salariale prevazute la alin.1 din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu. Indemnizatia de concediu de odihna se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu". S-a mai aratat ca in conformitate cu prevederile art.7 din Hotararea de Guvern nr.250/1992 referitoare la concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare pentru perioada concediului de odihna salariatii beneficiaza de indemnizatie de concediu. Astfel, se arata aici ca "pe durata concediului de odihna salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna. Media zilnica a veniturilor prevazute la alin. (1) se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu. Pentru salariatii incadrati cu fractiuni de norma, indemnizatia de concediu de odihna se calculeaza avandu-se in vedere veniturile prevazute la alin.1, cuvenite pentru fractiunea sau fractiunile de norma care se iau in calcul". S-a mai consemnat ca reclamanta a inceput efectuarea concediului de odihna anterior intrarii in vigoare a legii nr.118/2010 si datei de 01.17.2010, ceea ce inseamna ca indemnizatia de concediu a fost diminuata in mod abuziv cu un procent de 25%. S-au invocat dispozitiile art.29 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura in care se mentioneaza ca "dreptul la concediul de odihna este garantat de lege" si "perioada de efectuare a concediului de odihna pentru fiecare salariat se stabileste de catre sindicat, de administratie sau de catre senatul universitatii impreuna cu sindicatele reprezentative de la nivelul unitatilor de invatamant, in functie de interesul invatamantului si al celui in cauza, pana la data de 15 octombrie". "Cadrele didactice beneficiaza de un concediu de odihna de cel putin 62 de zile lucratoare, respectiv zile calendaristice" si "indemnizatia de concediu se acorda salariatului cu cel putin 10 zile inainte de plecarea in concediul de odihna. S-a aratat de catre reclamanta ca paratii au inteles sa ignore prevederile legale si contractuale enumerate anterior si au amanat in mod nejustificat plata indemnizatiei dupa momentul inceperii efective a perioadei de concediu caci, desi inceperea concediului de odihna este in fapt anterioara datei de 3 iulie plata indemnizatiei de concediu s-a facut ulterior inceperii efectuarii concediului, cu nerespectarea termenului de cel putin 10 zile anterior plecarii in concediu negociat prin contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura invatamant. Mai mult, nu a fost respectat nici macar termenul mai scurt de cel putin 5 zile anterior plecarii in concediu stabilit HG nr.250/1992 si prin aceasta s-a produs o dubla lezare a exercitarii dreptului la indemnizatia de concediu caci membrii de sindicat nu au beneficiat de indemnizatie in cuantum legal anterior inceperii concediului de odihna conform prevederilor legale, iar in al doilea rand au fost nevoiti sa revina din concediul de odihna la sediul unitatii pentru a putea primi indemnizatia corespunzatoare.
Reclamanta a depus la dosar adeverinta nr.360/13.12.2010 emisa de G P P, cartea de identitate si carnetul sau de munca.
La randul sau, paratul C L M a formulat intampinare, invocand pe cale de exceptie lipsa calitatii procesuale pasive a C L M si pe fond solicitand respingerea actiunii civile promovate de reclamanta G A-G. In sustinerea apararilor formulate, paratul a aratat ca drepturile salariale ale personalului din invatamantul preuniversitar sunt alocate din bugetul de stat in bugetele locale pe baza statelor de plata intocmite de institutia de invatamant, astfel incat, in conditiile in care exista prevederi bugetare alocate si state de plata organul local nu face altceva decat sa efectueze platile. S-a mai mentionat ca in mod corect aceasta indemnizatie trebuia diminuata, deoarece exista o prevedere legala in acest sens, si anume art.1 din legea nr.118/2010, iar simpla intrare in concediu anterior intrarii in vigoare a legii nr.118/2010 nu atrage dupa sine mentinerea veniturilor care ar fi fost calculate in lipsa intrarii in vigoare a acestei legi. Astfel, potrivit art.1 din legea nr.118/2010 "cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei sau in valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, se diminueaza cu 25%" si "in situatia in care din aplicarea prevederilor alin.1 rezulta o valoare mai mica decat valoarea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, suma care se acorda este de 600 lei". Aceste dispozitii au fost verificate prin decizia nr.872/2010 a Curtii Constitutionale, unde s-a aratat ca legea nr.118/2010 este constitutionala, statuandu-se ca dreptul la munca este un drept complex care cuprinde si dreptul la salariu, iar reducerea acestuia trebuie sa fie prevazuta prin lege, sa se impuna aceasta restrangere, restrangerea sa sa se circumscrie motivelor expres prevazute in textul constitutional, sa fie necesara intr-o societate democratica, sa fie proportionala cu situatia care a determinata si sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu, iar in cazul legii nr.118/2010 sunt indeplinite aceste conditii.
Desi legal citata, parata G P P nu a formulat intampinare.
Analizand intregul material probator administrat in cauza instanta retine ca reclamanta G A-G are calitatea de angajat al paratului G P P si, potrivit datelor mentionate in adeverintele emise de G P P, aceasta a inceput executarea concediului de odihna pentru anul 2010 anterior datei de 03.07.2010.
Art.145 din legea nr.53/2003 stabileste modalitatea de calcul a indemnizatiei de concediu, mentionand ca "pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca" si "indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor salariale prevazute la alin.1 din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu". De asemeni, in art.145 alin.3 din C.muncii se stipuleaza ca indemnizatia de concediu de odihna se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu".
Aceasta dispozitie este insa diferita de art.7 din HG nr.250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare potrivit caruia "pe durata concediului de odihna salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna" si "media zilnica a veniturilor prevazute la alin.1 se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu". Cum dispozitia din art.145 din C.muncii reprezinta dreptul comun in materie, iar textul art.7 din HG nr.250/1992 referitor la modalitatea de calcul a indemnizatiei de concediu pentru salariatii institutiilor bugetare (printre care se numara si reclamanta) reprezinta o reglementare speciala, cadrelor didactice din invatamantul preuniversitar le sunt aplicabile dispozitiile art.7 din HG nr.250/1992 in ceea ce priveste modalitatea de calcul a indemnizatiei de concediu, si anume media zilnica a veniturilor se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu. Din interpretarea prevederii normative anterior citate rezulta faptul ca indemnizatia de concediu de odihna cuvenita personalului didactic devine scadenta zi cu zi, pe masura ce concediul este efectuat, si se calculeaza prin raportare tot la media veniturilor, zi cu zi, din perioada in care concediul se efectueaza. Avand in vedere modalitatea de calcul al indemnizatiei de concediu de odihna pentru personalul didactic dar si principiul neretroactivitatii legii, reducerea cu 25% statuata prin art.1 din Legea nr.118/2010 este aplicabila si indemnizatiei de concediu, dar numai de la momentul intrarii in vigoare a acestui act normativ (3 iulie 2010), in situatia in care concediul de odihna este efectuat dupa aceasta data. O alta interpretare juridica ar conduce la incalcarea principiului egalitatii in drepturi, consacrat in art.16 alin.1 din Constitutia Romaniei, pentru ca indemnizatia de concediu inlocuieste salariul (care devine scadent pe masura prestarii activitatii), motiv pentru care aceasta devine scadenta in aceeasi modalitate si in caz contrar salariatul aflat in activitate dupa data de 3 iulie 2010 ar obtine venituri salariale inferioare celor obtinute de salariatul care se afla in concediu de odihna in aceeasi perioada. Acest lucru deoarece, chiar daca art.1 din Legea nr.118/2010 nu contine o referire expresa la indemnizatia de concediu de odihna a personalului din invatamant, aceasta este strans legata prin modul de calcul de drepturile salariale cuvenite pentru fiecare luna calendaristica in care se efectueaza concediul de odihna, drepturi salariale pentru care diminuarea de 25% se aplica in mod indiscutabil. Pe de alta parte, legea nr.118/2010 are aplicabilitate doar pentru viitor, respectiv doar in privinta salariilor la care vor avea dreptul categoriile de salariati vizati de acest act normativ dupa data de 3 iulie 2010 si care vor deveni exigibile dupa aceasta data, dat faptul ca drepturile salariale devin scadente zi cu zi pe masura prestarii muncii in favoarea angajatorului.
Aceasta modalitate de calcul a indemnizatiei de concediu cuvenita personalului didactic din invatamantul preuniversitar a fost consacrata si prin decizia nr.20/17.10.2010 pronuntata de I C C J, iar potrivit dispozitiilor art.3307 alin.4 C.pr.civ.dezlegarea data problemelor de drept este obligatorie pentru instanta de la data publicarii deciziei in M O.
In consecinta, instanta va analiza corectitudinea modului de calcul a indemnizatiei de concediu acordata reclamantei prin prisma dispozitiilor art.7 din HG nr.250/1992 si art.1 din legea nr.118/2010 in conditiile in care, conform dispozitiilor legale invocate, indemnizatia de concediu pentru perioada concediului efectuat ulterior datei de 03.07.2010 era supusa diminuarii cu 25% prevazute de art.1 din legea nr.118/2010. Dupa cum rezulta din adeverinta emisa de G P P si depusa la dosar in original, reclamanta a inceput efectuarea concediului de odihna la data de 01.07.2010 (deci anterior datei de 03.07.2010) si acest concediu a fost finalizat dupa data de 03.07.2010, insa intreaga indemnizatie de concediu a fost diminuata cu 25% ca urmare a aplicarii legii nr.118/2010. Dat fiind faptul ca legea nr.118/2010 a fost publicata la data de 30.06.2010 (si deci a intrat in vigoare la data de 03.07.2010), iar reclamanta a inceput efectuarea concediului de odihna anterior datei de 03.07.2010, indemnizatia trebuia calculata in conformitate cu art.1 din legea nr.118/2010 doar pentru partea din concediu efectuata dupa data de 03.07.2010, nu si pentru partea din concediu efectuata anterior.
Instanta va admite astfel in parte actiunea civila formulata de catre reclamanta si va obliga paratul G P P la plata catre G A-G a diferentei dintre indemnizatia de concediu cuvenita pentru perioada 01.07.2010-03.07.2010 si calculata conform art.7 din HG nr.250/1992 si indemnizatia de concediu achitata pentru aceeasi perioada, pentru perioada 01.07.2010-03.07.2010 indemnizatia de concediu urmand sa fie achitata fara diminuarea prevazuta de art.1 din legea nr.118/2010.
Aceasta obligatie de a respecta drepturile salariale ale reclamantei incumba nu numai angajatorului G P P, ci si paratului C L M, care aloca fondurile necesare platii personalului didactic. Astfel, in conformitate cu dispozitiile art.XIII alin.1 din OUG nr.32/2001 "incepand cu anul 2001 finantarea institutiilor de invatamant preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unitarilor administrativ-teritoriale pe a caror raza acestea isi desfasoara activitatea", iar potrivit art.167 alin.1 din Legea invatamantului nr.84/1995 "Ministerul Educatiei Nationale, prin inspectoratele scolare, asigura, cu sprijinul material al consiliilor locale, administrarea si functionarea tuturor unitatilor din invatamantul preuniversitar de stat." In acelasi sens sunt si dispozitiile art.1 din HG nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finantarea invatamantului preuniversitar de stat unde se arata ca "incepand cu anul 2001 cheltuielile privind finantarea institutiilor de invatamant preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale in a caror raza acestea isi desfasoara activitatea, cu exceptia cheltuielilor suportate de la bugetul de stat."
Va fi respinsa pe cale de consecinta, cu aceasta motivare exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului C Ll M invocata de acest parat, acesta fiind tinut, alaturi de institutia de invatamant, la respectarea drepturilor salariale ale reclamantei.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor legale mentionate anterior, va fi admisa in parte actiunea civila promovata de reclamanta G A-G si obligati paratii G P P si C L M sa calculeze si sa plateasca reclamantei suma reprezentand diferenta dintre indemnizatia de concediu cuvenita pentru perioada 01.07.2010-03.07.2010 si calculata conform art.103 din legea nr.128/1997 si art.7 din HG nr.250/1992 (fara diminuarea cu 25%) si indemnizatia de concediu achitata pentru aceeasi perioada, aceasta suma urmand sa fie actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective. Suma va fi actualizata in respectarea principiului reparatiei integrale a prejudiciului care guverneaza dreptul privat, caci prin lipsa din patrimoniul reclamantei a sumelor ce fac obiectul actiunii civile de fata la momentul la care trebuiau achitate acesta a fost prejudiciat cu diferenta de valoare dintre bunurile ce puteau fi achizitionate la acel moment cu acele sume si bunurile pe care le-ar putea achizitiona in momentul de fata cu aceleasi sume de bani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE Respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului C L M invocata de paratul C Ll M.
Admite in parte actiunea civila formulata de reclamanta G A-G, impotriva paratilor G P P, si C L M.
Obliga paratii G P P si C L M sa calculeze si sa plateasca reclamantei G A-G suma reprezentand diferenta dintre indemnizatia de concediu cuvenita pentru perioada 01.07.2010-03.07.2010 si calculata conform art.103 din legea nr.128/1997 si art.7 din HG nr.250/1992 (fara diminuarea cu 25%) si indemnizatia de concediu achitata pentru aceeasi perioada.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 10.02.2012, la Tribunalul Gorj.