Anulare act administrativ Sentinta civila nr. 348 din data de 03.02.2012
pronunțată de Tribunalul Gorj

Sentinta nr. 348/2012
Sedinta publica de la 03 februarie 2012 Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant B D si pe parat B C, s.a avand ca obiect litigiu privind functionarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns pentru paratele P O R si Orasul reprezentat legal prin Primar F D, consilier juridic S C, lipsa fiind reclamantul si paratii C L si B C.
Procedura de citare a fost legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminata cercetarea judecatoreasca si a retinut cauza spre solutionare.
Consilier juridic S C a solicitat in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Orasului, a solicitat admiterea acestei exceptii, intrucat nu s-a emis nici o dispozitie, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca nefondata. TRIBUNALUL

Asupra cauzei de fata:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub nr.- la data de 01 septembrie 2011, reclamantul F.D in contradictoriu cu paratele C L, P O, B C si P O, a solicitat ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratilor la plata diferentei dintre salariile cuvenite, conform actului administrativ de reincadrare in functie publica de conducere (Dispozitia nr.492/22.03.2010) si salariile platite efectiv pentru perioada 03.07.2010 - 31.12.2010 prin diminuarea dreptului salarial din salariul brut de 25% prin aplicarea prevederilor Legii nr.118/2010;
- la plata diferentei dintre salariile cuvenite conform actului administrativ de reincadrare in functie publica de conducere (dispozitia nr.492/22.03.2010 si salariile platite efectiv cu 10% din salariul brut perioada 01.01.2011, pana la data platii efective din salariul de reincadrare;
- la plata sumelor mentionate actualizate cu rata inflatiei de la data scadentei fiecareia si pana la data platii efective a sumelor datorate.
In motivarea cererii, a precizat ca din anul 2010, este angajat in cadrul aparatului de specialitate al autoritatii executive locale al unitatii administrativ-teritoriale respectivul orasului si indeplineste functia publica de conducere, de Sef S P P C, respectiv S P L oras.
S-a aratat ca, anterior formularii si inaintarii recursului gratiaos (procedura prealabila), autoritatii executive locale, a constatat din proprie initiativa, ca salariul brut ce i se cuvenea de drept, i-a fost diminuat cu 25%, fara sa ii fie comunicata acesta diminuare, prin act administrativ al autoritatii executive locale, care are calitatea de angajator,cum era legal, respectiv emiterea dispozitiei primarului, avand ca obiect diminuarea cu 25%,din salariu brut, in baza Legii nr.118/2010, de catre compartimentul resurse umane - salarizare, diminuare si retinere salariala pe care o considera ca un abuz de putere, din partea functionarilor publici ai acestui compartiment de specialitate, avand in vedere ca nu exista decizia angajatorului,in acest sens.
Aceasta masura luata de diminuarea salariului brut cu 25%, nu i-a fost comunicata prin act administrativ (dispozitie - primar), salariul reprezinta o componenta a dreptului la munca si reprezinta contraprestatia angajatorului in raport cu munca prestata de catre angajat in baza raportului de serviciu.
Efectele raportului de serviciu se concretizeaza in obligatii de ambele parti, iar una din obligatiile esentiale ale angajatorului este plata salariului pentru munca prestata, asa cum a fost el stabilit prin actul administrativ de numire in functie.
Prin diminuarea salariului brut cu 25%, fara a se comunica actul administrativ pe acest obiect, s-a incalcat (abuz de putere), prevederile art.l si urm. din Legea nr.554/2004, raportat la prevederile art.21 ,art.5l si art.52 din Constitutia Romaniei.
De aceasta diminuare din salariul brut de 25%, a luat cunostinta in luna iulie 2011, cand a verificat, la Sucursala BT, daca diminuarea din salariu brut, consta in retinerile solicitate de aceasta banca, in baza descoperiri de card, existente pe numele sau, pe care o are la aceasta banca, prin imprumutul existent si in acest sens a aflat, ca banca nu i-a solicitat nici o retinere la unitatea administrativ-teritoriala unde isi desfasoara activitatea, referitor la cuantumul imprumutului, retinand numai dobanda la suma respectiva.
Abuzul de putere consta in savarsirea unei fapte de catre cineva prin depasirea atributiilor sale.
Norma juridica a art.68 (1) din Legea nr.215/2001, privind administratia publica locala, stipuleaza :" In exercitarea atributiilor sale primarul emite dispozitii cu caracter normativ sau individual...", ale art.63(5) din acelasi act normat, legiuitorul, precizeaza :"numeste, sanctioneaza si dispune suspendarea, modificarea si incetarea raporturilor de serviciu sau, dupa caz a raporturilor de munca conditiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate,precum si pentru conducatorii institutiilor si serviciilor publice de interes local".
Dreptul la actiune este cunoscut in doua sensuri: sensul procesual manifestat prin posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a sesiza organul de jurisdictie competent, caruia ii pretinde sa hotarasca asupra cererii sale,iar prin sensul material fiind posibilitatea titularului unui drept subiectiv de a pretinde paratului ,prin intermediul organului de jurisdictie,de a-si exercita obligatia corelativa, astfel reclamantul isi apara dreptul incalcat, pe cale de constrangere.
Temeiul juridic, cauza actiune (element actiune civila), a cererii de chemare in judecata sunt normele de drept ale art.ll lit.a Legea nr.554/2004 raportat la prevederile art.20, 21, 51 si 52 din Constitutia Romaniei, Deciziile Curtii Constitutionale nr.872/25.05.2010 si nr.874/25.o6.2010, si art.l (1) din Primul Protocolul aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr.30/18.05.1994,care priveste protectia proprietatii.
Cererile prin care se solicita anularea actului administrativ individuala unui contract administrativ, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la:
a) data comunicarii raspunsului la plangerea prealabila;
b) data comunicarii refuzului nejustificat de solutionare a cererii;
c) data expirarii termenului de solutionare a plangerii prealabile
"Termenul de prescriptie este de 3 ani, iar in raporturile dintre organizatiile socialiste este de 18 luni".
Pentru a defini prescriptia extinctiva din dreptul civil ca fiind stingerea dreptului la actiune datorita neexecutarii in termenul de prescriptie, astfel din dreptul civil facand parte si prescriptia dreptului la actiune, in sens material.
Reducerea unilaterala a salariului brut cu 25%, in temeiul dispozitiilor art.l din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, incalca prevederile Declaratiei Universale a drepturilor Omului si pe cele ale art.l alin.l din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr.30/18.05.1994 care privesc protectia proprietatii.
In primul rand, potrivit dispozitiilor art.20 din Constitutia Romaniei intitulat: "Tratatele internationale privind drepturile omului ": ‘‘Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului,cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate, reglementarile inter nationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile".
In al doilea rand, constatarea Curtii Constitutionale a Romaniei in cuprinsul deciziilor nr.872/25.06.2010 si nr.874/25.06.2010, ambele publicate in M.Of.nr.433/28.06.2010, ca Legea nr.118/2010 nu incalca dispozitiile Constitutiei Romaniei, nu impiedica instantele de judecata sa faca aplicarea dispozitiilor art.20 din legea fundamentala si sa dea prioritate pactelor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte
In ceea ce priveste prevederile internationale, privitoare la drepturile fundamentale ale omului care au fost incalcate prin reducerea salariilor cugetarilor cu 25%, potrivit art.l7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului:"
" Orice persoana are dreptul la proprietate, atat singura ,cat si in asociatie cu altii:";
" Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa.".
De asemenea, potrivit art.l din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr.30/1994:
"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii,sau a amenzilor."
Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg s-a pronuntat in nenumarate randuri, chiar si ‘impotriva Romaniei, in sensul ca si dreptul de creanta reprezinta un "bun",in sensul art.l din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ,daca este suficient de bine stabilit pentru o cauza exigibil sau daca reclamantul poate pretinde ca a avut cel putin o "speranta legitima"de al vedea concretizat ,(Hotararea din 28.06.2005 in Cauza V l/ impotriva Romaniei, publicata in M.Of.nr.396 din mai 2006; Hotararea din 19 .10.2006 in Cauza M si altii ‘impotriva Romaniei - cererea nr.38113/02; Hotararea din 2 .03.2004 in Cauza S P impotriva Romaniei, publicata in M.Of.nr.770 din 24.08.2005 etc).
Hotararea din 15 iunie 2010, cauza Mureseanu impotriva Romaniei (cererea nr.l2821/05),Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in mod expres in sensul ca salariul reprezinta un "bun"in sensul art.l, alin.l din Primul protocol aditional la CEDO.
Astfel, salariul meu la care am dreptul in baza raporturilor de munca existente,in exercitarea functiei publice de conducere, reprezinta un "bun"in sensul art.l alin.l din Primul protocol aditional la Conventie.
Legea nr.118/2010, prin normele de drept ale sale, nu ii ofera posibilitatea de a obtine despagubiri pentru privarea de proprietate, in cauza.
Lipsa totala a despagubirilor nu se poate justifica, avandu-se in vedere circumstantele spetei, cu atat mai mult cu cat nici o circumstanta exceptionala nu a fost invocata de Guvern pentru a o justifica.
In cuprinsul Legii nr.H8/2010,a fost justificata necesitatea luarii acestei masuri,dar nu si lipsa totala a despagubirilor.
Lipsa totala a acestor despagubiri a impus o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul meu de proprietate garantat de art.l din Protocolul nr.l.
Reducerea salariilor cu 25% si imposibilitatea salariatilor de a-si mai recupera vreodata sumele de bani aferente acestui procent au dus la ruperea ,in defavoarea salariatilor, a justului echilibru ce trebuie pastrat intre protectia proprietatii si cerintele interesului general si procedandu-se in acest fel, i-a adus atingere dreptului sau de proprietate atingere ce in conceptia instantei europene, este incompatibila cu dispozitiile art.l din Protocolul nr.l, la Conventie, in acest sens reducerea salariului de bugetar cu 25%,in baza Legii nr.118/2010, a dus la incalcarea dispozitiilor art.l din Protocolul nr.l, aditional la Conventie
Jurisprudenta, Curtii de Apel, Decizia nr.l733/2011, pronuntata in Dosarul nr. 13315/95/2010), retine prin considerente,faptul ca salariul este un"bun", in sensul art.l alin.l din Protocolul nr.l, aditional la Conventie, avand in vedere jurisprudenta Curtii europene, ca re s-a pronuntat in acest sens, retinand faptul ca reducerea salariului reclamantului din dosarul cauzei ,sus mentionat si imposibilitatea acestuia de a-si recupera vreodata sumele de bani aferente,procentului de 25%,a dus la ruperea justului echilibru ce trebuie pastrat intre protectia proprietatii si cerintele interesului general.
Decizia nr.1733/2011, a Curtii de Apel, motivarea hotararii (motive ce a format convingerea instantei etc.),al acestui act cu caracter jurisdictional,scoate in evidenta: "Judecatorul national aplica direct normele CEDO si jurisprudenta CEDO, avand in vedere ca in cauza salariu reclamantului este considerat un bun al acestuia,bun ce se considera ca a fost obtinut ca urmare al efortului depus pentru realizarea atributiunilor functiei publice de catre reclamant in timpul muncii."
Din Decizia nr.1977/2009 a Curtii de Apel rezulta aplicarea prevederilor art.l din Protocolul aditional 1 la Conventia pentru apararea drepturilor Omului si libertatilor fundamentale,cat si jurisprudenta CEDO, de catre curte,in vederea solutionarii contestatiei in anulare.
Din motivarea acestei decizii, reiese urmatoarele :
"In consecinta, primul judecator al Conventiei este judecatorul national,care urmeaza sa aplice direct prevederile conventionale, normele juridice internationale privitoare la protectia drepturilor omului au aplicabilitate directa in dreptul intern."
Din raspunsul dat la recursul prin adresa nr.19613/25.08.2011, de catre autoritatea executiva locala, a unitatii administrativ-teritoriale, confirma legalitatea diminuarii salariului meu brut cu 25%, fiind indicate acte normative in vigoare respectiv Legea nr.118/2010 si Legea nr.330/2009, refuzand restituirea cuantumului diminuarii pe perioada precizata in actiune.
In drept si-a intemeiat actiunea conform prevederilor art.42 si 109 din Legea nr.188/1999 (r2), privind Statutul functionarilor publici.
In concluzie, a solicitat admiterea actiunea si obligarea paratilor Consiliul Local , Primaria orasului si Primarul orasului - F D si B C la revocarea masurii de diminuare cu 25% si respectiv 10% a salariului si la plata drepturilor salariale la zi, actualizate cu inflatia, calculate pana la data platii efective.
Legal citate, in exercitiul dispozitiilor art.115 si urmatoarele cod procedura civila paratele Primarul orasului si Primaria orasului au formulat intampinare solicitand respingerea actiunii ca netemeinica, precizand in esenta in dezvoltarea motivelor scrise ca legislativul Romaniei a adoptat in cursul anului 2010, Lg.118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, art. l alin. L prevazand "cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei sau in valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, se diminueaza cu 25%".
Sub imperiul acestui act normativ, Primaria care intra in categoria institutiilor care urmeaza sa puna in aplicare prevederile acestui act normativ, a procedat la diminuarea salariului functionarilor publici si personalului contractual cu 25/% pe perioada specificata, respectiv 03.07.2010-31.12.2010. Asadar aceasta diminuare a salariului s-a facut in conformitate cu actul normativ mentionat si nu in afara legii, fapt ceea ce conduce la concluzia ca reducerea a fost legala. In acelasi timp, Legea nr. 118/2010 nu a fost declarata neconstitutionala, bucurandu-se in continuare de legalitate. Acesta diminuare s-a facut de drept, fara a fi nevoie de emiterea unui act administrativ, acest fapt deducandu-se din cuprinsul L.118/2010.
Privitor la faptul ca acesta masura ar incalca dreptul international si comunitar, au aratat ca nu Primaria este in masura sa aprecieze, situatia urmand a fi constatata de organele competente.
In acelasi cadru procesual, parata Consiliul Local al orasului a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii ca nefondata, sustinand in esenta ca reclamantul a aratat ca masura diminuarii salariului cu 25%, incepand cu luna iulie 2010 incalca dispozitiile Constitutiei Romaniei si ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului, constituind o ingradire a dreptului la munca. Insa, diminuarea cu 25% a salariilor reclamatilor s-a realizat de catre institutie in aplicarea prevederilor Legii nr.118/2009 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului financiar.
In acest sens, au invederat ca Legea nr.118/2010, la art. 1 prevede in mod imperativ: "cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei sau in valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, se diminueaza cu 25%". Totodata, art. 4 din acelasi act normativ dispune ca masura prevazuta de art. 1 din lege se aplica incepand cu data intrarii in vigoare a acestei legi.
Mai mult, potrivit dispozitiilor art. 16 din aceeasi lege, masura prevazuta la art. 1 se aplica pana la data de 31.12.2010, iar incepand cu 1 ianuarie 2011 se vor aplica politici de personal care sa asigure incadrarea in nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicarii masurilor de reducere a acestora adoptate in anul 2010 in conditiile Legii-cadru nr. 330/2009.
In consecinta, masura diminuarii salariilor cu 25% s-a facut in conformitate cu prevederile Legii nr. 118/2010 de la data intrarii in vigoare a acesteia, astfel incat este temeinica si legala, impunandu-se pe cale de consecinta respingerea actiunii.
Reclamantul a depus la dosar o cerere de introducere in cauza a functionarului public de executie B C, solicitand totodata obligarea acestuia, impreuna cu paratele la plata despagubirilor privind prejudiciu cauzat prin diminuarea salariului cu 25% actualizat la rata inflatiei.
In conditiile art.115 Cod procedura civila paratul Orasului a depus intampinare prin care s-a invocat lipsa calitatii procesuale pasive , aratand ca reclamantul a facut parte in anul 2010 din cadrul S P P C iar actualmente face parte din cadrul Serviciului P P C.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata intrucat legislatia Romaniei a adoptat in cursul anului 2010, legea 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Tot in conditiile art. 115 Cod procedura civila paratul B I C a depus intampinare prin care a invocat lipsa calitatii procesuale pasive aratand ca drepturile de natura salariala solicitate de reclamant sunt din punct de vedere al acordarii acestora atributul strict al angajatorului.
Cum in cauza angajatorul este Primaria este evident ca personal acesta nu are calitate procesuala pasiva, atata timp cat nu el trebuie sa plateasca sumele solicitate in situatia in care reclamantul ar avea un drept fata de acestea.
Luand in examinare prezenta actiune asa cum a fost motivata, raportat la inscrisurile depuse de parti si avand in vedere dispozitiile art. 137 C.pr.civ. ce statueaza ca instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si de fond care fac de prisos, in tot sau in parte cercetarea in fond a pricinii, tribunalul constata urmatoarele;
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Orasul este unitate administrativ teritoriala, conform art. 20 si 21 din Legea nr. 215/2001 “ Comunele, orasele, municipiile si judetele sunt unitati administrativ-teritoriale in care se exercita autonomia locala si in care se organizeaza si functioneaza autoritati ale administratiei publice locale.
Unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de inregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitatile teritoriale de trezorerie, precum si la unitatile bancare. Unitatile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligatiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care apartin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in conditiile legii."
Raportul de serviciu exista intre reclamant si Institutia primarului orasului care a si emis de altfel dispozitiile contestate, asa incat va fi admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si actiunea va fi respinsa fata de acest parat.
Pe fondul cererii dedusa judecatii in raport de obiectul si temeiul legal invocat, de intreg ansamblul probator administrat tribunalul apreciaza asupra netemeiniciei actiunii care urmeaza a fi respinsa cu aceasta motivare.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr. 118/2010, intrata in vigoare la data de 03.07.2010, cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei si in valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, se diminueaza cu 25%.
Reclamantului ii sunt aplicabile aceste dispozitii legale enuntate, fiind functionari publici in cadrul Primariei, institutie finantata de la bugetul statului si care a pus in aplicare dispozitiile legale mentionate, reducand cu 25%, incepand cu data de 03.07.2010 cuantumul brut al indemnizatiilor, pentru care se solicita prin actiunea dedusa judecatii revocarea masurii, cu consecinta platii drepturilor salariale, reactualizate.
Retine ca, prin Decizia nr. 1221/2008, Curtea Constitutionala a stabilit expressis verbis ca dreptul la munca este un drept complex care include si dreptul la salariu. Astfel, salariul apare ca o componenta a dreptului la munca si reprezinta contraprestatia angajatorului in raport cu munca prestata de catre angajat in baza unor raporturi de munca. Efectele raporturilor de munca stabilite intre angajat si angajator se concretizeaza in obligatii de ambele parti, iar una dintre obligatiile esentiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestata.
Intrucat dreptul la salariu este corolarul unui drept constitutional, si anume dreptul la munca, se constata ca diminuarea prevazuta in Legea nr. 118/2010 se constituie intr-o veritabila restrangere a exercitiului dreptului la munca, restrangere care nu se poate realiza decat in contextul aplicarii art. 53 din Constitutia Romaniei.
Pentru ca restrangerea mentionata sa poata fi justificata trebuie intrunite, in mod cumulativ, cerintele expres prevazute de art. 53 din Constitutie si anume:
- sa fie prevazuta de lege;
- sa se impuna restrangerea sa;
- restrangerea sa se circumscrie motivelor expres prevazute de textul constitutional, si anume pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor, desfasurarea instructiei penale, prevenirea unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav;
- sa fie necesara intr-o societate democratica;
- sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o;
- sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu;
- sa nu aduca atingere existentei dreptului sau a libertatii.
Din expunerea de motive a Legii nr. 118/2010 rezulta ca solutia de diminuare a salariului celor care activeaza in domenii bugetare este intemeiata pe necesitatea apararii securitatii nationale.
Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 872/2010 s-a constatat faptul ca "este evident ca securitatea nationala nu implica numai securitatea militara, ci aceasta are si o componenta sociala si nu in ultimul rand economica. Astfel, nu numai existenta unei situatii manu militari atrage aplicabilitatea notiunii de securitate nationala, din textul art. 53, ci si alte aspecte din viata statului-precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta insasi fiinta statului prin amploarea si gravitatea fenomenului."
Din cele expuse, cat si din cuprinsul deciziei enuntate a Curtii Constitutionale rezulta ca restrangerea determinata de aplicarea dispozitiilor Legii nr. 118/2010 este necesara intr-o societate democratica tocmai pentru mentinerea democratiei si salvgardarea fiintei statului. In ceea ce priveste caracterul temporar al acestei masuri, necesar pentru a nu afecta insasi substanta dreptului constitutional-dreptul la munca cu componenta acestuia, dreptul la salariu, acesta rezulta chiar din prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, care statueaza ca prevederile art. I - 3, art. 5, art. 6 alin. (1), precum si cele ale art. 9 -14 se aplica pana la 31 decembrie 2010. Sustinerea ca dispozitiile alin. (2) art. 16 al aceluiasi act normativ anihileaza prevederile alin. (1) din perspectiva permanentizarii masurilor de restrangere dupa data de 31.12.2010 este nereala, deoarece analizand textul de lege mentionat, se observa ca legiuitorul a prevazut ca incepand cu data de 01.01.2011 se vor aplica politici sociale si de personal care sa asigure incadrarea in nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicarii masurilor de reducere a acestora adoptate in cursul anului 2010, insa acestea urmand a se face in conditiile Legii-cadru nr. 330/2009 si cu respectarea legii bugetului de stat si a legii bugetului asigurarilor sociale de stat pentru anul 2011. Din interpretarea alin. (2) al art. 16 din Legea nr. 118/2010, rezulta ca incepand cu data de 01.01.2011 se va reveni la cuantumul veniturilor stabilite in sectorul bugetar potrivit dispozitiilor Legii-cadru nr. 330/2010, lege prin care au fost stabilite masurile de reducere a cheltuielilor bugetare pe anul 2010. Desigur ca aceste masuri trebuie sa aiba in vedere si legea bugetului de stat si legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2011. Totodata, se impune subliniat faptul ca prin prevederea cuprinsa in art. 16 alin. (2). legiuitorul si-a stabilit o obligatie de rezultat si anume aceea de a reveni la cuantumul drepturilor salariale stabilite in temeiul Legii-cadru nr. 330/2009, in caz contrar, ajungandu-se la incalcarea caracterului temporar al restrangerii exercitiului drepturilor, caracter temporar ce este de insasi esenta art. 53 din Constitutie.
In ceea ce priveste proportionalitatea situatiei care a determinat restrangerea, Curtea Constitutionala a statuat prin Deciziile nr. 872/2010 si nr. 874/2010 ca exista o legatura de proportionalitate intre mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului) si scopul legitim urmarit (reducerea cheltuielilor bugetare) si ca exista un echilibru echitabil intre cerintele de interes general ale colectivitatii si protectia drepturilor fundamentale ale individului.
Cu referire la sustinerea ca prin aplicarea masurilor de diminuare cu 25% a drepturilor salariale au fost incalcate prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, tribunalul retine ca potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei "(1) Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.(2) Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare, pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor. »
Conform celor precizate de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauzele solutionate (Cauza Tarik vs. Romania; Cauza Strain si altii vs. Romania), art. 1 din Protocolul nr. 1 contine trei norme distincte:
- prima care se exprima in prima teza a primului alineat si are un caracter general, enuntand principiul respectarii proprietatii:
- a doua figurand in a doua teza a aceluiasi alineat, referindu-se la privatiunea dreptului de proprietate care este supusa unor conditii legate de existenta unei cauze de utilitate publica si de respectarea conditiilor legale si a principiilor generale ale dreptului international;
- a treia consemnata in cel de-al doilea alineat, care recunoaste statelor prerogativa de a reglementa folosinta bunurilor in conformitate cu interesul general.
Totodata, in intelesul prevederilor Protocolului nr. 1 si in interpretarea data de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, notiunea de « bun » inglobeaza si drepturile patrimoniale, dreptul salarial facand parte din aceasta categorie. Astfel cum rezulta din prevederile art. 1 pct. 1 teza a doua din Protocolul nr. 1, privarea de bun, de proprietate nu se poate realiza decat daca a intervenit un motiv de utilitate publica si daca aceasta privare s-a realizat in conditiile legii. In afara acestui aspect, orice ingerinta in dreptul de proprietate trebuie sa raspunda unui criteriu de proportionalitate, fiind necesara pastrarea unui echilibru just intre cerintele de interes general ale comunitatii si imperativele de salvgardare ale drepturilor fundamentale ale persoanei. Echilibrul amintit anterior este distrus in ipoteza in care persoana in cauza suporta o sarcina speciala si exorbitanta.
Analizand masura de reducere a drepturilor salariale ale personalului bugetar prin prisma prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, se constata ca restrangerea drepturilor mentionate este prevazuta de lege (Legea nr. 118/2010) si este intemeiata pe dispozitiile art. 53 din Constitutia Romaniei. Cauza de utilitate publica de care vorbeste art. 1 din Protocolul nr. 1 se traduce prin necesitatea protejarii securitatii nationale, securitate care ar fi pusa in pericol in lipsa unor masuri adecvate care sa concure la mentinerea stabilitatii economice a tarii, element ce contribuie la mentinerea securitatii nationale, aspect reliefat prin Decizia nr. 872 a Curtii Constitutionale.
Din cele enuntate rezulta ca cele doua conditii explicit prevazute in art. 1 pct. 1 teza a doua din Protocolul nr. 1 sunt indeplinite, ramanand de analizat daca si conditia subinteleasa a proportionalitatii este indeplinita sau nu.
In ceea ce priveste proportionalitatea situatiei care a determinat restrangerea, astfel cum a statuat si Curtea Constitutionala prin Deciziile nr. 872/2010 si nr. 874/2010 se constata ca exista o legatura de proportionalitate intre mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului) si scopul legitim urmarit (reducerea cheltuielilor bugetare) si ca exista un echilibru echitabil intre cerintele de interes general ale colectivitatii si protectia drepturilor fundamentale ale individului. Mai mult decat atat, proportionalitatea masurilor luate rezida si din faptul ca reducerea drepturilor salariale ale bugetarilor este luata cu titlu temporar, pe o perioada apreciata ca fiind strict necesara mentinerii echilibrului economic, componenta de baza a securitatii nationale.
Ceea ce trebuie verificat in prezenta speta, fiind de esenta solutiei adoptate, este daca dreptul la salariu reprezinta un "bun" in sensul jurisprudentei Curtii Europene a Dreptului Omului.
Instanta europeana a dispus insa in jurisprudenta sa ca, atata timp cat actiunile reclamantilor se afla "pendinte" pe rolul jurisdictiilor interne, ele nu fac sa se nasca niciun fel de creanta, ci doar eventualitatea dobandirii unei asemenea creante.
S-a stabilit astfel cu valoare de principiu ca "o creanta nu poate fi considerata bun" conform art. 1 din Protocolul nr. 1 decat daca ea a fost constatata sau stabilita printr-o decizie judiciara trecuta in puterea lucrului judecat (decizia din 18 octombrie 2002, Fernandez - Molina Gonzales si altii contra Spaniei ) asa incat creanta invocata de reclamanti nefiind constatata printr-o hotarare irevocabila nu beneficiaza de protectia art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
De asemenea in cauza Vilho Eschelinen si altii impotriva Finlandei (hotararea din 19 aprilie 2007) Curtea a retinut ca nu se confera prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale dreptul de a continua sa incasezi un salariu intr-un cuantum determinat. In cauza Bahceyaka impotriva Turciei (hotararea din 13.07.2006) Curtea a apreciat ca veniturile viitoare constituie "bun" numai daca au fost castigate sau daca exista un titlu executoriu cu privire la ele, aceeasi idee figurand si in motivarea hotararii din 20.05.2010 in cauza Lelas impotriva Croatiei.
De altfel, chiar si in decizia 874/2010 pronuntata de Curtea Constitutionala referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor legii privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a retinut ca salariul reprezinta o componenta a dreptului la munca si reprezinta contraprestatia angajatorului in raport cu munca prestata de catre angajat in baza unor raporturi de munca. Efectele raporturilor de munca stabilite intre angajat si angajator se concretizeaza in obligatii de ambele parti, iar una dintre obligatiile esentiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestata.
Curtea a retinut insa ca diminuarea cuantumului salariului/indemnizatiei/soldei, ca un corolar al dreptului la munca cu 25% este prevazuta prin legea criticata si se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. In acest context, asigurarea stabilitatii economice a tarii si apararea sigurantei nationale sunt notiuni care se incadreaza in art. 1 din primul Protocol al CEDO, prin adoptarea acestei masuri cu caracter temporar fiind respectat justul echilibru intre cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului si in acest fel respectandu-se si cerinta de proportionalitate a masurii ca principiu reglementat de jurisprudenta europeana fara a se aduce atingere substantei dreptului la munca si implicit al celui la dobandirea salariului.
Cu aceasta expusa se retine ca actiunea este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa, iar in privinta cererii de acordare in continuare a salariului in conformitate cu Legea nr. 330/2009 urmeaza a se retine ca solicitarea este neintemeiata intrucat acordarea drepturilor pentru viitor nu se poate dispune, salariul fiind plata pentru munca prestata succesiv, devenind scadent la sfarsitul lunii, in acest caz, creanta nefiind una certa si exigibila, existand posibilitatea ca oricand sa inceteze raportul de serviciu sau sa intervina un act normativ care sa modifice salarizarea categoriei profesionale din care fac parte si reclamantii.
Ca un corolar al celor expuse, tribunalul retine ca prin Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, intrata in vigoare la 01/01/201, stipuleaza in art. 1 al. 1 ca incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreaza cu 15%.
Potrivit al. 2, incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizatia bruta de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreaza cu 15%, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.
Conform al. 3 si 4 din lege, cuantumul brut al drepturilor prevazute la alin. (1) si (2) se va stabili in anul 2011 tinandu-se seama de gradul sau treapta profesionala, vechimea in munca, vechimea in functie sau, dupa caz, in specialitate, dobandite in conditiile legii pana la 31 decembrie 2010, cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comanda/salariului de comanda, precum si cuantumul gradatiilor, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, majorandu-se cu 15%.
Aliniatul 5 din lege statueaza ca, in salariul de baza, indemnizatia lunara de incadrare, respectiv in solda functiei de baza/salariul functiei de baza aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizatiile, care potrivit legii cadru 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, faceau parte din salariul de baza, din indemnizatia de incadrare bruta lunara, respectiv din solda/salariul functiei de baza, precum si sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit OG nr.1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, cu modificarile ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotarari ale Guvernului necuprinse in legea cadru 330/2009 cu modificarile ulterioare, si care au fost acordate in anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, dupa caz, ca sporuri la data reincadrarii se introduc in salariul de baza, in indemnizatia de incadrare bruta lunara, respectiv in solda/salariul de functie, fara ca prin acordarea lor sa conduca la cresteri salariale, altele decat cele prevazute de prezenta lege.
Ori, si din perspectiva actualei reglementari de salarizare a personalului bugetar, asa cum a fost expusa, cererea dedusa judecatii se apreciaza ca fiind neintemeiata.

Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul Orasul Rovinari cu sediul in- reprezentat prin primarul orasului si respinge actiunea fata de acesta.
Respinge actiunea formulata de catre reclamantul B D, in contradictoriu cu paratele C L , Primarul Orasului Rovinari, si B C,
Cu drept de recurs, in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 03 februarie 2012 la Tribunal.