3. Revizuirea se poate cere daca CEDO a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
- art. 322 pc.9 Cod procedura civila.
Prin cererea din data de 05.03.2010, revizuenta RRM a formulat cerere de revizuire impotriva deciziei civile nr. 2008/10.11.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila in dosar nr. 26240/2/2005 solicitand instantei ca urmare a admiterii cererii de revizuire in contradictoriu cu intimatul OI sa schimbe in tot decizia revizuita in sensul respingerii recursului recurentului parat ca nefondat.
Impotriva deciziei civile nr. 2008/10.11.2006 s-a formulat de catre revizuenta plangere la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Prin decizia din 10.11.2009 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat in cauza nr. 34325/5, RRM impotriva Romaniei, o incalcarea a drepturilor si libertatilor fundamentale ale revizuentei realizata prin decizia civila nr. 2008/2006, urmare a interpretarii excesive si lipsite de echilibru a OUG nr. 40/1999. Revizuenta precizeaza ca hotararea C.E.D.O constata continuarea pana in prezent a consecintelor grave ale incalcarii drepturilor sale, si arata ca respective consecinte nu pot fi remediate decat prin revizuirea C.A.B. In drept, cererea de revizuire a fost intemeiata pe art. 322 pct. 9 Cod procedura civila.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea a retinut urmatoarele:
Art. 322 pct.9 c.proc.civ. stabileste ca revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere daca Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
Curtea a constatat admisibila cererea revizuentei RRM prin raportare la hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului pronuntata in cauza RRM impotriva Romaniei.
Curtea a constatat ca cererea de revizuire a fost formulata in termen, avand in vedere ca perioada de 3 luni incepe sa curga de la data publicarii in Monitorul Oficial a hotararii Curtii. Pana la data solutionarii prezentei cai extraordinare de atac hotararea Curtii Europene nu a fost publicata in Monitorul Oficial.
Respingerea anterioara a unei alte cereri de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 2 Cod procedura civila nu este relevanta in privinta admisibilitatii cererii de revizuire, mai ales ca in decizia nr. 1572/2008 (file 34-36 dosar) se precizeaza ca formularea unei cereri de revizuire in conditiile art. 322 pct. 9 Cod procedura civila era prematura, atata timp cat Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu pronuntase o hotarare fata de plangerea revizuentei.
Pe fondul cererii de revizuire, Curtea retine ca prin decizia civila nr. 2008/10.11.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, in opinie majoritara, a fost admis recursul formulat de recurentul parat OI impotriva deciziei civile nr. 212/02.02.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila, in contradictoriu cu intimata reclamanta RRM In consecinta, a fost modificata decizia recurata, in sensul ca s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamanta Rotaru Mihaela Rodica impotriva sentintei civile nr. 9834/03.12.2004 pronuntata de Judecatoria sectorului 3 Bucuresti.
In fapt, reclamanta il chemase in judecata pe parat solicitand instantei sa dispuna evacuarea acestuia din garsoniera situata in Bucuresti, B. Reclamanta era proprietara apartamentului in baza unei hotarari judecatoresti din anul 1996, iar paratul detinea apartamentul in baza unui contract de inchiriere incheiat cu SC Centrul Istoric SA la data de 23.10.1996.
Prin sentinta civila nr. 9834/3.12.2004 pronuntata de Judecatoria sectorului 3 Bucuresti a fost respinsa actiunea in evacuarea pe motiv ca durata contractului de inchiriere s-a prelungit de drept in temeiul dispozitiilor art. 9-11 din OUG nr. 40/1999 pana la incheierea unui nou contract de inchiriere.
Prin decizia civila nr.212/A/02.02.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila s-a admis apelul reclamantei impotriva sentintei mentionate mai sus si urmare a schimbarii in tot a hotararii primei instante, s-a admis actiunea reclamantei, dispunandu-se evacuarea paratului din imobil.
Tribunalul a considerat ca nerespectarea dispozitiilor art. 10 alin. 1 din OUG nr. 40/1999 nu poate avea semnificatia prelungirii de drept si fara termen al vechiului contract de inchiriere, intrucat in acest fel s-ar incalca grav dreptul de proprietate al reclamantei. Tribunalul a precizat ca durata maxima pana la care putea fi prelungit de drept contractul era de 5 ani si expira la data de 08.04.2004, acest lucru rezultand din interpretarea dispozitiilor art. 15 din Legea nr.10/2001 si dispozitiile Legii nr. 241/2001 de aprobare a OUG nr. 40/1999.
Instanta de recurs, in motivarea deciziei revizuita arata, cu opinie majoritara, ca paratul avea un titlu de locatiune valabil,ca urmare a dreptului legal de reinnoire a contractului in conformitate cu dispozitiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 241/2001. Instanta de recurs preciza ca in lipsa unui acord expres al partilor din care sa rezulte renuntarea chiriasului la dreptul de reinnoire a contractului, prelungirea termenului opereaza "ope legis".
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in hotararea prin care a solutionat plangerea reclamantei, a concluzionat ca restrictiile suferite de proprietar in decurs de mai multi ani, in ceea ce priveste folosirea apartamentelor lor restituite de autoritati si, in special, imposibilitatea in care ei s-au gasit de a obliga ocupantii acestor apartamente la a le plati o chirie pe motivul lipsei de precizari, a dispozitiilor defectuoase si a lacunelor relevate in Legea nr. 17/1994 si OUG nr. 40/1999, nu au gestionat un echilibru corect intre protectia dreptului individului de respectare a bunurilor sale si exigentele de interes general. Curtea precizeaza ca urmare a respingerii de catre instanta a actiunii in evacuare, petenta s-a vazut pusa, in decurs de mai multi ani, in imposibilitatea de a folosi apartamentul in chestiune sau de a-l constrange pe Oprea Ion sa-i plateasca o chirie. Aceste elemente au fost gasite suficiente de catre Curte pentru a concluziona ca in privinta revizuentei a existat o incalcare a art. 1 al Protocolului I la Conventiei.
Prin hotararea pronuntata, Curtea a stabilit ca statul trebuie sa plateasca petentei in 3 luni suma de 8000 Euro pentru toate prejudiciile reunite si suma de 2080 Euro pentru taxe si cheltuieli, la care se adauga orice suma ce ar putea fi datorata de petenta cu titlu de impozit.
Revenind la datele concrete ale spetei, Curtea retine ca intimatul nu s-a opus la admiterea cererii de revizuire declarand ca este de acord sa elibereze apartamentul proprietatea revizuentei in masura in care nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata.
Fata de continutul hotararii Curtii Europene pentru Drepturile Omului prezenta Curte de Apel constata ca cererea de revizuire este intemeiata.
De asemenea, Curtea constata ca inlaturarea pentru viitor a incalcarii prevederilor art. 1 din Protocolul I in privinta revizuentei este posibila si se poate realiza prin admiterea cererii de revizuire si schimbarea in tot a deciziei revizuite, in sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de parat impotriva deciziei nr. 212/02.02.2006.
Consecinta celor aratate este mentinerea hotararii instantei de apel, care admitand apelul reclamantei impotriva hotararii judecatoriei, a dispus evacuarea paratului din imobilul proprietatea reclamantei. CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 623 DIN 22.04.2010