Deschiderea procedurii insolventei. Creanta certa. Refuz de plata.
- Legea nr.85/2006
Stabilirea sumelor datorate de catre intimata-debitoare prin insusi contractul de vanzare-cumparare si anexele sale, semnate de ambele parti, este de natura sa probeze caracterul cert al creantei - indiferent de emiterea sau nu a facturilor. Iar aprecierea caracterului justificat sau nu al refuzului de plata manifestat de catre intimata este lipsit de orice relevanta, atat timp cat Legea nr. 85/2006 nu a preluat dispozitiile cuprinse in art. 24 alin. 2 din Legea nr. 64/1995, in forma existenta la data primei publicari a acelei legi.
DECIZIA COMERCIALA NR.464 R din 18.03.2010
Prin sentinta comerciala nr. 4413/07.10.2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala a admis contestatia debitoarei si a respins cererea creditoarei, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatorul-sindic a retinut ca intre parti s-au derulat relatii comerciale, reglementate de contractul de vanzare-cumparare nr. 2111/08.06.2005, in baza caruia debitoarea a achizitionat produse in valoare totala de 26.914,57 euro, achitand doar sumele de 7.286 euro, reprezentand avans, primele doua rate, fiecare in valoare de 3.258 euro si rata a treia partial, respectiv suma de 308,31 euro.
In continuare, prima instanta a apreciat ca in speta nu s-au probat caracterul cert, exigibil si nici intinderea creantei.
Astfel, a constatat ca nu a fost dovedita certitudinea creantei, in raport de facturile care fie nu au fost emise de catre creditoare, fie au fost emise ulterior datei introducerii cererii introductive si care nu atesta ca societatea creditoare ar fi livrat debitoarei bunurile stipulate in anexele la contract. De asemenea, judecatorul-sindic a considerat ca refuzul debitoarei la plata ar putea fi justificat, atat timp cat contractul partilor este unul sinalagmatic, in care obligatiile uneia dintre parti isi au izvorul in executarea conventiei de catre cocontractantul sau. In acest context, a apreciat ca refuzul justificat sau nejustificat de a plati poate fi dezlegat numai pe calea unei judecati a fondului pe calea dreptului comun, dar nu in cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006.
In alta ordine de idei, prima instanta a luat act de faptul ca, potrivit clauzelor inscrise la art. 2 si 5 din contract, dreptul de proprietate urma a se transmite catre cumparator numai dupa plata integrala a pretului, iar neachitarea unei rate la termenul stabilit da dreptul vanzatoarei sa ridice bunurile neconditionat si fara nici o formalitate; astfel, a constatat ca debitoarea a fost de acord ca societatea creditoare sa-si ridice bunurile.
In considerarea acestor argumente, judecatorul-sindic a admis contestatia debitoarei si a respins cererea creditoarei, ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte, S.C. B S.R.L. a declarat recurs, solicitand modificarea sa, in sensul respingerii contestatiei, admiterii cererii si deschiderii procedurii insolventei impotriva debitoarei S.C. A S.R.L.
In motivare, recurenta a aratat ca certitudinea creantei sale rezulta din contractul de vanzare-cumparare nr. 2111/08.06.2005 incheiat cu debitoarea, lichiditatea ei este dovedita prin acelasi contract, de vreme ce este stabilita catimea sa, iar exigibilitatea deriva din depasirea termenului de plata agreat contractual. Pe de alta parte, recurenta a precizat ca a livrat debitoarei bunurile stabilite prin contract, iar aceasta imprejurare este sustinuta de insasi atitudinea intimatei care a fost de acord cu ridicarea acestora - ceea ce implica livrarea lor anterioara.
Analizand actele dosarului, Curtea a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 31 alin. 1, coroborat cu art. 3 pct. 6 si 12 din Legea nr. 85/2006, orice creditor care o creanta certa, lichida si exigibila, de mai mult de 30 de zile, care depaseste valoarea prag stabilita de lege (30.000 lei, potrivit modificarilor aduse prin Legea nr. 277/2009), poate sa solicite deschiderea procedurii colective impotriva unui debitor prezumat in insolventa, adresand tribunalului competent o cerere introductiva, in care urmeaza sa precizeze cuantumul si temeiul creantei, existenta unei garantii reale, constituite de catre debitor sau instituite potrivit legii, existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului si declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz in care va trebui sa precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea in care intelege sa participe la reorganizare.
In speta, creanta de care se prevaleaza recurenta indeplineste cerintele legii.
Potrivit art. 379 alin. 3 C.proc.civ., "Creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul."
In baza contractului de vanzare-cumparare nr. 2111/08.06.2005, recurenta s-a obligat sa vanda intimatei o serie de utilaje, care urmau sa fie folosite in activitatea curenta a celei din urma, in schimbul unui pret de 36.914,57 euro, cu T.V.A. inclus.
De asemenea, in art. 4 al contractului, partile au stipulat ca intarzierile la plata sa fie sanctionate cu o penalitate de 0,15% pe zi, calculata asupra sumei restante.
In anexa 1 a contractului, au fost enumerate bunurile, iar in anexa 2, partile au stabilit modalitatea de plata a pretului - acesta urmand a fi achitat in noua rate egale, lunare, esalonate in perioada 26.09.2005 - 26.05.2006, la care se adauga un avans de 7.286 euro, scadent la data de 10.06.2005.
Recurenta a recunoscut ca intimata a platit avansul, primele doua rate si, partial, rata a treia.
Or, insasi stabilirea sumelor datorate de intimata, in calitate de cumparatoare, prin chiar contractul de vanzare-cumparare si anexele sale, semnate de ambele parti, este de natura a proba caracterul cert al creantei - indiferent de emiterea sau nu a facturilor - si, in considerarea termenelor de plata agreate in anexa 2, cerinta exigibilitatii creantei este indeplinita, la randul sau.
Iar caracterul lichid al creantei este neindoielnic si necontestat.
Pe de alta parte, potrivit art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, neplata datoriilor in termen de 30 de zile de la scadenta prezuma starea de insolventa a intimatei, iar o atare prezumtie nu a fost rasturnata.
Aprecierea caracterului justificat sau nu al refuzului de plata manifestat de catre intimata, evocat de judecatorul-sindic, este lipsit de orice relevanta, atat timp cat Legea nr. 85/2006 nu a preluat dispozitiile cuprinse in art. 24 alin. 2 din Legea nr. 64/1995, in forma existenta la data primei publicari a acelei legi.
Totodata, referirile la clauzele cuprinse in art. 2 si 5 din contract nu probeaza o lipsa de certitudine a creantei de care recurenta intelege sa se prevaleze.
Astfel, este real ca potrivit acestor clauze, dreptul de proprietate urma a se transmite catre cumparatoare numai dupa plata integrala a pretului, iar neachitarea unei rate la termenul stabilit conferea dreptul vanzatoarei sa ridice bunurile neconditionat si fara nici o formalitate.
Cu toate acestea, din chiar atitudinea intimatei, care a fost de acord ca societatea recurenta sa-si ridice bunurile, rezulta ca cea din urma ii livrase anterior aceste utilaje. Mai mult decat atat, continutul explicit al art. 5 din contract denota dreptul, dar nu si obligatia recurentei de a-si ridica utilajele; asa fiind, aceasta este indreptatita sa pretinda intimatei pretul pe care cea din urma s-a obligat sa-l achite si este, de asemenea, indreptatita sa nu se prevaleze de facultatea conferita de art. 5 din contract.
Prin urmare, Curtea a apreciat ca sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 31 alin. 1, coroborat cu art. 3 pct. 1, 6 si 12 din Legea nr. 85/2006, iar intimata nu a rasturnat prezumtia de insolventa, asa incat a apreciat ca recursul este fondat, motiv pentru care, in temeiul art. 312 alin. 1-3, rap. la art. 3041 C.proc.civ., l-a admis si a modificat in tot sentinta recurata, in sensul ca, in temeiul art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, a respins contestatia debitoarei, ca neintemeiata, a admis cererea creditoarei si a deschis procedura generala a insolventei impotriva debitoarei S.C. A S.R.L., dosarul fiind restituit primei instante, pentru luarea primelor masuri.
In acest context, Curtea a subliniat ca intinderea creantei urma sa fie stabilita, cu caracter definitiv, doar cu ocazia intocmirii tabelului definitiv, in urma analizei pe care o va efectua administratorul judiciar, in acest stadiu instanta de recurs constatand doar ca recurenta detine impotriva intimatei o creanta al carei cuantum depaseste valoarea prag prevazuta de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.