Dosar nr. 5917/333/2007 - lovirea sau alte violente
R O M A N I A
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA PENALA
DECIZIA PENALA NR. 62/A
Sedinta publica de la 17 Martie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE : NICULACHE LUMINITA
Judecator : SIMIONESCU ELENA
Grefier : BODESCU PANSELUTA
Cu participare procuror : ARMEANU SORIN
Pe rol, la ordine, se afla spre solutionare apelurile penale declarate de inculpatul AA, domiciliat in si de partea civila BC, domiciliat in, impotriva sentintei penale nr. 454 din 8 aprilie 2009 a Judecatoriei Vaslui, pronuntata in dosarul nr. 5917/333/2007.
Obiectul cauzei : infractiunile prev. de art. 180 alin.2 Cod penal si art. 1 ind.1 alin.1 pct. 1 din Legea 61/1991.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit toate partile - inculpatul apelant AA, partea civila apelanta BC si partile civile intimate Spitalul Clinic de Urgente "Sf. Spiridon" Iasi, Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui si Serviciul de Ambulanta Judetean Vaslui.
Procedura legal indeplinita.
Dezbaterile in prezenta cauza au avut loc in sedinta publica de la 3 martie 2010 si s-au consemnat in incheierea de sedinta aferenta. Din lipsa de timp pentru deliberare, s-a amanat pronuntarea pentru termenul din 10.03.2010 si, ulterior, pentru termenul de azi, incheierile de sedinta de la cele doua termene mentionate facand parte integranta din prezenta decizie.
Deliberand asupra apelurilor,
T R I B U N A L U L,
Asupra apelurilor penale de fata, retine urmatoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 2315/P/2007 din data de 16.10.2007, al Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui, in temeiul dispozitiilor art.262 pct. 1 lit. a din Codul de procedura penala, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului AA, pentru comiterea infractiunii de port ilegal de arma alba si lovire prev. si ped. de art. 11alin. 1pct.1 din Legea 61 din 1991 si, respectiv, art.180 alin.2 din Codul penal.
Potrivit prevederilor art.264 Cod procedura penala, rechizitoriul, verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei conform art.264 alin.3 Cod procedura penala, impreuna cu dosarul cauzei, a fost inaintat Judecatoriei Barlad pe rolul careia a fost inregistrat dosarul 5917/333/2007
Procedandu-se la judecarea cauzei, prin sentinta penala nr. 454 din, pronuntata la data de 08.aprilie 2009, s-a dispus:
- in baza art. 334 Cod procedura penala, respingerea ca nefondata a cererii de schimbare a incadrarii juridice, formulate de partea vatamata BC, prin aparator, din infractiunea de loviri si alte violente, prevazute de art. 180 alin. 2 Cod penal, in tentativa la infractiunea de omor, prevazuta de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal.
- potrivit art. 332 alin. 2 Cod procedura penala, se dispune respingerea ca nefondata a cererii de restituire, pentru refacerea urmaririi penale a cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Vaslui, formulata de inculpat prin avocat.
- condamnarea inculpatului AA, pentru comiterea infractiunii de lovire si alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal, la o pedeapsa de 1600 RON amenda penal, iarpentru comiterea infractiunii prevazute de art. 1 indice 1 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991, la o pedeapsa de 2000 RON amenda penala, pedepse ce au fost contopite in cea mai grea de 2000RON amenda penala, conform art. 33 lit. a Cod penal si art. 34 alin. 1 lit. c din Codul penal.
- atragerea atentiei inculpatului AA asupra dispozitiilor art. 63 indice 1 Cod penal, referitoare la inlocuirea amenzii penale aplicate, cu inchisoarea in limitele legii, in caz de sustragere cu rea-credinta de la plata acesteia.
- in baza art. 14, 346 Cod procedura penala, art. 998 - 999 Cod civil, art. 312 Legea 95/2006, obligarea inculpatului la plata sumei de 3581,05 RON, la care se adauga dobanda de referinta a BNR, pana la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 O.G. 9/2000, catre partea civila Spitalul Clinic de Urgenta "Sf. Spiridon" Iasi.
- potrivit art. 14, 346 Cod procedura penala, art. 998 - 999 Cod civil, obligarea inculpatului la plata catre partea civila Serviciul Judetean de Ambulanta Vaslui, a sumei de 415,47 RON.
- conform art. 14, 346 Cod procedura penala si art. 998 - 999 Cod civil, obligarea inculpatului la plata sumei de 12125 RON, catre partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui.
- in baza art. 14, 346 Cod procedura penala si art. 998 - 999 Cod civil, respingerea ca nedovedite a pretentiilor civile, in cuantum de 15.000 euro, formulate de partea vatamata BC, cu titlul de daune materiale suferite prin comiterea infractiunii de lovire si alte violente, prev de art. 180 alin. 2 Cod penal de inculpatul AA.
- potrivit art. 14, 346 Cod procedura penala, art. 998 - 999 Cod civil, admiterea in parte a pretentiilor civile formulate de partea vatamata BC, cu titlul de daune morale, urmand ca inculpatul sa plateasca acestuia suma de 20.000 RON ca daune morale.
- conform art. 189 alin. 1 - 191 alin. 1 Cod procedura penala, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in cuantum de 500 RON.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarele:
In cursul zilei de 7.07.2007, in jurul orelor 2200, in barul "H" din municipiul Vaslui, martorii GL si M V s-au intalnit cu inculpatul AA.
In apropierea locului unde se gasea grupul inculpatului se afla si partea vatamata intr-un alt grup format din BS, BS, MC si VND.
Intre martorul M V si un tanar din grupul in care se gasea partea vatamata s-a ivit o altercatie verbala, ca urmare a faptului ca martorul M V era in stare avansata de ebrietate, si le solicita sa stinga lampa de la masa de biliard, lucru pe care acestia l-au refuzat. Martorul M V le-a stins de 2 ori lumina acestora de la masa de biliard, dar ulterior au aprins-o din nou.
Cu aceasta ocazie martorul M V a proliferat injurii la adresa grupului de tineri din care facea parte si partea vatamata. Fiindu-i frica de martorul M V, martorul BS l-a apelat telefonic pe varul sau, partea vatamata BC pentru a-l putea linisti pe M V.
Primind apelul de la varul sau, partea vatamata a venit la scurt timp in barul "H", impreuna cu martorii GCC, AIV si HM.
Partea vatamata i-a reprosat comportamentul abuziv pe care il avea M, cand il injura si ii stingea lumina de la masa de biliard varului sau Stelian. Martorul M, observand ca i se fac reprosuri de partea vatamata, l-a injurat.
Inculpatul AA, care era la masa cu martorul M, a injurat partea vatamata si i-a dat doua palme peste cap acestuia pentru a - l face sa plece de la masa.
La invitatia patronului barului cele doua grupuri rivale au iesit afara.
Martorul M a inceput sa se bata cu martorul HM, iar inculpatul cu partea vatamata. Ca urmare a conflictului fizic dintre M si Hapiuc, cei doi au cazut pe jos si au continuat sa se loveasca, iar martorul GL a incercat sa ii desparta.
Partea vatamata si inculpatul au inceput sa isi aplice reciproc lovituri cu pumnii, dar inculpatul, observand ca partea vatamata nu poate fi dovedita numai prin aplicarea unei lovituri cu pumnul si profitand de faptul ca avea asupra sa un cutit cu maner metalic pe care il tinea in buzunar la pantaloni, s-a hotarat sa-l foloseasca pentru a-l lovi pe vatamat.
Dupa ce s-a ferit de o lovitura data cu pumnul de partea vatamata, cu varful cutitului l-a lovit pe acesta in spate, in zona lombara stanga, provocandu-i leziuni traumatice de tipul fracturii parcelare a crestei iliace stangi, plagii injunghiate nepenetrante cu interesarea partilor moi.
Conform Raportului de expertiza medico - legala nr. 226/E/11.06.2007 a rezultat printre altele ca pentru vindecare, aceste leziuni au necesitat 15-16 zile de ingrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
Simtind ca este injunghiat pe la spate de inculpat, partea vatamata s-a retras din fata acestuia pentru a putea iesi din bar, pentru a nu mai fi lovit din nou de inculpat. Cu masina martorului HM, partea vatamata s-a deplasat de acolo la Spitalul Judetean Vaslui pentru a i se acorda asistenta medicala.
Dupa acordarea de asistenta medicala la Vaslui, intrucat era necesara o interventie chirurgicala in Municipiul Iasi, cu ajutorul unei autosalvari apartinand Serviciului Judetean de Ambulanta Vaslui a fost transportat la Spitalul "SF. Spiridon" din Iasi. Aici, partea vatamata a fost operata de urgenta si internata apoi pentru tratament medical.
Instanta de fond a observat ca inculpatul nu recunoaste infractiunile pentru care este cercetat, motivand ca nu el este cel care a avut cutitul, ci partea vatamata, care a incercat sa il taie cu cutitul in momentul altercatiei fizice dintre ei. A reusit sa ii intoarca la spate mana in care tinea cutitul si, cu aceasta ocazie, din greseala, s-a produs leziunea.
Cu privire la cererea de schimbare a incadrarii juridice a faptei comise de inculpat din infractiunea de lovire si alte violente prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal in infractiunea de tentativa de omor prevazuta de art. 174 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 20 alin. 1 Cod penal, motivata de imprejurarea ca partea vatamata a suferit o leziune cu consecinta punerii in pericol a vietii ca urmare a faptului ca a fost lovit cu cutitul de inculpat intr-o zona a corpului, care ii putea produce decesul, instanta a avut in vedere urmatoarele:
- prin raportul de expertiza medico-legala a partii vatamate rezulta faptul ca leziunile produse prin lovitura activa cu un obiect taietor-intepator (posibil cutit) nu au pus in pericol viata partii vatamate;
- plaga injunghiata nu a fost penetranta, astfel incat lovitura nu a avut intensitatea pentru a putea pune in pericol un organ vital al corpului uman, fiind o fractura parcelara a crestei iliace stangi, deschisa cu leziuni de parti moi tip II.
S-a aratat ca pentru a se putea vorbi de tentativa la infractiunea de omor, era necesar ca viata partii vatamate sa fi fost pusa in pericol. Or, locul unde s-a aplicat lovitura de cutit nu era o zona vitala, urmarile produse au avut ca rezultat o ingrijire medicala de 15 - 16 zile a partii vatamate.
Sub aspectul laturii subiective tentativa la infractiunea de omor, se comite cu intentie directa sau indirecta. Or, intentia inculpatului nu a fost aceea de a curma viata partii vatamate ci numai de a ii aduce o atingere integritatii corporale si sanatatii acesteia, ca urmare a conflictului aparut in mod spontan in barul "H" dintre grupurile de tineri adverse, din care faceau parte vatamatul si inculpatul.
Relativ la solicitarea de a se dispune restituirea cauzei la procuror, instanta a retinut ca inculpatul, prin avocat, a sustinut incalcarea in mod grav a dreptul partilor la aparare, intrucat nu li s-a prezentat la data de 7-IX-2007, dosarul cauzei pentru a putea fi studiat in vederea efectuarii de confruntari.
In cauza s-a invocat Decizia nr. 1086/2007 a Curtii Constitutionale publicata in Monitorul Oficial nr. 866/18-XII-2007 prin care se declara neconstitutional art. 172 alin. 1 teza I Cod procedura penala si art. 173 alin. 1 Cod procedura penala, decizie prin care se extinde dreptul avocatului de a participa la orice act de urmarire penala. S-a sustinut ca intreaga faza a urmaririi penale este nula absolut conform art. 197 alin. 2 Cod procedura penala, solicitandu-se trimiterea cauzei inapoi la Parchetul de pe langa Judecatoria Vaslui, pentru refacerea urmaririi penale, in baza art. 332 Cod procedura penala.
Instanta a retinut ca Decizia nr. 1086/2007 a Curtii Constitutionale a fost publicata in Monitorul Oficial la data de 18-XII-2007, data cand deja Judecatoria Vaslui era sesizata cu judecata prezentei cauze. Or, deciziile Curtii Constitutionale au efect numai pentru viitor, conform Deciziei nr. 1 din 17-I-1995 publicata in Monitorul Oficial nr. 16/26-I-1995 privind constitutionalitatea art. 144 lit. c din Legea 47/1992, cu modificarile ulterioare.
S-a mai aratat si faptul ca prin cererea formulata la data de 07.09.2007, la Politia Municipiului Vaslui, prin care s-a solicitat consultarea de avocat, partea vatamata si de inculpat a dosarului cauzei, inainte de prezentarea materialului de urmarire penala inculpatului, nu s-a solicitat si prezenta avocatilor la efectuarea tuturor actelor de urmarire penala efectuate in cauza, conform dispozitiilor Codului de procedura penala, aflate in vigoare la acea data, astfel incat neconsultarea de catre partea vatamata, inculpat si a aparatorilor lor a dosarului cauzei nu este o cauza de nulitate.
De altfel, inculpatul si aparatorul acestuia au consultat dosarul la prezentarea de la parchet a materialului de urmarire penala, unde inculpatul in prezenta aparatorului sau si-a mentinut declaratiile date la urmarirea penala.
Drept urmare, instanta a retinut ca inculpatului si partii vatamate li s-au respectat in intregime drepturile privind apararea nefiind o cauza de nulitate absoluta prevazuta de art. 197 alin. 2 Cod procedura penala. Pe de alta parte, s-a aratat ca vatamarea drepturilor partilor ceruta in mod expres de dispozitiile legale, mai sus amintite, nu a existat.
Avocatii partilor aveau dreptul de a solicita prezenta la efectuarea tuturor actelor de urmarire penala, lucru pe care acestia nu au facut-o. De la data de 11-VII-2007, cand s-a depus plangerea penala de avocatul partii vatamate si pana la data de 7-IX-2007, avocatul partii vatamate nu si-a manifestat dorinta de a participa macar la o parte din actele de urmarire penala efectuate in cauza, desi avea acest drept. Acelasi aspect se poate observa si la avocatul inculpatului care avea contract de asistenta juridica a acestuia de la data de 8-VII-2007, conform delegatiei la dosarul cauzei (fila 54 dosar urmarire penala), iar pana la data de 7-IX-2007, desi s-au efectuat diverse acte de urmarire penala acesta nu si-a manifestat dorinta de a participa la efectuarea lor. Lipsa de initiativa a avocatilor partii vatamate in cursul urmaririi penale nu poate fi imputata instantei de judecata sau organelor de urmarire penala.
Dispozitiile Deciziei nr. 1/17-I-1995 sunt clare si se refera la recunoasterea pentru viitor a unor drepturi nu si pentru trecut, astfel incat vatamarea procesuala a drepturilor partilor nu a existat.
Garantiile procesuale a dreptului la aparare au fost de asemenea respectate si in cursul cercetarii judecatoresti, fiind audiati inculpatul si martorii propusi de parti sau cei din lucrari, fiind depuse de catre partea vatamata acte medicale si de catre inculpat caracterizari privind comportamentul sau in societate si la serviciu.
Potrivit art. 332 alin. 1 Cod procedura penala, restituirea cauzei la Parchet se face atunci cand, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, se constata ca cercetarea penala s-a efectuat de un alt organ decat cel competent. In cauza organul competent sa efectueze urmarirea penala este Politia Municipiului Vaslui si Parchetul de pe langa Judecatoria Vaslui.
In alineatul 2 al acestui articol se prevede ca instanta se desesizeaza si cand asistenta juridica a inculpatului sau invinuitului nu a fost efectuata de un aparator.
In cauza, prezenta unui avocat pentru a-l asista pe inculpat la urmarirea penala nu era obligatorie dar din momentul in care inculpatul este asistat de un aparator, prezenta acestuia este obligatorie.
Inculpatul a fost audiat de procuror cat si de organele de politie, in prezenta avocatului sau ales. Mai mult decat atat, la intocmirea procesului verbal de catre procuror privind prezentarea materialului de urmarire penala inculpatului, acesta a fost asistat de aparator ales iar cererile sale, au fost consemnate de procuror in acel proces verbal.
La momentul respectiv insa, nefiind obligatorie Decizia nr. 1086/2007 a Curtii Constitutionale (ea nici macar nu exista in fapt) era in vigoare art. 172 si 173 Cod procedura penala, asa cum erau ele modificate prin Legea 356/2006.
Pentru ca avocatul inculpatului sa ia parte la efectuarea actelor de urmarire penala la Politie si la Parchet, era nevoie ca sa se faca o cerere de catre acesta in acest sens, lucru pe care insa nu l-a facut.
Prin lipsa avocatului la efectuarea actelor de urmarire penala, nu s-a produs nici o vatamare a drepturilor clientului sau care sa fie dovedita iar aceasta nu este o nulitate absoluta prevazuta de art. 197 alin. 2 Cod procedura penala ci o nulitate relativa care s-a acoperit prin efectuarea prezentarii de material in prezenta inculpatului si a avocatului ales de catre procuror, precum si prin garantiile pe care cercetarea judecatoreasca le ofera inculpatului.
Relativ la probatoriul, instanta a retinut ca faptele comise de inculpat sunt dovedite prin urmatoarele mijloace de proba:
- declaratiile si plangerea partii vatamate;
- declaratiile martorilor;
- proces verbal de cercetare la fata locului;
- fotografii judiciare;
- raport de expertiza medico-legala a partii vatamate;
- proces verbal de consemnare a denuntului;
- proces verbal de examinare criminalistica;
- proces verbal de confruntare.
Prima instanta a revelat ca, in cauza au fost audiati martori atat in faza de urmarire penala, cat si la cercetarea judecatoreasca, redand in hotarare cele declarate de acestia.
Astfel, martorul M V, in declaratiile sale cat si la confruntarea sa cu inculpatul a aratat ca nu a vazut cand partea vatamata a fost injunghiata, intrucat era beat, "iar cand este beat nu tine minte ce face", el motivand ca a intrat in conflict fizic cu o persoana din grupul partii vatamate care l-a batut.
Martora DL, ospatar la barul "H" a aratat ca era de serviciu in seara respectiva, dar ca nu a vazut cine l-a lovit pe vatamat cu cutitul, ci numai incaierarea din bar.
Martorul I S I patron al barului "H", nu a vazut momentul cand partea vatamata a fost injunghiata, ci numai violentele exercitate de cele doua grupuri rivale, el fiind cel care i-a scos din bar pe tinerii din cele doua grupuri.
Martorul C N M a declarat ca cei care au pornit bataia a fost inculpatul cu grupul nou de prieteni, ca a participat la incaierare, dar nu a vazut momentul lovirii cu cutitul.
Martora T R N l-a vazut pe inculpat cu un cutit in mana dreapta. Martorul G C C l-a vazut pe inculpat cu un cutit in mana si apoi pe partea vatamata care era in apropierea inculpatului plin de sange.
Martorul A I V declara ca inculpatul a fost cel care a initiat scandalul, dar ca nu a fost prezent la momentul cand partea vatamata a fost lovita cu cutitul de inculpat.
Martorul T N V l-a vazut pe vatamat lovind cu pumnii pe inculpat, iar apoi a vazut cum inculpatul a scos din buzunarul de la pantaloni un cutit cu care a lovit pe partea vatamata in spate.
Martorul T A i-a vazut pe vatamat si pe inculpat lovindu-se reciproc, dar fara a observa cutitul din mana inculpatului si nici lovitura cu acest cutit asupra partii vatamate.
Martorul H M a declarat ca l-a vazut pe inculpat avand in mana un cutit, iar acesta era langa partea vatamata.
Martorul V N a vazut cand inculpatul l-a injunghiat cu un cutit pe partea vatamata.
Martorul B S nu a vazut momentul cand partea vatamata a fost lovita cu un cutit, ci numai faptul ca scandalul a pornit de la grupul format din tineri care il insoteau pe inculpat.
Prima instanta a retinut ca declaratiile martorilor se coroboreaza cu plangerea si declaratia partii vatamate, precum si cu Raportul de expertiza medico - legala nr. 226/E/11.06.2007.
Drept urmare, se arata in hotarare, varianta pe care inculpatul a prezentat -o in fata organelor de urmarire penala cat si a instantei nu este sustinuta de probatoriul cauzei. Faptul ca inculpatul a avut un cutit in mana si s-a folosit de acesta pentru a-l lovi pe vatamat este confirmat pe deplin de declaratiile de martori si de raportul de expertiza medico - legala intocmit, precum si de restul probelor aflate la dosarul cauzei.
S-a aratat ca prezumtia de nevinovatie a inculpatului nu este absoluta ci relativa, ea putand fi rasturnata prin orice mijloc de proba administrat in mod legal.
Desi inculpatul a propus probe care s-au administrat, din cuprinsul acestora nu rezulta nevinovatia acestuia, declaratia de nevinovatie este singulara in tot ansamblul probator al cauzei
In drept, instanta a retinut ca fapta inculpatului de a fi purtat o arma alba fara drept in public si de a produce o vatamare corporala partii vatamate care a necesitat 15 - 16 zile de ingrijiri medicale, constituie infractiunile prevazute de art. 1 indice 1 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 si art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin faptele sale inculpatul a adus atingere relatiilor sociale care protejeaza sanatatea si integritatea corporala cat si relatiile sociale, privind regulile de convietuire in societate.
Drept urmare, instanta a hotarat condamnarea inculpatului, la alegerea pedepselor si la individualizarea acestora tinand cont de pericolul social concret al faptelor comise, determinat atat de modul de producere cat si de importanta valorilor sociale incalcate, de datele personale ale inculpatului, respectiv faptul ca acesta este la primul conflict cu legea penala, are serviciu, este o persoana cu un comportament bun in familie, la serviciu si in societate. Pe de alta parte, instanta a retinut si faptul ca inculpatul avut o atitudine de negare, de nerecunoastere a faptelor comise.
Impotriva acestei hotarari, in termenul prev. de art. 363 din Codul de procedura penala, prin cererea nemotivata din data de 09.04.2009, in numele si in interesul inculpatului AA, si prin cererea nemotivata din data de 15.04.2009, in numele si in interesul partii vatamate BC, potrivit art. 362 alin. 2 din Codul de procedura penala, au declarat apel aparatorii imputerniciti sa le acorde asistenta juridica in fata primei instante.
Prin memoriul depus la dosarul instantei de control judiciar, partea vatamata BC a invederat ca hotararea este nelegala si netemeinica deoarece instanta:
- in mod gresit, a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice, cauza impunandu-se a fi trimisa Parchetului de pe langa Tribunalul Vaslui pentru a se efectua cercetari sub aspectul comiterii infractiunii de tentativa de omor. S-a aratat ca se impunea administrarea unor probe suplimentare, respectiv audierea medicului ce a asigurat serviciul de garda la data respectiva, pentru a se demonstra ca viata a fost pusa in primejdie si numai prin interventia prompta si prin infuzia sangvina s-a reusit stabilizarea sa,
- au fost aplicate pedepse gresit individualizate in raport cu criteriile generale de individualizare, acestea fiind excesiv de blande,
- latura civila a fost solutionata gresit prin aceea ca intinderea prejudiciului a fost apreciata eronat. In mod nefundat a fost respinsa cererea de daune materiale, in contextul in care a solicitat sa fie despagubit pentru faptul ca anterior agresiuni practica fotbal la un club autorizat si dupa agresiune nu a mai putut face acest lucru, aspect ce rezulta din declaratiile martorilor A si F A.
S-a aratat ca si intinderea daunelor morale a fost apreciata gresit, fiind prea mica in raport cu consecintele faptei.
Si inculpatul AA a motivat apelul printr-un memoriu separat, invederand ca hotararea nu este legala si temeinica pentru urmatoarele considerente :
- instanta nu a realizat o activitate de judecata efectiva, concretizata printr-o analiza atenta a probatoriului, facandu-se o simpla trimitere, cu caracter general, la probe. Mai mult, s-au invocat probe care nu exista in realitate, facand referire la depozitia martorului VN . Or, speta, prin probatoriul sau, impune o deosebita atentie, fiind necesar sa se verifice si sinceritatea celor care declara in contextul in care relatarile se contrazic. Se arata ca cele relatate de vatamat au fost confirmate de persoane ce-i sunt apropiate, motiv pentru care relatarile acestor trebuie apreciate cu rezerva. Se sustine ca probatoriului administrat nu poate conduce la condamnare, impunandu-se in mod necesar achitarea inculpatului,
- s-a sustinut si imprejurarea ca situatia de fapt retinuta in hotarare impunea aplicarea prevederilor art. 73 lit. a si b. din Codul penal, relativ la depasirea legitimei aparari si provocarea vatamatului, fiind evident ca intreg conflictul a fost initiat de acesta care a venit in local insotit de alti 10 tineri pentru a cere socoteala inculpatului, situatia degenerand datorita atitudini sale insultatoare si agresive.
- relativ la solutionarea laturii civile, s-a aratat ca Serviciul de Ambulanta si Spitalul s-au constituit parti civile dupa interogarea inculpatului ceea ce este inadmisibil, potrivit art. 15 alin. 2 din Codul de procedura penala , constituirea de parte vatamata putand fi facuta pana la citirea actului de sesizare a instantei
- daunele morale sunt exorbitante in raport cu fapta comisa, depasind cu mult practica instantelor locale.
- cuantumul despagubirilor acordate Spitalului Judetean Vaslui sunt foarte mari, solicitand ca partea civila sa faca dovada administrarii medicamentului ,,NOVOSEVEN’’ si indicarea pretului corect.
Examinand cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si, conform art. 371 alin.2 Cod procedura penala, sub toate aspectele ei, tribunalul constata urmatoarele:
Verificand probatoriul cauzei, la administrarea caruia au fost respectate normele procedurale, tribunalul constata ca instanta de fond a stabilit in mod corect vinovatia inculpatului AA pentru comiterea infractiunii de port, fara drept, in locurile si imprejurarile in care s-ar putea primejdui viata sau integritatea corporala a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea si linistea publica, a unui cutit, fapta prev. si ped de art. 1 ind.1 alin. 1 pct.1 din Legea 61 din 1991, cat si pentru infractiunea de loviri si alte violente, fapta prev. si ped de art. 180 alin.2 din Codul penal, constand in aceea ca acesta, la data de 07.07.2007, aflandu-se in barul HAI-HUI din Municipiul Vaslui, a aplicat partii vatamata BC o lovitura cu un cutit pe care l-a purtat fara drept, lovitura prin care a cauzat leziuni pentru a caror vindecare au fost prescrise 15-16 zile ingrijiri medicale.
Instanta de control observa ca inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, invocand in aparare imprejurarea ca a vatamatul a initiat conflictul. Cu acea ocazie, partea vatamata, care avea asupra sa un cutit, a incercat sa-l injunghie in abdomen. Inculpatul a aratat ca pentru a impiedica aceasta actiune, i-a prins mana in care avea cutitul i-a rasucit-o la spate, sugerand ca, probabil, cu respectiva ocazie a si intepat-o din greseala.
Vazand probele administrate, tribunalul constata ca relatarile inculpatului nu sunt confirmate de celelalte probe administrate, respectiv de depozitiile martorilor audiati.
Desi o parte a martorilor prezenti la data si locul incidentului au declarat ca nu au perceput momentul in care inculpatul a aplicat lovitura de cutit, acestia confirma existenta unei altercatii in care s-au implicat cei doi. De altfel, chiar inculpatul a confirmat ca a avut un conflict nemijlocit cu vatamatul.
Este cert ca in urma respectivului conflict, partea vatamata a suferit o leziune constand intr-o fractura parcelara a crestei iliace stangi cu leziuni de parti moi, aspect ce rezulta din proba stiintifica medico - legala.
Ca leziunea a fost creata in imprejurarile retinute in hotarare si nu in contextul aratat de catre inculpat rezulta din depozitiile martorilor. Acestia au relatat cum inculpatul se afla in posesia unui cutit pe care l-a scos din buzunarul sau, cum a incercat sa intepe vatamatul si cum, cu acel cutit, l-a lovit in partea laterala stanga din regiunea lombara, cum vatamatul tipa ca a fost injunghiat, fiind vazut sangerand. Tribunalul face referire in acest sens la declaratiile martorilor.
Relativ la sustinerile cum ca depozitiile acestora ar trebui apreciate cu rezerve motivat de faptul ca sunt relatari facute de persoane ce nu sunt obiective, contradictiile existente indicand subiectivismul lor, tribunalul reveleaza ca, pana la proba contrara, aceste depozitii sunt apreciate ca fiind sincere. Este evident ca se impune o oarecare prudenta in cazul apropiatilor vatamatului. Tribunalul observa insa ca situatia faptica retinuta nu este furnizata de o marturie singulara, informatia ca inculpatul, in mod deliberat, a lovit partea vatamata cu cutitul este oferita de relatarile martorilor indicati mai sus. De altfel, martorii audiati in cauza au descris, fiecare, episoadele percepute. Atributul instantei este acela de a stabili care au fost tabloul faptele folosind informatiile oferite de probe, informatii in privinta carora nu exista suspiciuni ca nu reflecta adevarul.
Cat priveste observatia ca martorii, referitor la pozitia victima agresor sau in legatura cu elementele ce caracterizeaza cutitul cu care s-a aplicat lovitura, au oferit informatii contradictorii, tribunalul recunoaste ca amanuntele pot sa ofere informatii cu privire la sinceritatea declarantului, dar neconcordantele relatarilor cu realitatea pot fi puse si pe seama unor erori de perceptie sau de memorare. In prezenta cauza, nu exista nici un motiv intemeiat care sa determine inlaturarea declaratiilor la care se face referire.
Instanta de control observa ca si inculpatul, in privinta pozitiei sale fata de vatamat in momentul crearii leziunii, a facut relatari care indica o anume pozitie ce face imposibila cauzarea vatamarii in zona lombara stanga. Astfel, arata ca vatamatul avea cutitul in mana sa dreapta, incercand sa-l injunghie. Atunci, cu mana sa dreapta a prins mana dreapta a vatamatului si i-a rasucit-o la spate. O asemenea actiune face imposibil ca pozitia celor doi sa fie fata in fata, asa cum inculpatul arata in declaratia sa. Pe de alta parte, daca vatamatul avea cutitul in mana dreapta, apare inexplicabil de ce leziunea a fost creata in partea stanga, lucru care, de asemenea, este imposibil.
Cat priveste caracterizarea juridica a faptei ce face obiectul acuzatiei penale, tribunalul observa ca actiunea agresiva comisa de inculpat intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 180 alin.2 din Codul penal.
Instanta de control retine ca in mod corect a fost respinsa solicitarea partii vatamate de a se dispune schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de tentativa de omor, prev. si ped de art. 20- 174 din Codul penal, retinandu-se ca nu este realizata latura subiectiva.
In legatura cu aceasta se arata ca pentru a atrage raspunderea penala sub aspectul comiterii infractiunii de tentativa de omor este lipsita de relevanta imprejurarea ca victimei nu i-a fost pusa viata in primejdie, acest fapt putand fi determinat, asa cum sustine vatamatul, de interventia prompta a medicilor, cum este posibil sa nu fie realizate conditiile unei infractiuni contra vietii, chiar daca viata a fost pusa in primejdie. Deosebit de important este sa se observe care a fost dorinta agresorului, daca el a dorit suprimarea vietii sau doar vatamarea si daca a acceptat eventualitatea unei asemenea urmari.
Este cunoscut si nu mai necesita nicio discutie faptul ca infractiunea de omor, fie ea si in forma atipica a tentativei, se comite cu intentie directa sau indirecta. Aceasta presupune prevederea rezultatului faptei, constand in decesul victimei, urmarirea acestuia sau doar acceptarea unor astfel de consecinte.
Daca pot fi facute discutii cu privire la prevederea de catre inculpat si a unui asemenea rezultat, din moment ce a agresat victima cu un cutit, obiect care, in genere, are aptitudinea de a suprima si viata, el nu poate fi acuzat ca a urmarit sau a acceptat asemenea consecinta. Aceasta concluzie este determinata de faptul ca zona in care lovitura a fost aplicata nu este neaparat vitala, dar mai ales de intensitatea actiunii agresive, plaga injunghiata nefiind penetranta interesand doar partile moi. Pe de alta parte, cutitul nu a fost gasit, asa incat sa se faca aprecieri in aceasta directie si in functie de caracteristicile acestuia.
Se concluzioneaza astfel ca din punct de vedere volitiv, inculpatul nu a urmarit si nici nu a acceptat posibilitatea producerii urmarii pe care o presupune infractiunea impotriva vietii.
Relativ la sustinerea ca actiunea inculpatului a fost comisa in conditiile art. 73 lit. a si b din Codul penal, tribunalul arata ca potrivit acestui text constituie circumstante atenuante, depasirea limitelor legitimei aparari sau ale starii de necesitate sau savarsirea infractiunii sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava.
Observand aceleasi probe la care s-a facut referire prin prezentul act, tribunalul nu a identificat elemente care caracterizeaza aceste circumstante. Se retine ca reala imprejurarea ca inculpatul este cel caruia i-a apartinut cutitul si, deliberat, l-a folosit in agresarea vatamatului, fara o provocare din partea acestuia sau pentru a inlatura un atac. Dupa cum s-a observat, inculpatul, pentru a agresa vatamatul cu acel cutit, l-a ,,urmarit’’ prin local, ceea ce nu evidentiaza ca actiunea acestuia reprezinta o aparare disproportionata si scuzabila.
Este adevarat ca probele administrate scot in evidenta ca partile s-au lovit reciproc. Martorul T N-V a aratat ca cei doi, in acel conflict, la un moment dat, se aflau fata in fata si vatamatul i-a aplicat o lovitura inculpatului, dupa care acesta a scos cutitul dintr-un buzunar al pantalonilor sai. Martorul arata ca ,,apoi inculpatul s-a apropiat de vatamat’’, ceea ce evidentiaza ca pentru a scoate cutitul s-a departat de acesta. Atunci,(cand inculpatul s-a apropiat) vatamatul, din nou, a incercat sa loveasca, context in care inculpatul i-a aplicat lovitura de cutit. Or, din descrierea acestui episod faptic nu rezulta ca cele doua forme de agresiune sa indeplineasca cerintele atacului, pe de o parte, si ale apararii, pe de alta parte.
Se observa ca inculpatul, dupa ce a scos cutitul, s-a indreptat spre vatamat cu intentia vadita de a-l lovi, asa incat nu se poate retine ca lovitura pe care a aplicat-o a fost necesara inlaturarii unui atac direct si imediat. De asemenea, nu se poate retine ca inculpatul a incercat sa inlature lovitura pe care vatamatul se pregatea sa i-o aplice. Cel mai probabil, vatamatul, atunci cand inculpatul s-a apropiat cu intentii agresive, a incercat sa loveasca.
Cat priveste sustinerea ca vatamatul l-a provocat pe inculpat cu atitudinea sa insultatoare si agresiva, tribunalul observa ca initial unul dintre membrii grupului in care se afla inculpatului, martorul M V, a avut o atitudine sicanatoare la adresa tinerilor care jucau biliard in local si acest fapt a determinat sosirea vatamatului in local, fiind chemat de varul sau.
La momentul venirii sale, vatamatul i-a reprosat martorului comportamentul pe care l-a avut fata de varul sau. Inculpatul a injurat parte vatamata si chiar si i-a aplicat doua palme, ulterior cei doi lovindu-se reciproc. Drept urmare, nu se poate retine ca actiunea agresiva a inculpatului a fost determinata de actul provocator al vatamatului. Se poate observa ca in relatia conflictuala intre vatamat si inculpat, primul care s-a manifestat agresiv a fost inculpatul. Acesta a apreciat juste actiunile sicanatoarea ale tovarasului sau si neintemeiata interventia vatamatului, drept care s-a comportat in maniera aratata.
Toate aceste discutii au in vedere situatia de fapt retinuta de instanta ca fiind cea care corespunde realitatii, deoarece situatia faptica pe care a expus-o inculpatul, care sugereaza aplicarea loviturii de cutit din culpa, in incercarea de a dezarma vatamatul, este incompatibila cu cele doua circumstante invocate.
Cat priveste individualizarea judiciara a pedepsei, tribunalul retine ca prima instanta a avut in vedere criteriile generale prev. de art. 72 din Codul penal si anume dispozitiile partii generale a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptei, imprejurarile in care acestea au fost comise dar si caracteristicile pesoanei inculpatului care se afla la prima incalcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale. In plus de aceasta el este cunoscut cu un comportament pro social si cu calitati profesionale deosebite, fiind asistent de cercetate stiintifica in cadrul Institutului de Informatica Iasi, imprejurari ce ar putea constitui circumstante atenuante conform art. 74 alin.1 lit. a Codul penal;
Tribunalul observa si faptul ca in cursul procesului penal inculpatul a manifestat o atitudine de nerecunoastere a faptei comise, atitudinea care, in situatia data, este determinata, probabil, de instinctul de conservare a statutului social important, insa neasumarea raspunderii nu ofera informatii pozitive cu privire la persoana inculpatului.
Punand in balanta toate circumstantele reale ale faptelor comise, care sunt grave, caracteristicile persoanei inculpatului, care furnizeaza motive de atenuare dar si de agravare a raspunderii, tribunalul apreciaza corecta decizia instantei de a tine seama de toate acestea in opera de individualizare a naturii si a cuantumului pedepsei si de a nu face aplicarea vreunei circumstante atenuante.
Instanta de control apreciaza sustinerea cum ca pedeapsa aplicata este prea blanda ca neintemeiata. Infractiunile prev. de art. 180 alin 2 din Codul penal si de art. 1 ind. 1 alin. 1 pct. 1 din Legea 61 din 1991 se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Potrivit art. 63 alin. 3 teza II din Codul penal, cu denumirea marginala ,,stabilirea amenzii’’, cand legea prevede pedeapsa amenzii fara a-i arata limitele, alternativ cu pedeapsa inchisorii mai mare de un an, minimul special este de 500 lei si maximul special de 30.000 lei. Or, pedeapsa amenzii de 1.600 lei si, respectiv, 2.000 lei, respecta natura si cuantumul pedepselor prevazute de lege si raspunde scopurilor pe care orice pedeapsa trebuie sa le indeplineasca intr-o situatie data.
Cu privire la motivele de apel ce vizeaza latura civila a cauzei, sunt de facut urmatoarele aprecieri.
Cat priveste exceptia tardivitatii actiunii civile formulate de catre partile civile Serviciul Judetean de Ambulanta Vaslui si Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui, la data de 17.04.2008, care au comunicat ca se constituie parti civile, in contextul in care citirea actului de sesizare a instantei a avut loc la data de 06.03.2008, tribunalul constata ca a fost formulata tardiv.
Este adevarat ca potrivit art. 15 alin. 2 din Codul de procedura penala, constituirea se poate face, in cursul urmaririi penale si in fata instantei de judecata, pana la citirea actului de sesizare a instantei de judecata, insa nerespectarea acestor dispozitii nu este prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, asa incat sa poata fi invocata in orice stare a procesului.
Potrivit art.197 alin.(4), incalcarea oricaror alte dispozitii decat cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, atrage anularea actului, numai daca a fost invocata in "in cursul efectuarii actului cand partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu procedura completa", depasirea acestui moment atrage tardivitatea exceptiei de nulitate si valideaza actul. Pentru aceste considerente, exceptia invocata va fi respinsa ca tardiv formulata.
Cat priveste sustinerea ca despagubirile solicitate de partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui sunt eronate, fiind inadmisibil ca pentru cateva ore de spitalizare sa fie facute cheltuieli in cuantum de 12.125 lei, tribunalul observa ca aceasta suma a fost determinata, in cea mai mare parte, de administrarea a 4 flacoane de NOVOSEVEN, medicament care este cunoscut ca un agent de coagulare si care are pretul de 2.981,64 lei /flacon. Administrarea acestui medicament rezulta din Dosarul electronic al pacientului BC, fiind printre medicatiile acordate.
Referitor la sustinerea cum ca medicamentul figureaza ca fiind administrat dupa momentul externarii, instanta de control observa ca acest lucru nu este real. Vazand aceleasi informatii furnizate de partea civila, se constata ca persoana vatamata a fost internata la data de 08.07.2007, ora 0033 si a fost externata la ora 0350. Or, medicamentul la care se face referire a fost administrat la ora 0116.
Cu privire la motivul de apel invocat de partea vatamata BC in sensul ca in mod gresit au fost respinse despagubirile materiale, tribunalul observa ca aceasta, la termenul din data de 06.03.2008, s-a constituit parte civila cu suma de 15.000 euro reprezentand cheltuieli de spitalizare, medicatie, transport, convalescenta, in probatoriu solicitand admiterea probei testimoniale.
Vazand declaratiile martorilor A A A si F A se constata ca acestia au relatat ca au stiinta despre vatamarea partii civila, nefurnizand insa vreo informatie referitoare la prejudiciul material suferit de aceasta.
Se concluzioneaza astfel ca partea civila nu a produs nicio proba in sustinerea pretentiilor sale, in contextul in care aceasta obligatie ii revenea, conform principiului actori incumbit probatio. Or, pentru acordarea de despagubiri civile este necesar sa se stabileasca prin probe certe atat existenta unui prejudiciu cat si valoarea acestuia. Tragerea la raspundere civila a autorului faptei ilicite nu poate sa opereze decat in limita valorii prejudiciului real si efectiv produs.
Pe de alta parte, se observa ca, in apel, partea civila invoca faptul ca prejudiciul material este reprezentat si de faptul ca, dupa incident, nu a mai putut practica sportul preferat, ceea ce nu a aratat prin cererea de constituire ca parte civila.
Relativ la daunele morale acordate care sunt apreciate exagerate pe de o parte, si neindestulatoare, pe de alta parte, tribunalul concluzioneaza ca despagubirea acordata este prea mare in raport cu suferintele indurate de partea vatamata careia i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15-16- zile ingrijiri medicale.
Dincolo de suspiciunea ca impotriva vatamatului a fost comisa o fapta ce a vizat viata, suspiciune care, de altfel, este inlaturata cu argumentatia mai sus aratata, la stabilirea cuantumului despagubirilor morale trebuie avute in vedere suferinta fizica si psihica pe care a incercat-o vatamatul. Or, actul medico legal a evidentiat cauzarea unei fracturi deschise parcelara creasta iliaca cu leziuni de parti moi, ce au necesitat 15-16- zile ingrijiri medicale
Trebuie aratat ca prejudiciului moral nu reprezinta "pretul" suferintei fizice si psihice care sunt inestimabile, ci inseamna aprecierea multilaterala a tuturor consecintelor negative ale faptei si a implicatiei acesteia pe toate planurile vietii sociale ale persoanei vatamate. Este evident ca leziunile suferite au avut implicatii negative in viata vatamatului prin disconfortul produs, dar cuantumul despagubirii nu trebuie sa asigure o imbogatire fara justa cauza, tribunalul apreciind suma de 5.000 lei ca fiind suficienta cazului dat.
Verificand actele procesuale efectuate in cursul desfasurarii procesului penal, se constata ca au fost respectate dispozitiile legale a caror incalcare este sanctionata potrivit articolului 197 alineatul 2 din Codul de procedura penala, cu nulitatea absoluta.
Instanta de control observa ca, in mod corect, prin hotarare a fost respinsa si cererea referitoare la restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmaririi penale, motivat de imprejurarea ca urmarirea penala este lovita de nulitate absoluta deoarece nu a fost respectat dreptul la aparare.
In legatura cu aceasta chestiune trebuie aratat ca legea procesual penala a instituit regimul nulitatilor absolute exprese. Altfel spus, fara text de lege incalcarea unei dispozitii nu poate atrage nulitatea absoluta. In art. 197 alin 2 din Codul de procedura penala sunt enumerate limitativ dispozitiile legale a caror nerespectare atrage nulitatea absoluta. Or, nerespectarea prevederilor care reglementeaza dreptul la aparare la care se face referire in prezenta cauza nu se regaseste printre cele enumerate de acest text. Intr-o atare situatie, sanctiunea acestor incalcari nu poate fi decat nulitatea relativa care presupune cauzarea unei vatamari si care nu impune anularea actului decat in situatia in care acea leziune nu poate fi inlaturata.
Relativ la vatamarea la care se face referire si care in aceasta cauza nu a fost dovedita, trebuie aratat ca oricare ar fi fost aceasta, a fost acoperita prin exercitarea pe deplin a dreptului la aparare cursul judecatii.
Vazand considerentele aratate, conform articolului 379 alin.1 punctul 1 litera b din Codul de procedura penala, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea vatamata BC. Potrivit art. 379 alin. 1 punctul 2 litera a din Codul de procedura penala va admite apelul formulat de inculpatul AA impotriva Sentintei penale nr. 454/08.04.2009 a Judecatoriei Vaslui pe care o va desfiinta, in parte, in latura civila si, rejudecand, va reduce daunele morale stabilite de instanta de fond in favoarea partii vatamate BC, de la 20.000 lei la 5.000 lei De asemenea, va respinge, ca tardiva, exceptia tardivitatii cererilor de constituire ca parti civile a Spitalului Judetean Vaslui si Serviciului de Ambulanta Vaslui.
Confform art. 192 alin.2 Cod procedura penala partea civila apelanta BC va fi obligata la plata cheltuielilor judiciare catre stat, cheltuielile judiciare in apelul inculpatului AA urmand sa ramana in sarcina statului, conf. art. 192 alin.3 Cod peocedura penala.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul AA impotriva sentintei penale nr.454 din 08.04.2009 a Judecatoriei Vaslui, pe care o desfiinteaza in parte, in latura civila.
Rejudecand, diminueaza daunele morale stabilite de instanta de fond in favoarea partii vatamate BC de la 20.000 lei la 5.000 lei.
Respinge ca tardiv formulata exceptia tardivitatii constituirii ca parti civile a Spitalului Judetean de Urgenta Vaslui si a Serviciului Judetean de Ambulanta Vaslui invocata de inculpatul AA prin aparator.
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civila BC impotriva aceleiasi sentinte penale.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate si inlatura dispozitiile contrare.
Obliga partea civila BC la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in apel.
Cheltuielile judiciare avansate in apelul inculpatului raman in sarcina statului.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronuntare pentru inculpat si de la comunicare pentru celelalte parti.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 17 martie 2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR, GREFIER,
Niculache Luminita Simionescu Elena Bodescu Panseluta