Dosar nr. 338/88/2009 R O M A N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA
SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINTA CIVILA NR. 515
Sedinta publica din data de 27 martie 2009
Completul compus din:
PRESEDINTE :
T R I B U N A L U L :
Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr. 338/88/2009 din 18 februarie 2009, reclamanta Directia Generala de Pasapoarte Bucuresti a chemat in judecata pe paratul .........., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna restrangerea dreptului la libera circulatie in Franta, pentru o perioada de cel mult 3 ani.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca paratul a fost returnat din Franta la data de 21.01.2009, in baza Deciziei pronuntata de catre Prefectul din Aube in care se mentioneaza faptul ca a fost condamnat pe 14 martie 2006 de catre Tribunalul corectional din Puy en Velay la 2 ani de inchisoare pentru furt in forma agravanta cu doua circumstante in recidiva, iar la 18.12.2006 a fost condamnat la 4 ani de inchisoare de camera a 10-a a Tribunalului Corectional din Paris pentru furt in forma agravanta cu doua circumstante.
A mai aratat reclamanta ca, in temeiul dispozitiilor art.38 lit.a din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, modificata si completata cu O.G. nr.5/2006 ,,Restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie a cetatenilor romani poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 3 ani .... cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si acel stat.‘‘
Reclamanta a sustinut ca dreptul la libera circulatie este in stransa legatura cu respectarea legislatiei statului roman, precum si a tratatelor si conventiilor pe care Romania le-a ratificat si care fac astfel parte din dreptul intern .
Considera reclamanta ca, Romania trebuie sa isi probeze capacitatea de a stopa migratia ilegala, iar prezenta, fara respectarea conditiilor legale de intrare si sedere, a paratei (ca si a altor persoane aflate in situatii similare) pe teritoriul unor state straine ar dovedi exact contrariul, cu repercusiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat, in materie de vize, cetatenilor romani.
In dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei in copie xerox, urmatoarele inscrisuri : Decizia Prefectului din Aube din 08.12.2008, Decizia Prefecturii din Aube din 23.12.2008, Talon eliberat de Directia Generala de Pasapoarte pentru cetatenii romani returnati din care rezulta data returnarii din Franta si declaratia olografa data de parat cu ocazia returnarii din Franta.
Examinand cauza, in raport de probele administrate, instanta retine ca paratul a fost returnat din Franta, la data de 21 ianuarie 2009 in baza Acordului de readmisie incheiat intre Romania si Franta, aprobat prin H.G. nr. 278/1994.
Potrivit art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, cu modificarile ulterioare, restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate a cetatenilor romani poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 3 ani numai in conditiile si cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si acel stat.
Cum Romania este stat membru al Uniunii Europene, incepand cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozitiile art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei conform carora legislatia comunitara cu caracter obligatoriu prevaleaza legii interne, in timp ce alin. 4 din acelasi articol stipuleaza ca jurisdictiile interne garanteaza indeplinirea acestor exigente.
In consecinta, instantele de judecata sunt obligate ca, dupa data de 1 ianuarie 2007, sa analizeze compatibilitatea legii nationale privind libera circulatie a persoanelor cu legislatia si cu jurisprudenta comunitara.
Judecatorul national a devenit, dupa aceasta data judecator comunitar, fiind obligat sa aplice direct dreptul comunitar, daca se constata incompatibilitatea dreptului national cu acesta, in virtutea principiilor efectului direct al dreptului comunitar si al suprematiei acestuia.
In ceea ce priveste raportul dintre legislatia nationala si legislatia comunitara, se impune a se face aplicarea principiilor de interpretare, stabilite de Curtea Europeana de Justitie de la Luxemburg in jurisprudenta sa, respectiv:
- principiul efectului direct al tratatelor, ceea ce inseamna ca dispozitiile Tratatului CEE au efect direct in dreptul intern (Hotararea Curtii din 5 februarie 1963, Van Gend en Loos c. Administratie der Belastingen);
- principiul efectului direct al directivelor, care se aplica atunci cand dispozitiile unei directive apar, din punctul de vedere al continutului lor, ca fiind neconditionate si suficient de precise, aceste dispozitii pot fi invocate, in absenta unor masuri de transpunere in termenul stabilit, impotriva oricarei dispozitii de drept intern neconforme cu directiva sau daca sunt de natura sa defineasca drepturi pe care particularii pot sa le invoce impotriva statului (Hotararea Curtii din 19 ianuarie 1982, cauza Becker v. Finanzamt Munster - Innestandt);
Unul din principiile importante este principiul suprematiei dreptului comunitar. Spre deosebire de tratatele internationale obisnuite, Tratatul CEE a instituit o ordine juridica proprie, integrata in sistemul juridic al statelor membre in momentul intrarii in vigoare a Tratatului si care impune organelor jurisdictionale de drept intern. In fapt, prin instituirea unei Comunitati cu o durata nelimitata, avand institutii proprii, cu personalitate juridica, capacitate de reprezentare internationala si, in special, cu puteri reale derivate din limitarea competentei sau din transferul atributiilor statelor catre Comunitate, acestea din urma au limitat, chiar daca in domenii restranse, drepturile lor suverane si au creat astfel un corp de drept aplicabil resortisantilor lor si lor insele (Hotararea Curtii din 15 iulie 1964, Costa c. E.N.E.L.);
Un alt principiu de care instanta nationala trebuie sa tina seama este obligatia de a nu aplica dreptul national contrar dreptului comunitar. Astfel, orice instanta nationala trebuie ca, intr-o cauza ce intra in jurisdictia sa, sa aplice dreptul comunitar in totalitatea sa si sa protejeze drepturile pe care acesta le confera cetatenilor si este obligata, ca atare, sa nu aplice orice prevedere din dreptul national care ar putea veni in conflict cu dreptul comunitar, fie anterioara sau ulterioara intrarii in vigoare a regulii comunitare (Hotararea Curtii din 9 martie 1978, Amministrazione delle Finanze dello Stato c. Simmenthal).
Prin prisma acestor principii si in raport de situatia de fapt, trebuie analizat in ce masura dispozitiile cuprinse in legea interna sunt compatibile cu legislatia comunitara in materia liberei circulatii a persoanelor.
In ceea ce priveste principiul de baza in materia liberei circulatii a persoanelor avand cetatenia romana, in prezent, atat legea interna cat si legislatia comunitara stabilesc regula potrivit careia dreptul la libera circulatie a cetatenilor romani pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat - art. 25 din Constitutia Romaniei, art. 18 din Tratatul CEE, art. 4 din Directiva 2004/38/CE.
Exceptiile de la aceasta regula se regasesc atat in cuprinsul legii interne, respectiv art. 38 si art. 39 din Legea nr. 248/2005, cat si in cuprinsul legislatiei comunitare, respectiv art. 27 din Directiva 2004/38/CE.
Cu privire la compatibilitatea normei interne cu cea comunitara in ceea ce priveste dreptul la libera circulatie a cetateanului roman ce cuprinde si dreptul de a iesi din tara in scopul de a calatori pe teritoriul altui membru, Curtea a constatat ca norma comunitara prevede in mod limitativ doar trei situatii in care statul ar putea restrange libertatea de circulatie a persoanelor: afectarea ordinii publice, sigurantei publice sau sanatatii publice, pe cand norma interna prevede posibilitatea restrangerii dreptului la libera circulatie daca cetateanul roman a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fara a se face nicio distinctie in ceea ce priveste persoana cetateanului in cauza, respectiv daca acesta prezinta sau nu un pericol pentru ordinea, siguranta sau sanatatea publica a statului din care a fost returnat.
Norma interna prevede o categorie mai larga de situatii posibile cand se poate dispune restrangerea dreptului cetateanului roman la libera circulatie, in raport cu categoria situatiilor de exceptie prevazute de norma comunitara. Consecinta fireasca este aceea ca norma interna este partial incompatibila cu norma comunitara, in ceea ce priveste alte exceptii la libera circulatie a persoanelor decat cele ce vizeaza ordinea, siguranta sau sanatatea publica.
Examinand continutul dispozitiilor art. 27din Directiva, s-a constatat ca acestea stabilesc intr-un mod precis si lipsit de echivoc exceptiile de la principiul liberei circulatii a persoanelor, iar potrivit Tratatului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, Romania avea obligatia ca pana la data de 1 ianuarie 2007, sa transpuna dispozitiile Directivei in dreptul intern.
In aceste conditii, facand aplicarea efectului direct al Tratatului si al Directivei la situatia de fapt si, in considerarea principiului suprematiei dreptului comunitar, se constata ca norma aplicabila in cauza este norma comunitara, respectiv art. 18 din Tratat si art. 27 si urm. din Directiva.
Asa cum s-a aratat, art. 27 din Directiva prevede situatiile de exceptie in care se poate dispune restrangerea dreptului la libera circulatie, respectiv ordinea, siguranta sau sanatatea publica.
Articolul 18 (1) CE este direct aplicabil in ordinea juridica interna nationala, deci cetatenii Uniunii Europene, inclusiv cetatenii romani, beneficiaza de dreptul de a parasi teritoriul unui stat membru, inclusiv statul membru de origine, pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru.
Dreptul de a circula liber pe teritoriul statelor membre asa cum e prevazut si garantat de art. 18 (1) CE, cuprinde si dreptul de a parasi statul de origine. Acest drept fundamental ar fi lipsit de substanta sa daca statul membru ar putea, fara o justificare valabila, sa interzica resortisantilor proprii sa paraseasca teritoriul sau in scopul de a intra pe teritoriul altui stat membru.
Dispozitia nationala - art. 38 din Legea nr. 248/2005 contravine legislatiei comunitare, judecatorul national fiind obligat sa aplice dreptul comunitar si in ce priveste acest drept de a parasi teritoriul unui stat. Desi nu este reglementat de Directiva 2004/38/CE, in art. 27 (ce se refera doar la dreptul de intrare si de iesire), din formularea articolului rezulta ca acest text priveste limitarea libertatii de circulatie si ca, deci include si dreptul de a parasi un stat membru conform art. 4 din Directiva 2004/38/CE, orice cetatean al Uniunii are dreptul de a parasi teritoriul unui stat membru pentru a intra in alt stat membru.
Un stat membru nu poate limita dreptul de a iesi din statul de origine automat, fara a examina comportamentul personal al individului in cauza si numai pentru ca a fost repatriat din alt stat membru pentru "sedere ilegala".
In cauza, inscrisurile anexate releva ca paratul ....... a fost condamnat pe 14 martie 2006 de Tribunalul Corectional din Puy en Velay la 2 ani inchisoare pentru furt in forma garantata, cu doua circumstante in recidiva, iar la 18 decembrie 2006 a fost condamnat la 4 ani inchisoare de Tribunalul Corectional din Paris, tot pentru furt in forma agravanta cu doua circumstante.
Prefectul din Aube, prin Decizia nr. 8-10-4124 din 8 decembrie 2008 a hotarat returnarea acestuia la frontiera pentru ca purtarea sa ce a atras condamnarile mentionate, a constituit o amenintare la adresa ordinii publice.
Drept urmare, se verifica incidenta uneia din situatiile de exceptie, consacrate de art. 27 din Directiva, in care se poate restrange dreptul la libera circulatie, respectiv pericolul prezentat pentru ordinea publica in Franta, stat pe teritoriul caruia au fost comise infractiunile si unde s-a si executat pedeapsa, pericol cu atat mai ridicat cu cat savarsirea aceluiasi gen de fapta s-a repetat in timp, retinandu-se si starea de recidiva.
Avand in vedere circumstantele prezentate, instanta urmeaza a admite cererea formulata si a restrange paratului exercitarea dreptului la libera circulatie in Franta , in sensul ca ii interzice sa calatoreasca in aceasta tara, pe o durata de 3 ani, incepand cu data de 27 martie 2009.
1