Dosar nr. 2654/88/2008
SENTINTA CIVILA NR. 36
Sedinta publica din data de 15 ianuarie 2009
Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si inregistrata la nr. 2654/88/24.10.2008, reclamanta .... a chemat in judecata CASA JUDETEANA DE PENSII TULCEA, pentru a fi obligata la plata sumelor de bani reprezentand suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza, drepturi prevazute de art.31 alin.1 lit.c si d din Legea nr.188/1999, privind Statutul functionarilor publici, republicata, retroactiv, din data de 01.01.2004 pana la data de 08.05.2006, sume actualizate cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului pana la data efectuarii platii efective.
In motivare, reclamanta arata ca, in perioada 1 ianuarie 2004 - 8 mai 2006, a fost functionar public la parata si la solicitarea de acordare a sporurilor aratate, parata a comunicat ca nu se pot plati aceste sume pentru ca nu au fost prevazute in bugetul institutiei, capitole cu aceasta destinatie, cu toate ca aceste drepturi trebuiau acordate incepand cu 1 ianuarie 2004, fiind introduse in Legea nr. 188/1995 prin Legea nr. 161/2003, dupa care prin art. 44 din O.U.G. nr. 92/2004, s-a suspendat aplicarea respectivelor dispozitii pentru perioada 2004 - 2006.
Arata reclamanta ca norma legala de suspendare contravine si ar.16 alin.1 din constitutie intrucat i s-a acordat acest drept prin lege iar suspendarea acestui drept nu presupune pierderea dreptului insusi.
Mai arata ca norma de suspendare contravine si art.15 al.2 din constitutie, deoarece disp. art.44 din OUG nr.92/2004 sunt retroactive, suspendand retroactiv un drept castigat sub imperiul Legii nr.188/1999, republic. cu modificarile si completarile ulterioare.
Examinand textul art.44 din OUG nr.92/2004 prin care a fost suspendata plata drepturilor banesti, reprezentand suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare se poate constata ca legiferarea s-a realizat cu incalcarea dispozitiilor constitutionale ce reglementeaza drepturile persoanelor incadrate in munca, deoarece dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare nu a fost restrans, ci ingradit, atingand insasi existenta dreptului.
Conform art.1 din Protocolul aditional 1 la Conventia pentru apararea dreptului si a libertatilor fundamentale" "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea drepturilor sale."
Mai arata reclamanta ca nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitatea publica si in conditiile prevazute de lege si principiile generale ale dreptului, astfel dreptul la aceste sporuri salariale reprezentand suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare sunt un drept de creanta si prin urmare, este un bun in sensul artz.1 din protocolul aditional nr.1 la Conventia mentionata.
In drept, se invoca dispozitiile art.31 alin.(1) lit.c) si d) si art.109 din Legea nr.188/1999 republicata, art.38 si 39 din Legea nr.53/2006, Constitutia Romaniei.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, in copie:juramantul dat de reclamanta la data de 14.08.2000, adresa nr.30890/17.10.2008, sentinta nr.155 pronuntata la data de 7.02.2008 de Tribunalul Suceava.
Parata, Casa Judeteana de Pensii Tulcea, a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii ca nefondata.
Examinand cauza, in raport cu probele administrate, instanta retine ca, reclamanta a fost functionar public in cadrul Casei Judetene de Pensii Tulcea.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicata, forma in vigoare incepand cu 1 aprilie 2004, pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul de vechime in munca, suplimentul postului, suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
In perioada 2004 - 2006, dispozitiile cuprinse la literele c) si d) din textul legal mentionat au fost suspendate prin acte normative succesive: O.U.G. nr. 92/2004, Legea nr. 76/2005, O.U.G. nr. 2/2006 si Legea nr. 417/2006.
Desi este prevazut in mod expres ca in compunerea salariului functionarului public, pe langa salariul de baza si sporul de vechime, intra si suplimentul postului, precum si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit si cuantumul sporurilor in discutie sau un minim de criterii in baza carora sa poata fi determinate, limitandu-se la precizarea ca suplimentul prevazut la lit. d) din art. 31 se stabileste in raport cu treapta de salarizare.
In aceste conditii, este evident ca stabilirea cuantumului celor doua suplimente a fost lasata de legiuitor in competenta Administratiei a carei activitate fundamentala este aceea a organizarii legii sau a executarii in concret a legii.
In consecinta, este atributul exclusiv al Administratiei sa execute in concret prevederile cuprinse in art. 31 din Legea nr. 188/1999 si care beneficiaza de o larga marja de apreciere din moment ce singurul criteriu impus de legiuitor fiind cel relativ la treapta de salarizare pentru fiecare categorie de functionari publici.
A stabili la acest moment legalitatea sau nelegalitatea dispozitiilor de suspendare nu este relevant in speta pe de o parte pentru ca perioada de suspendare a expirat, iar pe de alta parte, pentru ca suspendarea nu a vizat decat plata acestor drepturi salariale si nu existenta acestora, ce nu a fost inlaturata, prevederile legale ce reglementau dreptul la cele doua tipuri de sporuri producandu-si efectele si in continuare.
Insa, in lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de catre Administratie, prin care sa fie stabilit cuantumul sau procentul celor doua suplimente solicitate de reclamanta, instanta nu are competenta de a determina ea insasi intinderea drepturilor salariale deoarece s-ar substitui Administratiei, ipoteza in care ar incalca principiul separatiei puterilor in stat, consacrat in art. 1 alin. 4 din Constitutia Romaniei.
Prin urmare, functionarii publici, inainte de a solicita plata respectivelor suplimente, ar trebui sa actioneze in sensul determinarii Administratiei sa-si indeplineasca atributiile de stabilire a cuantumului sau procentului sporurilor, dupa ce a ramas in pasivitate o atat de indelungata perioada de timp, profitand de faptul ca s-a dispus suspendarea temporara a platilor acestora.
Este lipsit de eficienta ca, la acest moment, sa se dispuna plata celor doua sporuri salariale, in mod generic, intrucat, ulterior, in conditiile in care Administratia persista intr-o atare atitudine de pasivitate, o hotarare pronuntata in sensul aratat ar fi imposibil de executat, in lipsa unor minime criterii de determinare, dupa cum s-a aratat.
De asemenea, chiar daca se verifica o situatie discriminatorie in raport cu alti functionari publici ce au obtinut hotarari judecatoresti prin care s-au admis actiunile, o atare discriminare este doar aparenta intrucat, asa cum s-a invederat, acele hotarari nu pot fi puse in executare pentru ca nu se poate determina modul de plata.
In masura in care intervine Administratia si in indeplinirea atributiilor sale, precizeaza modul de calcul al sporurilor respective, iar institutia parata persista in refuzul de plata al sumelor la care reclamanta si ceilalti functionari publici au dreptul, nimic nu o impiedica pe reclamanta sa promoveze o alta actiune, fara a intra in discutie o autoritate de lucru judecat.
Asa fiind, avand in vedere aspectele prezentate, instanta urmeaza a respinge actiunea ca nefondata.
3