Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 97 din 13.04.2009
Dreptul la aparare. Asigurarea exercitarii depline si efective. Obligatia autoritatilor judiciare. Prezenta la dezbateri a unui avocat substituient ce nu fusese mandatat sa puna concluzii. Lipsa de aparare.
Respectarea formala a dreptului la aparare, prin asigurarea prezentei unui avocat la judecata, nu este suficienta, autoritatile judiciare avand obligatia de a asigura exercitiul deplin si efectiv al dreptului la aparare, acesta circumscriindu-se sferei mai largi a dreptului la un proces echitabil.
Prezenta la dezbateri a unui avocat substituient ce nu fusese mandatat sa puna concluzii echivaleaza cu lipsa de aparare a inculpatului, chiar daca instanta a amanat pronuntarea, iar avocatul titular a depus note scrise. art. 6 parag. 3 lit. b)-d) din Conventia europeana a drepturilor omului
art. 6 alin. (1) si (2) C. pr. pen.
art. 171 alin. (6) C. pr. pen.
Prin sentinta penala nr. 817/F din 3.07.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a II-a penala in dosarul penal nr. 90/3/2006, inculpatii S.C.V., L.A., D.M.C., D.S., R.M., M.I. si H.A.A. au fost condamnati la pedeapsa inchisorii pentru savarsirea mai multor infractiuni.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti si inculpatii.
Examinand sentinta penala atacata prin prisma criticilor formulate, cat si in conditiile art. 371 alin. (2) C. pr. pen., Curtea apreciaza ca apelurile sunt fondate.
Curtea constata ca se impune cu prioritate luarea in considerare a motivului de apel formulat de apelantul L.A. referitor la nulitatea absoluta hotararii prin incalcarea dreptului la aparare.
In sustinerea acestui motiv de apel, apelantul arata ca i s-a incalcat dreptul la aparare deoarece judecata si dezbaterile s-au desfasurat in lipsa aparatorului sau ales, in conditiile in care apararea este obligatorie.
Potrivit art. 6 alin. (1) si (2) C. pr. pen., dreptul la aparare este garantat inculpatului iar organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare.
De asemenea, conform art. 171 alin. (6) C. pr. pen., daca la judecarea cauzei aparatorul lipseste si nu poate fi inlocuit prin substituire sau prin numirea unui aparator din oficiu (caruia trebuie sa i se acorde timp pentru pregatirea apararii), cauza se amana.
Potrivit art. 6 pct. 3 lit. b) din Conventia europeana a drepturilor omului, orice acuzat are dreptul sa dispuna de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii sale.
In acest context normativ, respectarea formala a dispozitiilor de mai sus, prin asigurarea prezentei unui avocat la judecata, nu este suficienta, autoritatile judiciare avand obligatia de a asigura exercitiul deplin si efectiv al dreptului la aparare, acesta circumscriindu-se sferei mai largi a dreptului la un proces echitabil.
Or, in cauza, se constata ca in cursul cercetarii judecatoresti la instanta de fond, inculpatul L.A. a fost asistat de aparator ales - avocat N.M. La termenul din 12.06.2008, aparatorul ales aflat in imposibilitate de prezentare datorata starii de boala (dovedita cu acte) si-a asigurat substituirea prin avocat A.C., dar numai pentru administrarea si discutarea probelor admise la termenul din 21.02.2008, asa cum rezulta din contractul de asistenta juridica depus in copie la dosarul de apel.
In sedinta din 12.06.2008, desi a luat cunostinta de limitele mandatului avocatului substituient si de refuzul acestuia de a le depasi, deci de imposibilitatea de a participa la dezbateri pe fond, instanta a procedat la judecarea cauzei, amanand pronuntarea la 3.07.2008, pentru cand aparatorul ales a putut formula concluzii scrise, insa pe un probatoriu preponderent administrat in cursul urmaririi penale, situatie in care se poate concluziona ca inculpatul a fost judecat in lipsa aparatorului sau ales.
Mai mult, la termenul din 12.06.2008, in limitele mandatului sau, avocatul substituient a formulat cerere de administrare a unor probe, iar ceilalti aparatorii si reprezentantul Ministerului Public, au solicitat administrarea probelor deja admise, probe utile si pertinente, relevante in raport cu activitatea infractionala retinuta in actul de inculpare insa instanta, fara sa verifice situatia fiecarei probe in parte in conditiile art. 327 C. pr. pen., a constatat imposibilitatea de audiere a martorilor legal citati si a apreciat ca nu se impune efectuarea altor demersuri pentru a li se afla domiciliile, desi unii dintre martori si-au motivat imposibilitatea de a se prezenta fara sa refuze sa depuna marturie, altii au fost citati la adrese incomplete, altii se aflau in stare de arest sau isi schimbasera domiciliile.
Concluzionand, rezulta ca, intr-adevar, a fost incalcat dreptul la aparare si implicit dreptul la un proces echitabil pentru apelantul inculpat L.A. cu consecinta nulitatii hotararii in conditiile art. 197 alin. (2) C. pr. pen.
In acest context, in mod evident, evaluarea celorlalte motive invocate de apelanti apare neoportuna.
In alta ordine de idei, Curtea constata ca activitatea infractionala retinuta in sarcina inculpatului L.A. prin actul de inculpare este strans legata de activitatea ilicita a celorlalti inculpati, legatura ce imbraca fie forma indivizibilitatii - art. 33 lit. a) C. pen. fie a conexitatii - art. 34 lit. a), b) C. pen., astfel incat se impune judecarea unitara a cauzei.
Pentru acest considerent, Curtea nu poate primi cererea de a se face aplicarea art. 38 C. pr. pen. si de a se dispune disjungerea cauzei referitor la ceilalti inculpati.
Drept urmare, in temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. pr. pen., a admis apelul Parchetului si apelurile tuturor inculpatilor, a desfiintat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta - Tribunalul Bucuresti.