Dosar nr. 49/88/2009
SENTINTA CIVILA NR.37
Sedinta publica din data de 15 ianuarie 2009
Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr.2793/88/2008, reclamantii _., au chemat in judecata pe parata Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Tulcea, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea actului emis de parata, concretizat prin adresa nr.13590/12.11.2008 prin care li se refuza acordarea tichetelor de masa solicitate; sa fie obligata parata la plata sumelor de bani reprezentand contravaloarea tichetelor de masa de care trebuia sa beneficieze in temeiul prevederilor Legii nr.142/09.07.1998 privind acordarea tichetelor de masa, incepand cu luna ianuarie 2004, actualizata cu indicele de inflatie, pana la data efectuarii platii, pentru fiecare dintre persoanele nominalizate si acordarea pe viitor a acestor tichete de masa..
In motivarea actiunii reclamanta arata ca potrivit prevederilor exprese si imperative ale art.1 alin.1 din Legea nr.142 din 9 iulie 1998, "Salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiunilor autonome si din sectorul bugetar, precum si a celorlalte persoane juridice sau fizice care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca, denumite in continuare angajator, pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral de costuri de angajator".
Reclamantii invedereaza instantei faptul ca, atata timp cat se inscrie in categoria de salariat in sectorul bugetar si in acelasi timp exista salariati in diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiaza de tichete de masa (medici, diferiti functionari publici, etc.), acest aspect reprezinta in realitate o discriminare din punct de vedere al exercitarii dreptului la protectia sociala intre salariatii din sectorul bugetar, incalcandu-se astfel dispozitiile art.41, al.2, art.53 din Constitutie, art.5 al.3 din Codul Muncii si art.41 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care interzice orice discriminare intre salariati din punct de vedere al protectiei sociale din acelasi sector de activitate, in cazul de fata, sectorul bugetar.
Totodata, acordarea acestor tichete in functie de vointa angajatorului si anume includerea sau nu a sumelor in bugetul de stat, constituie si o restrangere a dreptului la protectie sociala a sa, care nu se impune in conditiile in care nu exista nici o dovada ca o asemenea restrangere ar avea un caracter necesar intr-o societate democratica.
Posibilitatea acordarii tichetelor in functie de vointa angajatorului si anume, includerea sau nu in buget a sumelor de bani cu acest scop, este neintemeiata si nejustificata. Astfel, pur si simplu este lasat la aprecierea angajatorului aplicarea unor norme de protectie a muncii si a salariatului, care fie niciodata nu va aloca sumele respective in favoarea salariatilor, fie va aloca dupa preferinte, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creandu-se astfel o situatie discriminatorie intre salariatii din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar.
De asemenea, potrivit art.1084 din Codul civil daunele interese ce sunt debitele creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit si beneficiul care a fost lipsit, ori in speta este de notorietate faptul ca sumele de bani datorate se devalorizeaza continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constante in materie, in mod justificat s-a solicitat actualizarea creantei conform indicelui de inflatie.
Prin aplicarea discriminatorie a Legii nr.142/1998, s-a incalcat in mod flagrant un drept fundamental, acela al egalitatii tuturor cetatenilor romani in fata legii, drept acordat si garantat de Constitutia Romaniei, precum si de prevederile art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului adoptata la Strasbourg in anul 1950.
Legea nr.142/1998 a prevazut si pentru salariatii din unitatile bugetare dreptul de a primi tichete de masa, insa in cazul reclamantei acest drept nu a fost acordat, creandu-se astfel o grava discriminare fata de alte categorii de salariati din domeniul bugetar. Totodata, mai arata ca prin legile bugetului de stat s-a restrans dreptul instituit de Legea nr.142/1998, iar prin aplicarea acestei legi, doar la unele categorii de salariati din domeniul bugetar se incalca dreptul fundamental al egalitatii tuturor cetatenilor romani in fata legii, drept acordat de Constitutia Romaniei, precum si de prevederile art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In baza art.41 din Constitutia Romaniei, salariatii au dreptul la protectia sociala a muncii, iar masurile de protectie privesc securitate si igiena muncii, regimul de lucru al femeilor si tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaus saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii grele precum si in alte situatii specifice.
In calitate de salariat, functionar public la o institutie bugetara datorita alocarii veniturilor de catre stat prin organele sale abilitate, avea si are in continuare dreptul sa primeasca o alocatie individuala de hrana lunara sub forma unor tichete de masa.
Prin inscrierea unor asemenea alocatii i se asigura o protectie privind securitatea muncii, constand in posibilitatea de a-i asigura zilnic hrana la locul de munca, in conditiile in care angajatorul se afla in imposibilitatea de a oferi conditii in vederea asigurarii hranei zilnice la locul de munca.
Faptul ca Legea nr.142/1998 prevede posibilitatea acordarii tichetelor de masa fara sa stabileasca in sarcina angajatorului obligativitatea acordarii acestora, nu inseamna in mod automat ca reclamanta nu a avut dreptul la asemenea tichete.
La acordarea acestora trebuie sa se tina in primul rand seama de caracterul si natura lor, acestea fiind masuri de protectie al salariatilor pentru asigurarea securitatii muncii si a unor conditii optime la locul de munca.
Indiferent ca sunt sau nu, prevazute in bugetul anual sume cu aceasta destinatie, parati-angajatori au obligatia sa acorde aceste tichete si sa solicite alocarea si virarea fondurilor necesare in acest scop, respectivele tichete, reprezentand masuri de protectie ale reclamantei in calitate de salariat in sector bugetar.
Luand in considerare termenul de prescriptie de 3 ani reglementat de Decretul nr.167/1958, acest drept solicita sa-i fie acordat incepand cu luna ianuarie 2004.
In dovedire, reclamantii au depus la dosarul cauzei in copie: adresa nr.13590/12.11.2008 si practica judiciara.
Cu adresa nr.15458/21.12.2008 parata Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Tulcea a comunicat ca reclamantii __, au calitatea de personal contractual, ceilalti reclamanti sunt functionari publici.
Prin sentinta civila nr.30/09 ianuarie 2009 pronuntata in dosarul nr.2793/88/2008, s-a respins actiunea formulata de reclamantii __., s-a disjuns actiunea formulata de ceilalti reclamanti si s-a trimis cauza spre completa solutionare completului de contencios administrativ, unde cauza a fost inregistrata sub nr.49/88/2009.
Examinand cererea de chemare in judecata, instanta constata urmatoarele:
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, "salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice care incadreaza personal, prin incheierea unui contract individual de munca, denumite angajator, pot primi alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator", iar potrivit alin.2 al aceluiasi articol, tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori.
Rezulta deci, ca Legea nr.142/1998 nu stabileste in mod imperativ obligatia angajatorului de a acorda acest drept ci instituie doar o posibilitate, lasand la latitudinea angajatorului care, in limita disponibilitatilor bugetare, sa acorde sau nu aceasta bonificatie.
Nu se poate sustine ca prin acordarea tichetelor de masa dintre categoriile de salariati din unitatile bugetare s-a ajuns la aplicarea discriminatorie a legii,incalcandu-se principiul legalitatii tuturor cetatenilor romani in fata legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiasi regim juridic unor situatii identice, ceea ce in speta nu se verifica, fiind vorba despre institutii diferite, avand buget de venituri si cheltuieli diferite si apartinand de alte ministere, chiar daca toate sunt bugetare.
Fata de aceste considerente, instanta urmeaza a respinge actiunea, ca nefondata.