1.Uciderea din culpa.
2. Pedepsele complementare. Interzicerea unor drepturi -art. 178 alin. 1 si 2 Cod procedura penala;
-art. 64 - 66 Cod penal Alin.(1)Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 5 ani.
Alin.(2) Uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitati, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani inchisoare.
In speta, inculpatul a comis o infractiune in timp ce conducea atelajul proprietate personala pe un drum de exploatare agricola, aceasta activitatea nereprezentand o profesie sau meserie astfel incat incadrarea juridica a faptei a fost gresita in infractiunea prev. de art. 178 alin. 2 Cod procedura penala.
Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi consta in interzicerea unuia sau unora dintre drepturi, in speta fiind vorba de aplicarea art. 64 lit. c, insa asa cum s-a aratat. Inculpatul nu a comis infractiunea in exercitarea unei profesii sau meserii. Prin sentinta penala nr.531/20.03.2008 Judecatoria Giurgiu in baza art.178 alin. 1 si 2 C.pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. b si c C.pen. rap. Ia art. 76 lit. d C.pen.a condamnat pe inculpatul C. T., la o pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa.
In baza art.71 alin.1 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta la art.64 lit. a teza a II-a, Iit. b si c C.pen. pe durata executarii pedepsei principale.
In temeiul art.14 si art.346 C.p.p. rap.Ia art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 modif. prin O.U.G. nr. 72/2006 a admis actiunea civila exercitata de partea civila Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti si a obligat in consecinta inculpatul la plata catre aceasta a sumei de 12739,07 lei plus dobanda legala calculata pana la achitarea integrala a debitului, reprezentand cheltuieli efective ocazionate de asistenta medicala acordata.
Conform art.191 alin.1 Cod procedura penala a obligat pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta,din examinarea mijloacelor de proba administrate in cauza, prima instanta a retinut ca pe data de14.08.2006, in jurul orelor 1630 - 1700, inculpatul C. T., in timp ce se deplasa cu atelajul proprietate personala pe un drum agricol de pe raza comunei Singureni, judetul Giurgiu, a acrosat pe numita D. M., care a cazut la pamant, iar caruta a trecut peste aceasta, inculpatul reusind sa opreasca atelajul la o distanta de aproximativ 5-6 m de locul accidentului. La fata locului au venit martorul S. C., care a observat modul de producere a accidentului, precum si alte persoane alertate de catre acesta si de catre inculpat. Ulterior, partea vatamata D. M. care acuza dureri a fost transportata la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti unde a suferit multiple interventii chirurgicale, iar pe data de 20.08.2006 a decedat.
In cauza a fost efectuata constatarea medico-legala a cauzelor mortii de catre INML Mina Minovici si potrivit raportului medico-legala nr. A3/1304/2006 moartea numitei D. M. s-a datorat socului traumatico-hemoragic suferit in urma unui traumatism cu multiple fracturi, constatandu-se ca intre leziunile traumatice si deces exista o legatura de cauzalitate directa conditionata de patologia cardio-vasculara si viscerala preexistenta.
Instanta a retinut ca inculpatul a actionat cu vinovatie sub forma culpei simple, neglijentei, deduse din aceea ca nu a avut o reprezentare mentala rezultatului, constand in moartea unei persoane, ignorand in mod nepermis un asemenea rezultat.
La individualizarea judiciara a pedepsei au fost avute in vedere criteriile enumerate in art. 72 C.pen. respectiv: circumstantele reale, gradul de pericol social concret al faptei savarsite, determinat atat de modul de producere, cat si de importanta valorii sociale incalcate, urmarea produsa si circumstantele personale, sub acest ultim aspect urmand a se retine ca inculpatul a avut o atitudine sincera, dar dovedeste perseverenta infractionala, respectiv faptul ca acesta nu se afla la primul conflict cu legea penala. Astfel, din analiza fisei de cazier judiciar rezulta ca acesta a mai fost condamnat tot pentru savarsirea de infractiuni privitoare la regimul circulatiei pe drumurile publice la pedepse cu inchisoarea mai mari de 6 luni, astfel incat instanta a constatat ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Instanta a retinut existenta circumstantelor atenuante prevazute de art.74 alin.1 lit. b si c C.pen., respectiv staruinta depusa de inculpat pentru a repara paguba de natura pricinuita si atitudinea acestuia dupa savarsirea infractiunii rezultand din prezentarea sa in fata autoritatii, comportarea sincera in cursul procesului.
La stabilirea si aplicarea pedepsei principale au fost avute in vedere si probele in circumstantiere administrate, din care rezulta ca incepand cu data de 26.03.2007 inculpatul este angajatul SC BADUC SA in functia de incarcator descarcator, si ca in toata aceasta perioada nu a absentat nemotivat de la serviciu si nu a fost sanctionat disciplinar, a respectat programul de lucru, iar in relatia lui cu colegii a dat dovada de cinste si respect, si avand relatii direct cu clientii nu au fost inregistrate reclamatii la adresa acestuia.
Instanta a apreciat ca o pedeapsa orientata sub minimul prevazut de lege, cu executarea in regim de detentie este apta sa atinga scopul preventiv si educativ al sanctiunii, fiind o masura de constrangere, dar si un mijloc de reeducare eficient, raspunzand astfel dezideratelor inscrise in art. 52 C.pen.
Apelul declarat de inculpat impotriva acestei sentinte penale a fost respins ca nefondat prin decizia penala nr.66/6.X.2008 a Tribunalului Giurgiu - Sectia Penala, inculpatul fiind obligat la 70 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Prin motivele de apel depuse in scris (fila 4) dar sustinute si oral la dezbateri (f.22) inculpatul a solicitat schimbarea modalitatii de executare a pedepsei in sensul suspendarii conditionate a acesteia potrivit art.81 Cod penal.
In schimb instanta de apel, retine in considerentele deciziei, atunci cand examineaza apelul inculpatului, ca acesta a solicitat in principal suspendarea conditionata a executarii pedepsei, iar in subsidiar retinerea incidentei art.181 Cod penal.
Instanta de apel a retinut ca apelantul inculpat a dat dovada de perseverenta infractionala, acesta desi nu este recidivist, este cunoscut cu antecedente penale, suferind anterior doua condamnari tot pentru aceleasi gen de infractiuni, respectiv la regimul circulatiei rutiere, fapt ce denota o adevarata specializare a acestuia in savarsirea unui anumit gen de infractiuni cu un grad ridicat de pericol social, perseverenta infractionala ce denota neintelegerea de catre apelantul inculpat a clementei manifestata fata de el de organele judiciare in conditiile in care se facuse aplicarea prevederilor art. 81-82 Cod penal. Tribunalul a apreciat ca scopul pedepsei la care face referire art. 52 Cod penal, nu poate fi atins prin aplicarea prevederilor art.81 - 82 Cod penal, instanta putand dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei potrivit art. 81 alin.1 lit. c C.pen, numai atunci cand se apreciaza ca scopul acesteia poate fi atins si fara ca inculpatul sa execute efectiv pedeapsa aplicata.
Este adevarat ca inculpatul presteaza o munca, fiind angajat la SC" Baduc"SA in functia de incarcator - descarcator din data de 26.03.2007, perioada in care a avut o comportare foarte buna la locul de munca si a contribuit la cheltuielile de inmormantare a victimei, insa aceste elemente au fost avute in vedere de instanta de fond cu ocazia individualizarii pedepsei aplicate apelantului inculpat, ca efect a retinerii acestora pedeapsa fiind coborata sub minimul special prevazut de lege.
In apel, inculpatul a invocat ca element de circumstantiere in favoarea sa, starea sanatatii victimei D.M., solicitand audierea a doi martori cu care sa faca dovada starii precare a sanatatii acesteia, respectiv numitii T. P. si C. C., martori ce au invederat ca victima nu prea auzea si nici nu vedea bine, insa este de retinut ca afirmatiile martorilor nu sunt sustinute de acte medicale care sa faca dovada clara a afectiunilor grave de care aceasta suferea, cele relatate de martori fiind doar rezultatul unor observatii si nu a unor constatari stiintifice.
In cauza nu se poate face aplicarea nici a prevederilor art.18/1 C.pen., intrucat atingerea adusa valorii sociale ocrotite de lege, in acest caz viata persoanei, este maxima.
Potrivit art.18/1 alin. 1 Cod penal, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca atingerea minima adusa unei din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Potrivit art.18/1 alin 2 Cod penal, la stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijlocele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.
Examinand cauza, tribunalul a retinut ca fapta savarsita de inculpat prezinta pericolul social al unei infractiuni avand in vedere urmarea pe care a avut-o infractiunea soldandu-se cu decesul unei persoane, dreptul la viata fiind unul dintre drepturile fundamentale fiintei umane. La aprecierea gradului de pericol nu se poate face abstractie de persoana inculpatului care desi nu este recidivist, figureaza cu antecedente penale, acesta specializandu-se in comiterea unui anumit gen de infractiuni, respectiv la regimul circulatiei rutiere.
Numai comportarea buna a inculpatului dupa comiterea faptei, concretizata in ajutarea fiicelor victimei, acesta contribuind la cheltuielile de inmormantare ale lui D. M. si recunoasterea comiterii faptei nu sunt de natura sa duca la concluzia lipsei de pericol social al faptei savarsite.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C. T. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand cazurile de casare prev. de art.3859 pct.9 si 14 Cod procedura penala.
Critica intemeiata pe cazul de casare prev. de art.3859 pct.9 Cod procedura penala se refera la faptul ca instanta de apel a retinut gresit ca inculpatul a solicitat aplicarea disp.art.181 Cod penal si a motivat neretinerea acestui text de lege, desi in apel inculpatul a solicitat numai suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Critica intemeiata pe cazul de casare prev. de art.3859 pct.14 Cod procedura penala se refera la gresita individualizare a pedepsei sub aspectul modalitatii de executare solicitand suspendarea conditionata a executarii pedepsei potrivit art.81 Cod penal.
Inculpatul sustine ca aceasta modalitate de executare a pedepsei este justificata de imprejurarile comiterii faptei (inculpatul conducea o caruta si victima nu s-a putut feri din calea acesteia pentru ca nu auzea, avea vederea slaba si era in varsta de 80 de ani); circumstantele personale ale inculpatului (a achitat integral cheltuielile de inmormantare, s-a prezentat de buna voie la politie, este angajat, a avut o comportare buna anterior comiterii faptei si pe parcursul procesului penal, este casatorit si are 1 copil minor in intretinere), dar si de indeplinirea cerintelor art.81 Cod penal.
O alta critica invocata se refera la incadrarea juridica a faptei fiind incident cazul de casare prev. de art.3859 pct.17 Cod procedura penala, incadrarea juridica corecta fiind cea prev. de art.178 alin.1 Cod penal.
Curtea examinand potrivit art.3856 alin.1 si 2 Cod procedura penala, dar si din oficiu, actele si lucrarile dosarului, criticile formulate si cazurile de casare mentionate, constata ca recursul inculpatului este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis in judecata pentru comiterea infractiunii de ucidere din culpa prev. de art.178 alin.2 Cod penal constand in aceea ca la data de 14.08.2006 ,in jurul orei 1630 -1730 ,in timp ce se deplasa cu atelajul proprietate personala pe un drum agricol de pe raza comunei Singureni, Judetul Giurgiu a acrosat pe victima D. M. care a cazut la pamant, iar caruta a trecut peste aceasta inculpatul reusind sa opreasca atelajul la o distanta de aproximativ 5-6 m de locul accidentului. Ulterior, la 20.08.2006, victima a decedat din cauza traumatismelor suferite, desi a fost supusa mai multor interventii chirurgicale. Aceste imprejurari faptice au fost stabilite temeinic de catre ambele instante, avandu-se in vedere coroborarea probelor administrate cu recunoasterile constante ale inculpatului, care nici un moment nu a negat comiterea faptei si, nici nu a criticat retinerea situatiei de fapt.
Prima critica din recurs a inculpatului, desi reala si intemeiata nu poate avea drept efect casarea, pentru acest motiv a deciziei instantei de apel.
Adevarat, in apel inculpatul nu a solicitat aplicarea art.181 Cod penal, ci doar suspendarea conditionata a executarii pedepsei potrivit art.81 Cod penal, astfel ca acele consideratii din decizie cu privire la faptul ca nu pot fi aplicate disp.art.181 Cod penal, nu-si gaseau o justificare determinata de solicitarea partii.
Instanta insa a facut o analiza prin prisma solicitarii de a i se crea o situatie favorabila inculpatului prin declararea apelului, avand in vedere caracterul devolutiv al acestei cai de atac potrivit art.371 Cod procedura penala, aceste considerente neafectand legalitatea sentintei, din acest punct de vedere, cazul de casare invocat, nefiind incident.
In ce priveste a doua critica a recursului, se constata ca la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanta s-a orientat la o pedeapsa de 9 luni inchisoare, sub minimul special prevazut, retinand justificat circumstantele atenuante prev.de art.74 lit.b si c Cod penal.
Modalitatea de executare stabilita, respectiv regimul de detentie, a fost determinata nu doar de neindeplinirea cerintei art.81 lit.c Cod penal (atingerea scopului pedepsei fara executarea acesteia), cat mai ales - in retinerea instantei de recurs - neindeplinirii cerintei prev. de art.81 lit. b Cod penal (inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, afara de cazul cand condamnarea intra in vreunul dintre cazurile prev. de art.38 Cod penal). Ori din fisa de cazier judiciar (f.13.dup) aflata la dosar rezulta ca inculpatul a mai fost anterior condamnat pentru infractiuni la regimul circulatiei rutiere pe drumurile publice, pedepsele aplicate fiind de 6 luni inchisoare (sentinta penala nr.1642/1997) si de 1 an si 8 luni inchisoare ( sentinta penala nr.528/2002).
Chiar daca aceste fapte nu atrag starea de recidiva, releva ca inculpatul a dovedit perseverenta infractionala, dar face sa nu fie indeplinita nici cerinta obligatorie a art.81 lit.b Cod penal, imprejurare care face imposibila stabilirea unei alte modalitati de executare, decat cea in regim de detentie.
Sustinerea aparatorului inculpatului in sensul ca noua infractiune (din speta) este o fapta comisa din culpa, ceea ce ar face sa fie incidente disp.art.38 Cod penal, nu poate fi primita, pentru ca art.81 lit.b Cod penal cand trimite la art.38 Cod penal are in vedere circumscrierea faptei comise anterior in vreunul dintre cazurile prev. de art.38 Cod penal. Astfel ca, solicitarea inculpatului de schimbare a modalitatii de executare a pedepsei nu poate fi primita.
In schimb, se constata ca hotararile criticate sunt nelegale sub doua aspecte, al incadrarii juridice a faptei si respectiv al aplicarii pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.71 rap. la art.64 lit. c Cod penal.
Inculpatul a fost trimis in judecata pentru comiterea infractiunii de ucidere din culpa in forma agravanta prev. de art.178 alin.2 Cod penal care reglementeaza savarsirea faptei, ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitati.
Aceasta forma agravanta a infractiunii sanctioneaza lipsa de prudenta pentru cei ce exercita profesii sau meserii ori desfasoara anumite activitati pentru care exista dispozitii legale ori masuri de prevedere, profesii, meserii sau activitati in cazul carora orice neatentie poate produce consecinte grave.
In cauza inculpatul a comis infractiune, in timp ce conducea atelajul proprietate personala pe un drum de exploatare agricola, aceasta activitate nereprezentand o profesie ori meserie reglementata prin norme legale si pentru desfasurarea careia sa fie stabilit un cadru normativ a carui nerespectare sa produca urmarile faptei. In aceasta situatie retinerea formei agravante a infractiunii prev. de art.178 alin.2 Cod penal nu este justificata, incadrarea juridica legala ce trebuie retinuta este cea prev .de art.178 alin.1 Cod penal, latura subiectiva a infractiunii imbracand forma culpei simple (neglijenta), cum, de altfel, a retinut si instanta de fond. Asa fiind, urmeaza a face aplicarea art.334 Cod procedura penala si a dispune schimbarea incadrarii juridice a infractiunii in sensul celor aratate.
Chiar daca s-a dispus aceasta schimbare a incadrarii juridice si art.178 alin.1 Cod penal prevede alte limite de pedeapsa, instanta de recurs apreciaza ca pedeapsa aplicata deja, de 9 luni inchisoare este proportionala cu imprejurarile comiterii faptei si persoana inculpatului care a mai fost anterior condamnat pentru fapte comise prin nerespectarea regulilor de circulatie rutiera pe drumurile publice.
In privinta modalitatii de executare a pedepsei, desi s-a solicitat aplicarea art.81 Cod penal, pentru considerentele expuse la examinarea acestei cereri nu poate fi suspendata conditionat executarea pedepsei chiar daca s-a schimbat incadrarea juridica a faptei.
Al doilea motiv de nelegalitate a hotararilor il reprezinta aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.c Cod penal rap. la art.71 Cod penal ,continutul acestor drepturi fiind indisolubil legat de comiterea infractiunii prin folosirea unei functii sau exercitarea unei profesii ori activitati, pentru care, inculpatul prin comiterea infractiunii nu mai este demn sa le ocupe ori exercite.
In cauza, asa cum s-a mai aratat, inculpatul nu a comis infractiunea in exercitarea unei profesii, meserii, ori activitati reglementate, ci acesta a savarsit fapta conducand o caruta pe un drum de exploatare agricola, fapta comisa nefacandu-l nedemn in sensul legii penale, sa mai conduca atelajul proprietatea sa.
Pentru toate aceste considerente, urmeaza ca potrivit art.38515 pct.2 lit.d Cod procedura penala sa fie admis recursul inculpatului, sa fie casata integral decizia si doar partial sentinta penala, respectiv in limitele ce preced, cu mentinerea celorlalte dispozitii ale sentintei.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I-a Penala - Decizia penala nr. 248/ 16 februarie 2009).