Contestatii impotriva hotararii Consiliului Local L prin care s-a stabilit impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice.
Sentinta civila 367 din 7 martie 2006 , Tribunalul Teleorman , completul specializat in Contencios administrativ si fiscal.
Prin contestatia inregistrata la Tribunalul Teleorman la data de 31 ianuarie 2006, contestatoarea Societatea Comerciala Romtelecom - S.A. - Directia Telecomunicatii Dolj, cu sediul in Craiova, strada N. Plopsor, nr. 4, a solicitat anularea partiala a hotararii Consiliului nr. 22/26.08.2005 emisa de intimatul Consiliul Local al comunei Lita, judetul Teleorman.
In motivarea contestatiei, se arata ca prin stabilirea unei cote de 1,2% ca impozit pe cladiri apartinand persoanelor juridice, s-au incalcat prevederile fiscale in vigoare.
Potrivit art. 253 Cod fiscal, limitele minime si maxime ale acestei categorii de impozit sunt de 0,5%-1%.
Precizeaza contestatoarea ca in conformitate cu prevederile art.287 din codul fiscal, consiliile locale pot modifica anual taxele si impozitele , dar numai in termenul prevazut la art. 288, adica in 48 ore lucratoare de la data publicarii in monitorul oficial a hotararii de guvern privind indexarile pentru anul viitor.
Urmare intrarii in vigoare a legii nr. 494/2004 privind aprobarea O.G. nr. 83/2004 pentru modificarea si completarea legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 287, majorarea impozitelor si taxele locale , fara discriminare intre categoriile de contribuabili , in termenul prevazut de art. 288 alin. 1, in functie de conditiile specifice zonei, cu exceptia taxelor prevazute la art. 263 alin. 4 si 5 si la art. 295 alin. 11 lit. b-d.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezulta ca peste nivelul etalon al impozitelor si taxelor locale prevazute de art. 253 cod fiscal, legiuitorul a reglementat posibilitatea consiliilor locale sa majoreze aceste impozite si taxe , cu exceptia taxelor prevazute de articolele precizate.
Prin urmare , nu se pune problema ca disp. Art. 287 Codul fiscal trebuie sa produca efecte exclusiv intre circuitele prevazute de art. 253 din Cod.
Codul fiscal, in forma sa actuala nu a mai stabilit o marja de majorare , insa aceasta nu poate constitui temei pentru interpretarea pe care o da reclamanta art. 287 cod fiscal, intrucat cap. XII priveste majorarea impozitelor si taxelor locale. Prin folosirea sintagmei peste nivelul impozitelor si taxelor locale prevazute de art. 253, nu se poate ajunge la concluzia ca este interzisa depasirea nivelului de 1%.
Prin urmare, rezulta ca prin stabilitatea cotei de impozitare pe cladiri in procent de 1,5%, paratul nu a nesocotit prevederile legale, cu atat mai mult in cauza de fata nu se regasesc exceptiile prevazute de art. 263 alin. 3,4,5 si art. 295 alin. 11 lit. b-d din Codul fiscal.