Competenta ratione materiae. Determinarea acesteia dupa valoarea obiectului pricinii. Punctul de referinta - valoarea debitului principal.

DECIZIA COMERCIALA NR.424 din 11 martie 2009. Irevocabila
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V A COMERCIALA
Competenta ratione materiae. Determinarea acesteia dupa valoarea obiectului pricinii. Punctul de referinta - valoarea debitului principal. Articolul 2 alineat 1 din OG nr.5/2001, raportat la articolul 2 punctul 1 litera a Cod procedura civila. Articolul 17 Cod procedura civila.
Valoarea debitului principal determina stabilirea competentei materiale, nu valoarea cumulata a debitului principal cu penalitatile si dobanzi, in privinta acestora din urma ca accesorii ale principiului - fiind aplicabile dispozitiile articolului 17 Cod procedura civila.
Prin adresa inregistrata pe rolul acestei instante la 02.12.2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala a inaintat spre competenta solutionare, cererea de recurs formulata de recurenta creditoare SC C. SRL in contradictoriu cu intimata S.C. U. S. SCM impotriva sentintei comerciale nr.11239/27.10.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala.
Prin sentinta sus-mentionata instanta de fond a admis exceptia de necompetenta materiale a Tribunalului Bucuresti-Sectia a VI-a Comerciala. A fost declinata competenta de solutionare a cauzei privind pe creditoarea SC C.. SRL si pe debitoarea S.C. U. S.SCM, in favoarea Judecatoriei Braila.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut urmatoarele:
Creditoarea a aratat ca potrivit intelegerii partilor a livrat debitoarei un Kit Tahograf ACTIA 029 pentru care a emis factura fiscala nr.9321534/31.01.2006 insusita la plata de catre debitoare, in cuantum de 60.141,65 lei, iar debitoarea a achitat doar suma de 11.122,56 lei ramanand un debit de 49.019.09 lei. Intrucat debitoarea nu a achitat contravaloarea facturii fiscale au fost calculate penalitati de intarziere in suma de 145.588,76 lei.
Ca urmare a reparatiilor, verificarilor si testarilor realizate de creditoare pentru topograful seria 21493, a fost emisa factura fiscala nr.671577/08.03.2007 in cuantum de 459,63 lei, care nu a fost achitata nici pana in prezent, astfel ca au fost calculate penalitati intarziere de 5 % pe zi.
La data de 13.04.2007 creditoarea a livrat debitoarei un Tahograf V. R., emitand factura fiscala nr.671729/13.04.2007 in cuantum de 1574,23 lei, neachitata pentru care au fost calculate penalitati de intarziere.
Referitor la exceptia de necompetenia materiala, tribunalul retine ca potrivit art.2 alin.1 din OG 5/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea 195/2004 publicata in Monitorul Oficial nr.470/26.05.2004, cererile privind somatia de plata se depun la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta.
Conform art.2 pct.1 lit.a Cod pr.civ., tribunalul este competent sa solutioneze procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 100.000 lei.
Potrivit articolului 17 C.pr.civ., cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competente sa solutioneze cererea principala.
Cum valoarea obiectului principal al prezentei cereri de emitere a somatiei de plata este sub 100.000 RON, tribunalul a apreciat ca revine judecatoriei competenta de solutionare a cererii avand in vedere dispozitiile art.2 alin.1 din OG 5/2001 coroborat cu art.1 pct.1 Cod pr.civ..urmand a fi admisa exceptia de necompetenta materiala si in temeiul art.158 alin.3 Cod pr.civ. declinata competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Braila, instanta competenta teritorial conform art.7 Cod procedura civila.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, recurenta-creditoare apreciind solutia instantei de fond ca fiind nelegala si netemenica pentru urmatoarele considerente:
Este fara putinta de tagada ca obiectul cererii formulate de SC C.. nu este reprezentat numai de debitul pe care il are de achitat S. C.U. S. SCM societatii creditoare, penalitatile de intarziere si dobanda legala, aferente acestui debit.
Astfel, SC C SRL a solicitat instantei de judecata sa oblige debitoarea la plata a sumei de 196.779,17 lei, care se incadreaza in dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura, fiind "peste 100.000 lei" si, acest cuantum face obiectul cererii societatii creditoare.
Sentinta comerciala nr.11239/27.10.2008 este netemeinica si nelegala si cu privire la competenta teritoriala stabilita de instanta de fond, in speta Judecatoria Braila.
Astfel, fata de cele de mai sus, arata ca la articolul 10 pct. 4 din Codul de procedura civila se mentioneaza in mod expres ca: " In afara de instanta domiciliului paratului, mai sunt competente urmatoarele instante: in cererile privitoare la obligatiile comerciale, instanta locului unde obligatia a luat nastere ... " si, fata de cele de mai sus, este evident ca obligatia a luat nastere la sediul creditoarei, adica in Bucuresti,Sector 3.
Curtea analizand actele si lucrarile dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate apreciaza recursul formulat ca nefondat si il va respinge ca atare pentru urmatoarele considerente:
Recurenta-creditoare, invoca, ca si prim motiv de recurs imprejurarea ca debitul sau depaseste 100.000 lei intrucat pe langa debitul principal se aduna si penalitatile, competenta urmand a fi stabilita dupa valoarea totala (debit +penalitati).
Acest punct de vedere este neintemeiat.
Asa cum in mod corect a retinut si instanta de fond, pentru stabilirea competentei dupa valoarea obiectului pricinii, punctul de referinta il constituie valoarea debitului principal.
Penalitatile si eventualele dobanzi aferente debitului principal sunt accesorii, astfel cum rezulta si din interpretarea dispozitiilor articolului 17 Cod procedura civila si nu se cumuleaza toate pretentiile, astfel incat fixarea competentei sa se restabileasca dupa valoarea totala.
Valoarea debitului principal determina stabilirea competentei si nu valoarea totala a pretentiilor in care este inclusa si valoarea penalitatilor, astfel incat acest motiv de recurs este nefondat.
In sprijinul acestei teorii sunt si alte interpretari legale, de exemplu, in materia prescriptiei, caz in care termenele de prescriptie se calculeaza si curg in mod diferit (pentru debit si penalitati).
In ceea ce priveste al II lea motiv de recurs referitor la necompetenta teritoriala un astfel de motiv nu poate fi invocat pentru prima data in fata instantei de recurs, intrucat necompetenta teritoriala este guvernata de dispozitii legale ce nu pot fi invocate decat intr-un anumit termen ( in limite litis).
Fiind o exceptie de necompetenta relativa ( si nu de ordine publica) sunt aplicabile dispozitiile articolului 136 Cod procedura civila raportat la articolul 159 Cod procedura civila.
Astfel motivul de recurs privind necompetenta teritoriala nu poate fi primit daca aceasta exceptie nu a fost invocata in prima zi de infatisare in fata instantei de fond, ori se constata ca acest moment procedural a fost depasit in cauza.
Pentru toate aceste considerente fata de dispozitiile articolului 312 Cod procedura civila Curtea a respis recursul ca nefondat.