Actiune in pretentii pentru penalitati. Data scadentei. Data de la care incep sa curga penalitatile contractuale. Neincluderea in calcul a datei la care s-a facut plata in contul debitoarei. Folosirea ca uzanta a principiului intervalului inchis la u... Decizie nr. 47 din data de 29.01.2009
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

DECIZIA COMERCIALA NR.47 din 29 ianuarie 2009. DEFINITIVA.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala Actiune in pretentii pentru penalitati. Data scadentei. Data de la care incep sa curga penalitatile contractuale. Neincluderea in calcul a datei la care s-a facut plata in contul debitoarei. Folosirea ca uzanta a principiului intervalului inchis la un capat si deschis la celalalt capat. Scadenta este data la care suma datorata trebuie sa se afle in contul creditorului, termenul pana la care obligatia de plata trebuie onorata, din aceasta ratiune extrasul de cont nu reprezinta o dovada certa a stingerii obligatiei de plata, ci doar data la care suma platita a iesit din contul debitorului, iar pentru a putea fi considerat ca efectuat, viramentul trebuie sa includa si operatiunea de creditare a contului creditorului, data platii fiind data creditarii acestui cont.
Nu poate fi primita sustinerea debitorului despre incidenta dispozitiilor articolului 101 alineat 1 Cod procedura civila, intrucat aceste dispozitii se aplica termenelor procedurale, nu celor de drept substantial si nici sustinerea despre incidenta dispozitiilor articolului 371 alineat 3 teza a II a Cod procedura civila, care vizeaza nu calculul penalitatilor, ci actualizarea in functie de rata inflatiei.
In lipsa unei metodologi stabilita printr-un act normativ, folosirea de catre expertul contabil a principiului de calcul al penalitatilor al intervalului inchis la un capat si deschis la celalalt capat este echitabil, aceasta uzanta intermediara profitand partilor mai mult decat cea a intervalului inchis la ambele capete (pe zile pline) sau a intervalului deschis la ambele capete (pe zile libere).
Deliberand asupra apelului de fata, a retinut si constatat ca:
Prin sentinta comerciala nr. 4950 din 7.04.2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala a admis cererea formulata de reclamanta SC E. SA, in contradictoriu cu parata SC H. SA si a obligat-o pe parata la plata catre reclamanta a sumei de 1.023.620,29 lei cu titlu de penalitati de intarziere calculate pentru intervalul 11.11.2006-31.12.2006 si a sumei de 23.771,70 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut in raport de clauzele contractuale si datele de confirmare a platilor, ca expertiza contabila a concluzionat corect ca penalitatile datorate sunt in cuantum de 1.023.620,29 lei, obiectiunile paratei la acest raport fiind neintemeiate fata de faptul ca penalitatile se calculeaza pana la data stingerii debitului inclusiv, asa cum prevad si dispozitiile articolului 120 punctul 1 din Codul de procedura fiscala.
Tribunalul a retinut si ca dispozitiile legale din Codul de procedura fiscala concorda cu contractul incheiat si cu practica bancara deoarece suma este considerata ca fiind platita nu la data emiterii sau transmiterii instrumentului de plata ci la data confirmarii platii prin extrasul de cont al reclamantei, extras vizat de banca.
In aceste conditii, in temeiul articolului 969, articolului 1082 Cod civil a apreciat intemeiata cererea reclamantei.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen si legal timbrat SC H. SA, criticile vizand netemeinicia hotararii atacate in ce priveste suma de 26.959,09 lei pe care apelanta parata apreciaza ca nu o datoreaza din suma totala de 1.023.620,29 lei la care a fost obligata.
In sustinerea exonerarii sale de la plata sumei de 26.959,09 lei, apelanta arata ca in mod gresit s-a luat in considerare modul de calcul al penalitatilor prevazut de articolul 120 punctul 1 Cod procedura fiscala cata vreme nu este vorba de o creanta fiscala ci de una rezultata dintr-un contract, iar daca s-ar lua in considerare acest act normativ atunci ar fi trebuit sa se aplice prevederile articolului 114 alineat 3 litera c din Codul de procedura fiscala in sensul neluarii in considerare la calculul penalitatilor a zilei de plata inclusiv.
In speta, penalitatile se calculeaza de la scadenta pana la data platii si nu pana la data platii inclusiv, metodologia de calcul fiind pe zile libere.
Aceasta practica este intarita si de dispozitiile prevazute de articolul 3712 alineat 3 teza a doua Cod procedura civila.
In plus, apelanta sustine ca expertul a fost inconsecvent in calcul penalitatilor. Astfel: la factura nr.3471066/6.11.2006 a luat in calcul si ziua scadentei (16.11.2006) si ziua platii, calculand penalitati pentru 6 zile in loc de 5 zile, caz in care s-a calculat in plus suma de 3769,92 lei.
La factura nr. 3471044 din 31.10.2006 - expertul a calculat eronat penalitati pentru 6 zile in conditiile in care plata s-a efectuat la 15.11.2006 nu la 16.11.2006. In consecinta s-a calculat in plus suma de 19.047,92 lei.
La factura nr. 3471096 din 7.12.2006 s-au calculat corect penalitatile pentru prima transa, dar pentru urmatoarea plata a luat in calcul eronat si ziua platii desi trebuie exceptata ziua platii si sa calculeze penalitati doar pentru 1 zi, in consecinta s-a calculat in plus suma de 245,67 lei.
La factura nr. 3471129 din 5.12.2006 expertul a calculat penalitati pentru 3 zile luand in calcul si ziua platii, desi aceasta trebuia sa fie exceptata. In consecinta, s-a calculat in plus suma de 3895,58 lei.
Intimata a depus intampinare in combaterea apelului, solicitand respingerea acestuia.
Dupa inchiderea dezbaterilor ce au avut loc la 22.01.2009, ambele parti au depus note scrise, intimata la 23.01.2009 si apelanta la 29.01.2009.
In notele scrise, apelanta sustine si ca nu a fost interpretat corect actul dedus judecatii cata vreme expertul nu a calculat corect numarul de zile de intarziere cu raportare la cele doua repere temporale: data scadentei determinata de data primirii facturilor si data efectuarii platilor.
In ce priveste data scadentei, expertul s-a raportat la data emiterii facturilor si nu la data primirii acestora de catre apelanta.
In acest sens, apelanta precizeaza ca pentru facturile fiscale invocate de reclamanta, nu rezulta din dosar ca acestea ar fi fost comunicate paratei apelante.
In continuare, apelanta apreciaza ca din centralizatorul depus la dosarul cauzei rezulta data primirii facturilor de catre Hidroelectrica SA.
In ce priveste data platii contravalorii facturilor, apelanta sustine ca toate calculele expertului sunt eronate pentru ca acesta a avut in vedere o alta data decat cea a efectuarii platii.
In sprijinul celor aratate, apelanta prezinta dispozitiile contractuale incidente cu trimitere la articolul 6 alineatele 3 si 9 din contract.
Examinand apelul potrivit articolului 295 Cod procedura civila in raport de actele si lucrarile cauzei, Curtea a constatat ca este nefondat pentru considerentele ce vor fi aratate:
Modalitatea de facturare, conditiile de plata si penalitatile datorate rezulta din articolele 10,12,13 si 14 din Contractul nr. 150/19.10.2006, supus regulilor prevazute de articolul 969 Cod civil.
In acest sens, se retine ca apelanta a facut trimitere la o clauza contractuala aferenta unui contract ce nu a fost supus judecatii in prezenta cauza (ref. articolul 6 alinatele 3 si 9 invocat in concluziile scrise fila 31 verso dosar apel).
Dispozitiile contractuale referitoare la facturare si conditii de plata (fila 5 dosar fond) au fost avute in vedere de expert (fila 86 dosar fond) care s-a raportat corect la conventia partilor si data primirii facturilor de catre parata apelanta.
In acest sens, se constata ca toate cele 7 facturi in litigiu au fost primite si inregistrate de apelanta parata (filele 18-24 apel si fila 110 dosar fond pentru factura nr. 3471067 din 2.11.2006 careia ii lipsea stampila de primire,o dar continea "bun de plata" cu scadenta confirmata la 17.11.2006).
In aceste conditii, alegatiile apelantei (din concluziile scrise) referitoare la lipsa dovezilor din dosar privind comunicarea facturilor (dovada primirii de catre apelanta) sunt neintemeiate fata de inscrisurile ce dovedesc contrariul celor sustinute.
De altfel, apelanta este contradictorie in sustineri, apreciind pe de o parte ca nu exista dovezi de primite a acestor facturi, iar pe de alta parte ca face dovada cu centralizatorul depus din care rezulta data primirii facturilor (fila 32 dosar apel alineatele 3 si 4 si fila 16 dosar apel).
Nu este fondata nici sustinerea privind faptul ca expertul s-a raportat (in ce priveste data scadentei) la data emiterii facturilor si nu la data primirii facturilor de catre debitoare.
Contrariul celor sustinute de apelanta rezulta din continutul expertizei si respectiv anexele cu calculul individual pe fiecare factura (filele 155-158 dosar fond) si anexa generala (fila 159 dosar fond) potrivit carora a fost avuta in vedere data scadentei conform conventiei dintre parti, data scadentei fiind confirmata pe fiecare factura de catre apelanta, prin aplicarea mentiunii "Bun de plata" in care se precizeaza inclusiv termenul de scadenta.
Or, din analiza inscrisurilor rezulta ca intre termenele de scadenta confirmate de debitoarea apelanta pe fiecare factura si cele avute in vedere la calculul penalitatilor (fila 159 dosar fond) nu exista nici o diferenta cu exceptia a doua facturi, respectiv factura nr. 3471096/28.11.2006 primita de apelanta la 7.12.2006, cu termen de scadenta 10 zile de la primirea facturii, in care debitoarea si-a precizat singura termenul de scadenta ca fiind 21.12.2006 (fila 21 dosar apel (si factura nr. 3471128/5.12.2006 cu care a procedat in aceeasi maniera (fila 23 dosar apel).
Pentru aceste doua facturi, expertul corect a avut in vedere data scadentei ca fiind conform contractului de 10 zile de la primirea facturii, adica la 17.12.2006 (fila 159 dosar fond), fapt de altfel necontestat de parata apelanta nici la fondul cauzei si nici in apel sub acest aspect, respectiv alta data de scadenta decat cea de la 17.12.2006.
Criticile constante ale paratei apelante vizeaza metodologia de calcul a penalitatilor sub aspectul neincluderii in calcul a datei la care s-a facut plata de catre debitoare in contul creditoarei si de aici, contestarea sumelor calculate in plus dupa opinia paratei apelante, la o parte din facturi (fila 42 intampinare fond, fila 143 obiectiuni raport expertiza, fila 164 precizari dosar fond, fila 4 dosar apel).
In acest context, se retine ca expertul contabil a facut corect aplicarea principiului intervalului inchis la un capat si deschis la celalalt capat, devenit uzanta in calcularea penalitatilor in lipsa unei metodologii stabilita printr-un act normativ, pe considerentul aplicarii unui sistem intermediar, echitabil partilor si nu folosirea intervalului inchis la ambele capete sau deschis la ambele capete (pe zile pline sau pe zile libere).
Faptul ca s-a facut trimitere la dispozitiile articolului 120 alineat 1 din Codul de procedura fiscala, nu inseamna ca s-a intemeiat calculul pe aceasta norma, ci reprezinta doar o aplicare a metodei analogiei.
Sfera de aplicare a codului de procedura fiscala este cea prevazuta de art 1 din OG nr. 92/2003, nefiind incidenta, in cauza de fata.
In ce priveste uzanta in materia stabilirii momentului platii datoriei, Curtea retine ca momentul platii datoriei nu este momentul in care debitorul ordona plata, ci momentul in care creditorul obligatiei intra efectiv in posesia creantei (C.S.J. -Decizia nr. 3080/2000, Dreptul nr. 10/2001, p.200).
Extrasul de cont prezentat de debitoare nu reprezinta o dovada certa a stingerii obligatiei de plata. Nici emiterea ordinului de virament de catre platitor, nici debitarea contului platitorului nu au semnificatia si efectul extinctiv de obligatie. De aceea, extrasul de cont al platitorului nu dovedeste plata datoriei, ci numai iesirea sumei din acel cont. Pentru a fi considerat ca efectuat, viramentul trebuie sa includa si operatiunea de creditare a contului creditorului, beneficiar al platii.
Prin urmare, data platii prin virament este data creditarii contului beneficiarului de catre banca sa.
In aceste conditii, corect a avut in vedere expertul contabil ca data a platii, data intrarii sumelor in contul reclamantei (urmare a verificarii extraselor de cont prezentate de aceasta filele 55-61 dosar fond), calculand penalitatile prin includerea zilei datei platii in calcul, corespunzator principiului aplicat in metodologia de calcul ("interval deschis la un capat si inchis la celalalt capat").
In ce priveste termenul de scadenta, Curtea retine ca scadenta este data la care suma datorata trebuie sa se afle in contul creditorului, este termenul pana la care trebuie onorata obligatia de plata, intrucat de la aceasta data obligatia devine exigibila si din acest moment se pot calcula penalitati.
Prin urmare, daca nu se avea in vedere calcul inclusiv al datei platii, trebuia avuta in vedere includerea zilei de scadenta, in nici un caz un calcul pe zile libere, aplicabil numai la termenele procedurale potrivit articolului 101(1) Cod procedura civila.
In acelasi context, sustinerea apelantei intemeiata pe articolul 3712 alineat 3 teza a doua Cod procedura civila, va fi respinsa avand in vedere pe de o parte ca textul invocat nu este incident in cauza de fata, iar pe de alta parte ca vizeaza actualizarea cu rata inflatiei calculata de la data cand creanta a devenit exigibila (data scadentei) si pana la data platii efective a obligatiei (data platii efective fiind data cand a fost creditat contul beneficiarului, nu data cand a fost debitat contul platitorului).
Asa fiind, procedand la verificarea sustinerilor din apel privitoare la facturile pentru care penalitatea calculata a fost contestata, Curtea retine ca aprecierea apelantei, referitoare la inconsecventa expertului in calcularea penalitatilor este nefondata.
Astfel, cu referire la factura nr. 3471066 din 6.11.2006, apelanta sustine ca expertul a luat in calcul si ziua scadentei si ziua platii atunci cand a facut calculul penalitatilor.
Este adevarat ca in raspunsul la obiectiuni, expertul a precizat ca a fost efectuat calculul penalitatilor incepand cu data de 16.11.2006 (ziua scadentei) si pana la data de 22.11.2006, dar in anexa privind calculul penalitatilor aferente acestei facturi este precizata ca data de incepere a calculului penalitatilor data de 17.11.2006 (fila 156 si fila 159).
Ca este asa o dovedeste atat rezultatul calculelor cat si faptul ca s-au calculat penalitati pentru sase zile cu incepere din data de 17.11.2006 si nu din 16.11.2006, cum dintr-o eroare materiala s-a precizat in raspunsul la obiectiuni (fila 153 penultim alineat).
De altfel, chiar apelanta precizeaza la pozitia 2 din apel (fila 4) ca s-a luat eronat in calcul ziua achitarii (nu si ziua scadentei) corect fiind in opinia acesteia sa se calculeze penalitatile doar pentru 5 zile de intarziere(calculul pe zile libere).
Or, asa cum s-a aratat in precedent, expertul a folosit metodologia de calcul corecta in baza principiului inchiderii doar a unui capat, (pentru 1 zi de penalitate), astfel ca suma de 3769,92 lei nu este calculata in plus.
Nici critica privind modalitatea de calcul al penalitatilor pentru factura nr. 3471044/31.10.2006 nu este intemeiata in raport de data la care a efectuat plata prin OP nr. 4538 din 15.11.2006, de vreme ce, asa cum s-a retinut in precedent, data platii este data la care se crediteaza contul beneficiarului platii si nu data la care a dispus plata debitoarei.
Prin urmare, corect a calculat penalitatile expertul incluzand in calcul si ziua in care s-a efectuat plata, fata de dovada facuta de reclamanta cu extrasul de cont al acesteia, din care rezulta ca i-a fost creditat contul la 16.11.2006 (fila 130 si fila 155 dosar fond cu trimitere la filele 145 si 146).
In aceste conditii, aprecierea apelantei in sensul ca suma de 19047,92 lei (pentru doua zile de penalitati:9523,96x2) este nefondata, cata vreme s-a operat cu excluderea zilei de scadenta si includerea zilei platii (fila 155).
La factura nr. 3471096 din 7.12.2006 (pozitia 3 din apel fila 4 dosar apel) apelanta sustine ca s-au calcula eronat penalitatile de intarziere pentru cea de-a doua transa de plata, in opinia sa, suma de 245,67 lei (aferenta unei zile de intarziere) nefiind datorata.
Expertul a avut in vedere ca suma datorata din aceasta factura era de 506.338,84 lei cu scadenta la data de 17.11.2006, astfel incat a calculat penalitati de intarziere de la data de 18.12.2006 pana la data de 19.12.2006 (data la care debitoarea a achitat doar suma de 15.000 lei din totalul datorat) si apoi de la 19.12.2006 la 20.12.2006 inclusiv pentru diferenta de 491.338,84 lei achitati la 20.12.2006.
Prin urmare, de la data scadentei de plata a sumei datorata si pana la plata integrala au trecut 4 zile, expertul calculand penalitati pentru 3 zile dupa aceeasi metodologie aplicata tuturor facturilor.
Asadar, suma de 245,67 lei nu este calculata in plus (fila 157 dosar fond).
Si in ce priveste pozitia 4 din apel (fila 4) referitoare la factura nr. 3471129/5.12.2006, criticile sunt nefondate, referitor la calculul penalitatilor de 3895,58 lei apreciata ca fiind calculata in plus (pentru 1 zi intarziere).
Dincolo de faptul ca nu pentru aceasta factura s-au calculat penalitati pentru 3 zile de intarziere, ci pentru factura nr. 3471128/5.12.2006, dar algoritmul de stabilire al penalitatilor este identic cu cel folosit la toate facturile, asa cum s-a aratat in precedent si cum rezulta din calcule (fila 158 dosar fond) incepand din 18.12.2006 pana la data achitarii debitului 20.12.2006 inclusiv, fata de data scadentei convenita la 17.12.2006.
In fine, fata de toate constatarile aratate in precedent, Curtea apreciaza ca expertiza a fost constanta din punct de vedere al aplicarii algoritmului de calcul al penalitatilor, astfel ca aprecierea apelantei in sensul exceptarii datei achitarii "asa cum a procedat la celelalte facturi", nu este probata.
In acest context, fara a se face o motivare suplimentara, dar pentru acuratete juridica, se retine ca nici in intampinarea formulata la fondul cauzei (fila 42 dosar fond) nici in obiectiunile la expertiza (fila 143 dosar fond) si nici in apel apelanta nu se critica modul de calcul al penalitatilor pentru celelalte trei facturi ce au facut obiectul judecatii si asta pentru ca modalitatea de calcul i-a fost favorabila paratei apelanta.
La factura nr. 3471067 din 2.11.2006; factura nr. 3471127/30.11.2006 si factura nr. 3471129/5.12.2006 s-a aplicat aceeasi metoda de calcul al penalitatilor, dar expertul a facut calculele fara a retine ca, scadenta fiecarei facturi este un element invariabil si numai suma ramasa de achitat este variabila, procedand la calcularea penalitatilor pentru sumele ramase de achitat (s-au achitat facturile in mai multe transe) de la data ultimei plati si nu de la data scadentei, ceea ce a fost indiscutabil favorabil paratei.
Exemplu: pentru factura nr. 3471067 din 2.11.2006 in suma de 46.811.497,58 cu scadenta la 17.11.2006, a fost achita prima transa la 22.11.2006 in suma de 12.460.160 lei, a doua transa in suma de 12.000.000 lei s-a achitat la 28.11.2006 si a treia transa de plata s-a efectuat la 31.12.2006 in suma de 22.351.2337,58 lei.
Penalitatile pentru cea de-a doua transa s-au calculat nu de la data scadentei facturii adica (18.11.2006 - 28.11.2006) pana la achitarea sumei, ci de la data primei plati efectuata la 22.11.2006 pana la data de 28.11.2006 (cand s-a facut plata celei de-a doua transa), iar penalitatile pentru cea de-a treia transa s-au calculat nu de la data scadentei facturii (17.11.2006) pana la data platii (31.12.2006) ci de la data platii celei de-a doua transe (28.11.2006 - pana la 31.12.2006).
Aceeasi situatie si pentru celelalte doua facturi (fila 159 dosar fond), aspect necontestat de reclamanta.
Prin urmare, datoria paratei fata de reclamanta, in mod real, ar fi fost mai mare, dar cum reclamanta nu a declarat apel, si nici nu a aderat la apelul paratei, Curtea nu poate crea paratei apelanta in propria cale de atac o situatie mai grea in raport de dispozitiile articolului 296 teza a doua Cod procedura civila si avand in vedere articolul 295 Cod procedura civila, chiar daca apelul este cale de atac devolutiva.
Cu aceste considerente, Curtea a apreciat apelul nefondat si in temeiul articolului 296 Cod procedura civila l-a respins, ca nefondat.