Plata nediminuata cu 25% a indemnizatiei de concediu,
personalului din invatamant. Admisibilitate Constata ca prin sentinta civila nr. 584/2011 pronuntata de Tribunalul Brasov, a fost respinsa actiunea formulata de catre Sindicatul D.C., in numele membrilor de sindicat, in contradictoriu cu paratii: OR, G.S.I.R., G nr.1 Rasnov, G. nr.3 Rasnov, G. 3 A Rasnov, G. nr.2 Rasnov, S.G.nr.1 Rasnov, S.G. nr.3 Rasnov, S.G. nr.2 Rasnov.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantii din prezenta actiune, reprezentati de Sindicatul D.C., au calitatea de cadre didactice, cadre didactice auxiliare ori personal nedidactic in cadrul institutiilor de invatamant preuniversitar chemate in judecata in calitate de parate, asa cum rezulta din adeverintele eliberate de unitatile de invatamant in care activeaza si care au fost depuse la dosar (filele 62- 78 ).
Potrivit art. 7 din Hotararea Guvernului nr. 250 din 8 mai 1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare:
(1) Pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna.
(2) Media zilnica a veniturilor prevazute la alin. (1) se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu".
Instanta a mai retinut ca, potrivit Ordinului nr. 3251/12.02.1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihna al personalului didactic din invatamant, emise in aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997 si a Hotararii Guvernului nr. 250/1992, republicata:
21. Pe durata concediului de odihna, cadrele didactice au dreptul la o indemnizatie, calculata in raport cu numarul zilelor de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, a sporului de vechime si, dupa caz, a indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu; in cazul in care concediul de odihna se efectueaza in cursul a doua luni consecutive, media veniturilor se calculeaza distinct pentru fiecare luna in parte.
22. Media zilnica a veniturilor se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu de odihna.
23. In calculul indemnizatiei concediului de odihna acordat personalului didactic se iau in considerare si sporurile care fac parte din salariul de baza, conform Legii nr. 128/1997".
Din cele ce preced rezulta ca reclamantilor li se aplica alte dispozitii legale in temeiul carora li se calculeaza indemnizatia de concediu, dispozitii speciale, derogatorii de la dispozitiile art.145 alin.2 din Codul muncii, care reprezinta dreptul comun, ori in aceste conditii prevalenta au dispozitiile legii speciale potrivit principiului “specialibus generalia derogant".
Instanta a mai retinut faptul ca, in mod corect, indemnizatia de concediu a fost calculata in functie de salariul diminuat cu 25% deoarece, incepand cu 01 iulie 2011, potrivit dispozitiilor art. 1 alin.1 din Legea nr.118/2010, cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei sau in valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, se diminueaza cu 25%.
Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de recurentul Sindicatul D.C. criticandu-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca dispozitiile speciale derogatorii, privind modul de calcul al indemnizatiei de concediu a reclamantilor au forta juridica inferioara codului muncii si ca o consecinta nu poate infrange dispozitiile legii 53/2003.
O alta critica vizeaza data aplicarii dispozitiilor Legii nr. 118/2010 si anume faptul ca aceasta nu poate fi aplicata din data de 1 iulie 2010 pentru ca s-ar incalca principiul neretroactivitatii legii civile.
Se mai arata ca instanta de fond a ignorat prevederile art. 29 alin.4 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura invatamant potrivit caruia indemnizatia de concediu se acorda salariatului cu cel putin 10 zile inainte. Este de notorietate faptul ca personalul didactic din invatamant beneficiaza de concediu de odihna incepand cu data de 1 iulie a fiecarui an calendaristic. Desigur prevederile contractului colectiv de munca trebuie raportate la prevederile art. 26 alin.3 ambele din codul muncii.
Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate instanta apreciaza ca recursul nu este intemeiat si in consecinta va fi respins in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila pentru urmatoarele considerente.
Referitor la prima critica din recurs, potrivit cu care dispozitia speciala are forta juridica inferioara dispozitiilor din codul muncii, aceasta critica nu poate fi primita, fiind nefondata.
Dispozitiile art. 7 din HG 250/1992 referitoare la modul de calcul a indemnizatiei de concediu de odihna pentru salariatii din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, reprezinta in raport de codul muncii, o dispozitie speciala.
Ca o expresie a aplicarii principiului "specialia generalibus derogant" aceasta norma are prioritate in raport de dispozitiile codului muncii, care este o norma generala si care reglementeaza cadrul general al raporturilor de munca. Legiuitorul a inteles sa instituie o reglementare speciala, care sa vizeze anumite categorii profesionale si anume personalul din administratia publica, din regiile autonome si din unitatile bugetare, astfel ca aceste dispozitii nu pot fi considerate ca au fost modificate implicit prin codul muncii. Daca s-ar fi dorit acest lucru legiuitorul ar fi prevazut expres abrogarea sau modificarea respectivelor dispozitii. Asa fiind, in lipsa oricarei modificari exprese in acest sens, norma instituita prin HG 250/1992, are valoarea unei norme speciale, derogatorii de la norma generala care este codul muncii, aplicandu-se astfel cu prioritate.
Prin urmare, prima critica din recurs nu este intemeiata si in consecinta nu poate fi primita.
In ceea ce priveste a doua critica din recurs, care vizeaza nerespectarea principiului neretroactivitatii legii, recurentii nu au facut dovada faptului ca le-a fost diminuata indemnizatia de concediu de odihna din data de 1.07.2010, iar convingerea instantei nu poate fi intemeiata numai pe prezumtia faptului ca Legea 118/2010, a fost aplicata din data de 1.07.2010.
Astfel, nici cea de-a doua critica nu este intemeiata si in consecinta va fi respinsa.
Referitor la cea de-a treia critica din recurs referitoare la faptul ca indemnizatia de concediu se acorda cu cinci zile inainte de plecarea in concediu de odihna, nici aceasta nu este intemeiata.
Faptul ca indemnizatia de concediu se calculeaza si se plateste cu zece zile inainte de plecarea in concediul de odihna, nu inseamna ca dreptul la un cuantum nemodificat se naste la momentul formularii cererii. Este adevarat la acel moment nu era in vigoare legea 118/2010, insa modalitatea de calcul este cea prevazuta la art. 7 din HG 25/1992, si se calculeaza prin raportare la venitul pe care reclamantii le-ar fi avut in fiecare luna, in care se efectueaza zilele de concediu de odihna, deci incepand cu data de 3.07.2010, la venitul diminuat cu 25 %.
Fata de toate aceste considerente, instanta apreciaza ca recursul nu este intemeiat si in consecinta va fi respins, in temeiul dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila urmand ca sentinta primei instante sa fie mentinuta ca legala si temeinica.
Decizia civila nr. 1296/M /07 octombrie 2011