Actiune in raspundere, intemeiata pe dispozitiile art. 138 din legea nr. 85/2006. Calitate procesuala pasiva.
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, in actiunile de atragere a raspunderii, au calitate procesuala pasiva membrii organelor de conducere din cadrul societatii, indiferent daca la data deschiderii procedurii insolventei acestia erau in functie sau nu. Cesiunea partilor sociale dupa inregistrarea actiunii de deschidere a procedurii insolventei nu constituie o cauza de exonerare a raspunderii in conditiile in care faptele care au generat insolventa societatii s-au petrecut in timpul mandatului sau.
Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Brasov in cadrul procedurii insolventei S.C. "M.M." S.R.L., reclamanta S.C. "E.H." S.A., in calitate de creditoare, a solicitat atragerea raspunderii personale a paratilor M.A.C. si G.M., in calitate de administratori sociali ai debitoarei, pentru suma de 4.691.667.690 ROL, reprezentand creanta garantata a reclamantei.
Judecatorul-sindic, prin sentinta nr. 200/12.03.2008, a respins actiunea, retinandu-se in esenta, ca din probatoriul administrat, respectiv expertiza contabila, inscrisuri si audierea unui martor nu rezulta indeplinirea conditiilor pentru antrenarea raspunderii intemeiate pe dispozitiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
In perioada in care au fost administratorii societatii debitoare paratii si-au indeplinit obligatia de a tine contabilitatea societatii iar la data de 18.01.2005 au cedat partile sociale detinute la societatea debitoare catre cesionarul O.I.F., care a preluat si functia de administrator al societatii si a preluat toate bunurile si documentele acesteia. Obligatia de a inregistra bilantul contabil aferent la 31.12.2004 revenea administratorului care a indeplinit aceasta functie la expirarea primului trimestru al anului 2005.
Impotriva sentintei a declarat recurs reclamanta, solicitand modificarea in tot a acesteia, in sensul admiterii actiunii.
Recurenta sustine ca hotararea atacata este netemeinica si nelegala, fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.
In esenta, criticile pe care recurenta i le aduce sentintei sunt urmatoarele:
I. Ignorarea dispozitiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 si ale art. 201 din Legea nr. 31/1990.
Raportat la aceste texte de lege, persoanele carora le revenea obligatia de a organiza si conduce contabilitatea societatii si de a intocmi situatiile financiare anuale, inclusiv cea aferenta anului 2004, erau fostii administratori, M.A.C. si G. M.I.
II. Instanta de fond in mod gresit a considerat ca intre intimatii parati si cesionarul O.I.F. a existat o predare-primire efectiva a activului societatii.
Astfel, nu a fost probata existenta fizica a activelor, nu au fost produse in fata instantei nici un fel de liste de inventariere, situatii analitice sau procese verbale de inventariere, documente obligatorii potrivit pct. 35 din O.M.F. 1753/2004, nu a fost realizata o identificare si inventariere, urmata de predarea-primirea activelor intre intimati si cesionar si nu exista documente contabile care sa identifice la nivelul anului 2004 - 2005 bunurile existente in patrimoniul S.C. "M.M." S.R.L.
III. Instanta de judecata a aplicat gresit dispozitiile art. 138 din legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Existenta prejudiciului nu poate fi pusa la indoiala iar cu privire la fapta ilicita, vinovatie si raportul de cauzalitate, legiuitorul a instituit o prezumtie relativa de frauda in dauna creditorilor pentru cazul in care sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 79 - 80 din lege pentru acte incheiate de debitor intr-o perioada de 3 ani, anterioara deschiderii procedurii insolventei.
In speta, prin platile efectuate in luna decembrie 2004 paratii au dezavantajat creditorii. Aceste plati au fost urmate de cesionarea tuturor partilor sociale, dupa formularea cererii de deschidere a procedurii.
Dealtfel, in raportul final intocmit de lichidatorul judiciar se concluzioneaza ca parata M.A.C. si noul administrator O.I.F. se fac vinovati de ajungerea S.C. "M.M." S.R.L. in stare de faliment, prin fapte prevazute de art. 138 alin. 1, lit.a, d si e.
Intimatii au formulat intampinare prin care au solicitat respingere recursului, ca neintemeiat.
Se sustine ca intimatii au condus corespunzator contabilitatea societatii pana la cedarea partilor sociale, ca au predat cesionarului actele contabile si activul societatii, asa cum rezulta din inscrisurile la dosar si ca platile facute catre asociati in luna decembrie 2004 insumeaza doar 1,38 % din debit, ceea ce reprezinta o suma derizorie, ca urmare, nu poate fi apreciata ca fiind facuta pentru fraudarea creditorilor.
Reclamanta nu a adus nicio proba in sprijinul afirmatiilor sale cu privire la indeplinirea conditiilor antrenarii raspunderii partilor pentru faptele prevazute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Examinand sentinta atacata in limitele motivelor de recurs, in raport de probele administrate si de dispozitiile legale in materie, curtea retine urmatoarele:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, in actiunile de atragere a raspunderii, au calitate procesuala pasiva membrii organelor de conducere din cadrul societatii, indiferent daca la data deschiderii procedurii insolventei acestia erau in functie sau nu. Cesiunea partilor sociale dupa inregistrarea actiunii de deschidere a procedurii insolventei nu constituie o cauza de exonerare a raspunderii in conditiile in care faptele care au generat insolventa societatii s-au petrecut in timpul mandatului sau.
In raportul final al lichidatorului judiciar se arata ca responsabili de ajungerea societatii in stare de faliment sunt atat persoanele care au administrat societatea pana la data de 18.01.2005, cand partile sociale ale debitoarei au fost cesionate, care nu au inventariat patrimoniul societatii la acea data si nu l-au predat cesionarului, cat si noul administrator, O.I.F., care nu a organizat si condus dupa preluare evidenta contabila.
Instanta de fond, bazandu-se pe concluziile expertizei contabile si pe depozitia martorului, retine ca paratii i-au predat cesionarului la incheierea contractului de cesiune activele societatii debitoare.
Dar, concluziile expertizei, se bazeaza doar pe prezumtia ca fiind intocmite bilanturile contabile au existat si inventarieri ale patrimoniului.
Paratii nu au prezentat nici un inventar al patrimoniului intocmit la data predarii gestiunii, obligatoriu potrivit art. 53 din O.M.F. ori de cate ori intervine o predare-primire de gestiune, nici un proces verbal de predare-primire care sa dovedeasca predarea efectiva a activelor.
De asemenea, martorul audiat in cauza a asistat la incheierea contractului si a auzit discutii cu privire la predarea bunurilor societatii, aflate intr-un depozit, insa nu a afirmat ca ar fi insotit partile in acel loc ori ca ar fi vazut cand s-a predat cheia depozitului.
Ca urmare, se constata ca paratii nu au facut dovada predarii patrimoniului noului administrator. Lipsa acestei dovezi, coroborata cu incheierea contractului de cesiune dupa introducerea la Tribunalul Brasov a cererii de deschidere a procedurii insolventei si pretul derizoriu stabilit in contract pentru actiunile societatii, duc la concluzia insusirii activelor debitoarei de catre parati, fapta care atrage raspunderea acestora, in baza art. 138 lit.a si e din Legea nr. 85/2006.
La stabilirea valorii prejudiciului urmeaza a se lua in considerare raportul final al lichidatorului judiciar, potrivit caruia, in ultimul bilant contabil, in patrimoniul debitoarei figurau mijloace fixe in valoare de 222.606 RON si stocuri de marfa de 244.382 RON.
Din anexa nr. 5 la raportul de expertiza contabila rezulta ca la data de 8.12.2004 a fost ridicata din contul debitoarei suma de 50.250.000 ROL. Experta arata ca nu s-a putut stabili cine a ridicat aceasta suma, insa la acea data paratii fiind administratorii societatii se presupune in lipsa unor probe contrare ca numai ei au avut acces la conturile acesteia. Nu exista nici un document din care sa rezulte modul in care s-a cheltuit aceasta suma, ca urmare, rezulta concluzia deturnarii acesteia.
Din insumarea valorii activelor lipsa fixe si circulante si a ultimei retrageri din cont rezulta un prejudiciu in patrimoniul societatii de 472.013 RON. Intrucat cu aceasta suma puteau fi platite datoriile catre creditori si evitata astfel starea de insolventa a societatii, apare evidenta legatura de cauzalitate dintre faptele savarsite cu vinovatie de parati, care se circumscriu dispozitiilor art. 138 lit. a si e din Legea nr. 85/2006 si ajungerea debitoarei in stare de insolventa.
Rezulta, fata de considerentele mai sus expuse ca actiunea este intemeiata, ca urmare, in baza art. 3041 Cod procedura civila, urmeaza a se admite recursul si a se modifica hotararea atacata, in sensul admiterii actiunii si obligarii paratilor sa suporte din averea personala o suma egala cu valorile din patrimoniul societatii pe care si le-au insusit.
Decizia nr. 389/R din 11 septembrie 2008 - G.C.