Cerere de autorizare a promovarii actiunii intemeiate pe dispozitiile art.138 din Legea nr.85/2006 formulata de un singur creditor.
Prin sentinta nr.165/21.02.2008, pronuntata in dosarul nr. 40/119/2008 al Tribunalului Covasna, judecatorul-sindic a respins obiectiunile formulate de creditoarea A.V.A.S. impotriva raportului final.
A aprobat raportul final.
A admis cererea formulata de lichidatorul judiciar C. 2000 S.P.R.L. Sf.Gheorghe si in consecinta:
A dispus inchiderea procedurii falimentului debitorului S.C. S S.R.L. inmatriculata la Oficiul registrului comertului sub nr.J14/15/2000.
A dispus radierea debitorului din registrul comertului.
A descarcat lichidatorul judiciar de orice indatoriri si responsabilitati.
A dispus notificarea prezentei sentinte debitorului, creditorilor si Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Covasna, pentru efectuarea mentiunilor de inchidere a procedurii si de radiere, precum si publicarea prin Buletinul procedurilor de insolventa.
La pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a retinut urmatoarele:
Atat in raportul privind cauzele si imprejurarile care au condus la insolventa debitoarei, cat si in raportul final, lichidatorul judiciar face o analiza a situatiei economico-financiare a societatii debitoare, analiza in urma careia s-a stabilit ca principala cauza care a dus la incetarea de plati oprirea activitatii in cursul anului 2003.
Cu toate ca initial a sustinut ca se impune intentarea unei actiuni pentru angajarea raspunderii administratorului, intrucat nu au fost identificate bunurile care figurau in evidenta scriptica a debitoarei, ulterior, prin punerea la dispozitie si valorificarea lor, lichidatorul judiciar a aratat ca nu a identificat alte cauze care sa impuna promovarea unei actiuni conform art.138.
In raportul final, lichidatorul judiciar a analizat activitatea desfasurata, a prezentat - chiar daca intr-o forma prescurtata - si imprejurarile legate de cauzele care au condus la starea de insolventa si a expus un punct clar privind inexistenta cerintelor prevazute la art.138 din Legea nr.85/2006.
Ca urmare, raportul final contine elementele prevazute la art.129 - 132 alin.2, nefiind necesar, in situatia concreta a cauzei a aduce alte precizari.
Imprejurarea ca creditoarea nu si-a recuperat creanta nu are nici o relevanta sub aspectul temeiniciei si legalitatii raportului final.
In ce priveste cererea ca lichidatorul sa convoace comitetul creditorilor, potrivit art.17 alin.2 din Legea nr.85/2006 s-a retinut urmatoarele:
In primul rand este de observat ca in speta, fiind numai doi creditori nu s-a constituit un comitet al creditorilor.
Judecatorul-sindic nu poate impune lichidatorului sa convoace comitetul creditorilor, chiar daca un astfel de comitet ar exista, decat doar in situatia in care acesta nu da curs, potrivit art.17 alin.2 cererii a cel putin doi din membrii sai, ceea ce nu este cazul.
In cazul in care, nefiind un comitet al creditorilor s-ar impune convocarea adunarii creditorilor si atunci se observa, potrivit art.12 alin.3, ca judecatorul-sindic ar putea da curs unei astfel de sesizari in cazul in care, la cererea creditorilor detinand cel putin 30% din valoarea totala a creantelor, lichidatorul judiciar nu ar proceda la convocarea adunarii creditorilor.
In speta, din valoarea totala a creantelor de 41.921,29 lei, inscrise la masa credala conform tabelului definitiv, creanta AVAS reprezinta 907,29 lei, ceea ce este cu mult sub limita de 30%.
In fine, pana in prezent, creditorul A.V.A.S. nu a formulat nici o obiectiune, nici o contestatie fata de masurile sau actele intocmite de lichidator, astfel ca obiectiunile formulate numai la prezentarea raportului final in legatura cu imprejurari cu privire la care lichidatorul judiciar s-a pronuntat pe parcursul procedurii, nu pot fi catalogate ca o exercitare cu buna credinta a drepturilor procedurale in sensul prevazut de art. 723 C.pr.civ.
Impotriva sentintei a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitand modificarea acestuia, in sensul de a respinge cererea lichidatorului judiciar de inchidere a procedurii falimentului si admiterii cererii sale de a fi autorizat sa formuleze cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a fostei conduceri a societatii aflate in faliment.
In motivarea recursului creditoarea arata ca a formulat obiectiuni la raportul final intocmit de lichidatorul judiciar, prin care a solicitat ca acesta sa analizeze totalitatea faptelor prevazute de art. 138, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.
Art. 25 din Legea nr. 85/2006, prevede intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila. Simplele afirmatii ale lichidatorului judiciar referitoare la faptul ca fosta conducere a debitoarei a comis sau nu una dintre faptele prevazute de dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, fara a fi insotite de o analiza complexa si pertinenta a activitatii debitoarei si a cauzelor care au generat incetarea de plati nu pot constitui "raportul amanuntit" prevazut de lege.
In cuprinsul acelorasi obiectiuni, creditoarea a solicitat instantei sa autorizeze creditorii ca, in conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 sa promoveze cerere de atragere a raspunderii patrimoniale a fostei conduceri a debitoarei, avand in vedere ca in sarcina fostei conduceri au fost identificate fapte care fac incidente prevederile legale mentionate anterior.
Cererea de autorizare nu trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma. In concluzie, oricare dintre creditori poate formula aceasta cerere de autorizare, ceilalti putand cel mult sa si-o insuseasca.
Modificarea adusa de Legea nr. 85/2006 nu presupune o limitare a dreptului creditorilor de a formula cererea intemeiata pe dispozitiile art. 138, avand in vedere imposibilitatea in unele cazuri de a constitui un comitet al creditorilor.
Singura conditie, inainte de a formula cererea de angajare a raspunderii patrimoniale priveste o autorizare din partea judecatorului-sindic.
Ca urmare a inchiderii procedurii lichidatorul judiciar si judecatorul-sindic sunt descarcati de orice indatoriri si responsabilitati, ca urmare, nu mai poate fi exercitat controlul judecatoresc asupra incidentei prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, desi in cauza sunt identificate fapte ce fac aplicabile prevederile legale anterior mentionate.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 8, 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedura civila, cele ale art. 12 si pe cele ale art. 138 si ale art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs, in raport de probele administrate si dispozitiile legale in materie, curtea a retinut urmatoarele:
Spre deosebire de vechea reglementare, art. 138 din Legea nr. 85/2006, confera calitatea de a promova actiunile in antrenarea raspunderii patrimoniale a conducatorilor persoanelor juridice in stare de insolventa numai administratorului judiciar sau lichidatorului si comitetului creditorilor, cu autorizarea judecatorului-sindic, in cazul omisiunii administratorului judiciar sau lichidatorului de a introduce actiunea.
In speta, fiind numai doi creditori, nu s-a constituit un comitet al creditorilor.
Ca urmare, asa cum bine a retinut judecatorul-sindic numai adunarea creditorilor ar avea calitatea de a formula cererea de autorizare de introducere a cererii intemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Convocarea adunarii creditorilor, se face, potrivit art. 13 din aceeasi lege, numai de catre administratorul judiciar sau lichidator ori la cererea creditorilor detinand creante in valoare de cel putin 30 % din valoarea totala a acestora.
Recurenta nu detine 30 % din valoarea totala a creantelor, ca urmare, nu poate cere convocarea adunarii creditorilor.
In aceste conditii, cererea sa de autorizare a comitetului creditorilor de a introduce actiunea de atragere a raspunderii patrimoniale a fostilor administratori apare ca fiind formulata de o persoana fara calitate.
Fata de considerentele mai sus expuse, curtea a constatat ca in speta nu exista motive de casare sau de modificare a hotararii atacate, ca urmare, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a respins recursul si a fost mentinuta hotararea atacata.
Decizia nr.258/R din 17.06.2008 - G.C.