Mandat european de arestare. Solicitarea de a fi arestat, pentru aceleasi motive si in aceeasi cauza in care mai fusese arestat preventiv, anterior, pe o durata de 3 ani si 4 luni. Refuzul predarii persoanei solicitate pe motivul ca sunt incalcate prevederile art.5 par. 3 din Conventia europeana a drepturilor omului, cu privire la termenul rezonabil al duratei arestarii.
1. Constata ca, la data de 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel Brasov a fost sesizata prin Biroul National Interpol cu punerea in executare a mandatului european de arestare emis Judecatoria orasului Dabas, din Ungaria, pe numele persoanei solicitate Kezdi Zoltan, cetatean roman, nascut la 13 noiembrie 1976 in mun. Odorheiul Secuiesc, jud. Harghita, fiul lui Ludovic si Lenka, domiciliat in com. Ojdula, nr. 334 A, jud, Covasna.
In momentul in care a fost identificat si retinut de catre parchet, din declaratiile date acesta la procuror si la instanta de judecata a rezultat ca, pentru faptele care fac obiectul mandatului (savarsite la 5/6 septembrie 2002 si 27 iulie 2003 ) persoana solicitata mai fusese arestata preventiv, in aceeasi cauza penala, de la 31 iulie 2003 la 14 decembrie 2006, pe o perioada de 3 ani si 4 luni, dupa care a fost pus in libertate pana la solutionarea cauzei, sub control judiciar, cel in cauza fiind condamnat la o pedeapsa de 4 ani inchisoare.
Pentru a fi verificate sustinerile persoanei solicitate si a se stabili in mod detaliat circumstantele in care s-a emis mandatul european de arestare, dat fiind ca la dosar nu existau toate informatiile necesare, curtea a solicitat relatii suplimentare de la Ministerul de Justitie din Ungaria si de la Judecatoria orasului Dobos. De asemenea, s-a procedat la traducerea actelor depuse de persoana solicitata, cu privire la procesul penal in care a fost judecat de autoritatile judiciare maghiare.
In cauza nu s-a dispus masura arestarii persoanei solicitate, fata de necesitatea de a obtine informatii suplimentare, pentru a se stabili daca punerea in executare a mandatului european de arestare intruneste conditiile cerute de lege.
De asemenea, curtea s-a conformat dispozitiilor cuprinse in decizia penala nr. 581 din 18 februarie 2008, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in prezenta cauza, cu ocazia solutionarii recursului declarat de parchet pe motiv ca nu s-a dispus arestarea persoanei solicitate. Ca urmare s-au facut toate demersurile necesare pentru obtinerea informatiilor care sunt necesare pentru a se dispune cu privire la predarea persoanei solicitate.
2. Din examinarea actelor depuse la dosar de autoritatile judiciare maghiare si de persoana cercetata, precum si din declaratiile acesteia, curtea a stabilit ca, intr-adevar, persoana solicitata a fost retinuta si arestata preventiv de la data de 31 iulie 2003 (filele nr. filele 101-102, vol.I din dosarul instantei), pentru aceleasi fapte pentru care s-a emis si prezentul mandat european de arestare si de catre aceeasi instanta, iar la data de 4.12.2006, dupa 3 ani si 4 luni de arestare preventiva, persoana solicitata a fost pusa in libertate, cu masura obligarii de a nu parasi localitatea Dabas, obligatie pe care cel in cauza a respectat-o, asa cum rezulta din dovezile de prezentare periodica la politia din localitate, pana la data de 3 mai 2007 ( filele nr. 103, 105-106, vol. I dosar instanta).
La data de 15 ianuarie 2007 persoana cercetata a fost condamnata la 4 ani inchisoare pentru faptele savarsite si expulzare pe o durata de 5 ani.
Judecatoria Judetului Pesta, ca instanta de control judiciar, a desfiintat hotararea de condamnare, dat fiind neindeplinirea corecta a procedurii de citare cu celalalt inculpat din cauza si a dispus la 15 iunie 2007 rejudecarea cauzei de catre prima instanta, (filele nr. 96-97 vol. I dosar instanta).
In derularea procedurii de rejudecare Judecatoria orasului Dobos , prin incheierea din 25 octombrie 2007 a dispus din nou arestarea persoanei solicitate Kezdi Zoltan si a emis mandatul european de arestare, pe acelasi motiv initial, in sensul ca exista suspiciuni vadite ca acesta ar fi autorul faptelor (filele 24-25 vol.I, dos. instanta).
Desi in cauza nu au fost identificate motive de refuz al executarii mandatului european de arestare dintre cele aratate in art. 88 din Legea 302/2004, din Decizia-Cadru (2002/584/JAI) a Consiliului , din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare, in aplicarea careia sunt date dispozitiile cuprinse in Titlul III din Legea 302/2004, rezulta in mod expres si imperativ, in articolul 1 alin.(3), ca dispozitiile privitoare la emiterea si executarea mandatului european de arestare nu pot avea ca efect modificarea obligatiei de respectare a drepturilor fundamentale si a principiilor juridice fundamentale, astfel cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeana.
De asemenea, prin art. 77 alin.(2) din legea nr. 302/2004, se statueaza ca executarea mandatelor europene de arestare se face pe baza recunoasterii si a increderii reciproce insa in conformitate cu dispozitiile din Decizia-Cadru (2002/584/JAI) a Consiliului, din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare.
Art. 1 alin 3 din Decizia-Cadru (2002/584/JAI) a Consiliului face trimitere la art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeana care - in alin. 2- prevede ca "Uniunea va respecta drepturile fundamentale, asa cum sunt garantate de Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, semnata la Roma la 5.11.1950 si cum ele rezulta din traditiile constitutionale ale statelor membre, ca principii generale ale legii comunitare".
Rezulta asadar, fara nici un dubiu, ca executarea mandatelor europene de arestare se face sub conditia ca drepturile si libertatile fundamentale - in cazul de fata dreptul la libertate - sa fie respectate la nivelul garantiilor oferite de Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si este obligatia instantelor sa vegheze la aceasta respectare, inainte de verificarea oricaror alte impedimente de punere in executare, ce ar rezulta din legea interna.
3. Or, din actele aflate la dosar , rezulta cu certitudine ca persoana solicitata a fost arestata preventiv in acelasi dosar , pentru aceleasi fapte si pentru acelasi temei pentru care se cere din nou arestarea, pe o durata indelungata, de 3 ani si 4 luni si a fost pus in libertate de sub puterea mandatului de arestare inainte de solutionarea cauzei, in faza de judecata, desi persistenta motivelor initiale nu mai pot fi invocate drept temei ( cauza W . Elvetia si Stasaitis c. Lituania).
Fata de o asemenea situatie, curtea este datoare sa constate - inainte de orice - ca arestarea persoanei solicitate este ceruta cu incalcare exigentelor art. 5 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, care reprezinta o protectie impotriva atingerilor arbitrare aduse libertatii, pentru reducerea riscului arbitrariului (cauza Gusinskiy c. Rusia) si pentru preeminenta dreptului, ne fiind indeplinite cerintele art. 5 par.1 lit.c) si par. 3.
Acesta reprezinta un impediment legal, conform art. 1 alin.3 din Decizia-Cadru (2002/584/JAI) a Consiliului pentru punerea in executare a mandatului. Altfel, s-ar ajunge la concluzia ca, daca sunt indeplinite cerintele legii interne, mandatele europene de arestare se pot pune in executare chiar daca este incalcata Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, ceea ce este de neadmis.
Instanta considera ca este datoare sa asigure respectarea garantiilor privitoare la drepturile si libertatile fundamentale ale omului, fara a face distinctie dupa cum arestarea unei persoane este dispusa de o instanta interna sau de o instanta a unui stat membru UE.
Curtea de la Strasbourg, a carei jurisprudenta este obligatorie in interpretarea si aplicarea conventiei, a subliniat - in mod constant, ca existenta si persistenta unor indicii serioase cu privire la vinovatia persoanei acuzate, precum si gravitatea infractiunii savarsite nu justifica, in sine, o detentie indelungata (cauza Tomasi contra Franta, 1992 ). Arestarea preventiva are un caracter exceptional, starea de libertate fiind starea normala (Cauza Wemhoff contra Germania). Din datele aflate la dosar rezulta ca persoana solicitata a fost pusa in libertate de sub puterea masurii arestarii preventive in cursul procedurii, ceea ce inseamna ca s-a apreciat ca judecata poate fi continuata cu inculpatul in stare de libertate.
Rearestarea unui inculpat, la 5 ani de la data savarsirii faptelor, dupa ce a fost arestat preventiv si pus in libertate, dupa o durata de 3 ani si 4 luni, maximum special al pedepsei prevazute de legea maghiara fiind de 8 ani, fara a se invoca temeiuri noi, concrete sau probe in acest sens (Cauza Jablonski c. Polonie, cauza Letelier c. Franta sau cauza Tomasi c. Franta)), este in flagranta contradictie cu cerintele art. 5 din CEDO, atat sub aspectul necesitatii masurii, cat si al respectarii principiului proportionalitatii.
Asa cum s-a aratat in cazul Neumeister contra Austria, durata arestarii persoanei solicitate inceteaza sa mai fie rezonabila din moment ce s-a impus punerea in libertate in cursul procedurilor (a se vedea si cauza Imre c. Ungaria).
4. Durata arestarii preventive pe un termen atat de indelungat transforma masura preventiva intr-o pedeapsa. In jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, depasirea unei perioade de arestare preventiva de 3 ani a fost considerata, constant, ca o depasire a unei durate rezonabile si o incalcare a art. 5 par. 3 chiar pentru infractiuni mult mai grave (cauza A.D.T. c. Marea Britanie - 15 luni considerat prea lung la infr. de omor, cauza Chidecki c. Polonia - in care se arata ca 3 ani de arestare preventiva incalca art.5 par. 3 sau cauza Labita c. Italia).
Mai trebuie aratat ca, prin relatiile puse la dispozitie de Ministerul Justitiei din Ungaria s-a aratat in mod expres ca: "Deoarece sentinta adusa in primul dosar a fost reapelata, tribunalul trebuie sa deruleze o noua procedura penala impotriva persoanei in cauza, iar principiul prezumtiei de nevinovatie va fi valabil pentru acesta pana la dovedirea vinovatiei, ceea ce inseamna ca nu este considerat vinovat pana cand tribunalul nu declara intr-o sentinta ca a comis infractiunea de care este acuzat. Din acest motiv nu poate fi arestat din nou pentru o fapta pentru care a mai fost arestat, filele 90 si 95, vol.I dosar instanta.
Desi curtea nu procedeaza la o examinare sau la o cezura a aplicarii a legislatiei interne ungare, este totusi de observat ca, potrivit art. 132 alin.2 din Legea XIX/98, durata arestarii preventive, pana la pronuntarea unei hotarari nu poate depasi 3 ani. De asemenea nu se prevede ca dupa depasirea perioadei de 3 ani este admisa rearestarea , fila 45 vol.II dosar instanta.
5. Casarea hotararii in recurs si reluarea procedurii de judecare in prima instanta reprezinta o lungire a procedurilor determinata de vicii de procedura referitoare la un alt inculpat, care nu este imputabila celui in cauza si devine un impediment pentru mentinerea (cauza Gosselin c. Franta) si cu atat mai mult redispunerea arestarii unei persoane, arestarea ne mai fiind in acord cu cerintele art. 5 par. 3 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, (cauza Wemhoff contra Germania, B c. Austria sau Toth c. Austria)).
Curtea are obligatia sa se conformeze atat cerintelor Deciziei Cadru, cat si celor impuse de Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, pentru a garanta respectarea drepturilor fundamentale ale omului cu ocazia punerii in executare a mandatului european de arestare. Din aceasta perspectiva, arestarea si predarea persoanei solicitate ar reprezenta o incalcare a Conventiei Europeana a Drepturilor Omului.
Persoana solicitata a depus acte in sensul ca dupa liberare, in anul 2007, fiind pe teritoriul Ungariei, s-a prezentat, periodic, la politie pentru a fi verificat.
In prezent are domiciliul stabil in locuinta proprietate personala, in localitatea Ojdula, este casatorit, are un copil minor si nu exista nici un fel de indicii in sensul ca nu ar putea fi solicitat de catre autoritatile judiciare maghiare pentru a se prezenta la proces.
Kezdi Zoltan s-a obligat prin declaratia pe care a dat-o la instanta, sa se prezinte la fiecare solicitare a autoritatilor judiciare maghiare.
6. Asa fiind, in raport de considerentele aratate mai sus, curtea va constata ca mandatul european de arestare a fost emis cu incalcarea prevederilor art. 1 alin.3 din Decizia-Cadru (2002/584/JAI) a Consiliului, coroborate cu prevederile art. 6 alin.2 din Tratatul privind Uniunea Europeana si art. 77 alin.2 din Legea 302/2004, astfel incat va respinge cererea de predare si punerea in executare a mandatului.
Sentinta penala nr. 30/F/2008 - A.V.