Contencios administrativ. Principiul neretroactivitatii legii civile noi - "tempus regit actum "
Prin sentinta civila nr. 1104/C din 21.12.2005 a Tribunalului Brasov s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune formulata de parata si s-a respins ca prescrisa actiunea formulata de SC "P." SA Victoria in contradictoriu cu paratele D.G.F.P. Brasov , Directia Controlului Fiscal Brasov, Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut prevederile art. 19 alin.1 si 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ si faptul ca s-a depasit termenul de 1 an prevazut de lege . de asemenea s-a aratat ca cererea reclamantei este nefondata neputandu-se aprecia ca ar fi suferit un prejudiciu in perioada 12.11.2001-14.08.2002 nefiind intrunite cerintele angajarii raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998,999, 1000 Cod civil.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta SC "P." SA criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie in baza art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila. In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca nu se poate invoca prevederea art. 19 din Legea 554/2004 deoarece la momentul nasterii dreptului material la actiune nu era in vigoare aceasta lege ; s-a precizat ca temei de drept art.1 si 12 din Legea nr. 29/1990 valabila in perioada in care a avut loc anularea actului administrativ ; termenul de prescriptie era de 3 ani de la data in care a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca intinderea pagubei. Se invoca articole din doctrina si jurisprudenta. Considera ca a suferit un prejudiciu fiind privata de dreptul de a beneficia de fructele unei sume de bani timp de aproape 1 an de zile , deci solicita dobanda legala.
La dosar a depus intampinare intimata D.G.F.P. Brasov solicitand respingerea recursului considerand ca s-a retinut corect starea de fapt si de drept prin sentinta civila atacata . Se arata ca dispozitiile Legii nr. 29/1990 au fost preluate de Legea nr. 554/2004 si deci actiunea reclamantului e prescrisa depasind 1 an. Considera ca si pe drept comun cererea e prescrisa conform principiului " accesorium sequitur principale " aceasta pretentie e o dobanda care este un drept accesoriu. Pe fond nu s-a facut proba culpei organului de control fiscal , iar dispozitiile din materie comerciala nu se aplica si in cazul obligatiilor fiscale.
Analizand actele si lucrarile dosarului de fond , raportat la sentinta civila atacata si motivele de recurs invocate , Curtea a apreciat recursul declarat ca fondat.
Prin cererea de chemare in judecata reclamanta SC "P." SA a solicitat obligarea paratei D.G.F.P. Brasov si Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili la plata sumei de 1.413.242.690 lei cu titlu de despagubiri. S-a aratat ca a suferit un prejudiciu ca urmare a emiterii unui act administrativ nelegal care ulterior a fost anulat. Suma reprezinta dobanda legala calculata de la data de 12.11.2001 cand reclamanta era indreptatita sa primeasca banii si pana la data de 14.08.2002 cand i s-a virat suma in cont. Din aceasta data reclamanta arata ca a cunoscut paguba ce i-a fost pricinuita. In 27.06.2005 a promovat cererea in despagubiri in baza legii contenciosului administrativ.
Instanta de fond a apreciat ca sunt aplicabile dispozitiile art.19 din Legea nr. 554/2004.
Nu s-a avut in vedere principiul neretroactivitatii legii civile noi consacrat de constitutie si de chiar art. 1 din Codul civil.
O situatie juridica produce acele efecte care sunt prevazute de legea civila in vigoare la data producerii ei , regula cristalizata in adagiul " tempus regit actum "
Reclamanta solicita despagubiri ca urmare a emiterii unui act nelegal in 2001. Cererii de despagubiri i se aplica dispozitiile Legii nr. 29/1990 in vigoare la data emiterii si apoi anularii actului administrativ.
Conform art. 12 din Legea nr. 29/1990 " in cazul in care cel vatamat a cerut anularea actului administrativ , fara a cere in acelasi timp si despagubiri, intinderea pagubei nefiindu-i cunoscuta la data judecarii actiunii de anulare , termenul de prescriptie pentru cererea de despagubiri curge de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca intinderea pagubei ".
Reclamanta pretinde ca a cunoscut intinderea prejudiciului suferit in 14.08.2002 . Nu s-au produs probe contrarii in acest sens .
Legea nr. 29/1990 nu prevedea un termen special de prescriptie ( asa cum prevede in prezent art. 19 din legea nr. 554/2004 ) in consecinta se aplica termenul de prescriptia de drept comun , respectiv cel de 3 ani prevazut de art. 3 alin.1 din Decretul 167/1958 . Acest termen nu a fost depasit.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel in baza art. 312 alin.1 coroborate cu art. 304 pct.9 Cod procedura civila a admis recursul declarat de recurenta reclamanta SC "P." SA prin Decizia nr. 112/ 2.05.2006. Deoarece Tribunalul nu a solutionat procesul prin cercetarea fondului ( pronuntandu-se gresit pe exceptia prescriptiei dreptului material la actiune ) in baza art. 312 alin (5) Cod procedura civila Curtea a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante care in rejudecare va analiza temeinicia pretentiilor reclamantei raportat la probele administrate dar si la sustinerile partilor inclusiv cele din recurs.
( Decizia nr. 112/R din 02.05.2006)