Concediere - termen pentru emiterea deciziei, lipsa cercetarii disciplinare, lipsa descrierii faptei, incalcarea art. 86 al.5 din codul muncii Sentinta civila nr. 1210/2012 din data de 16.03.2012
pronunțată de Tribunalul Dolj

Concediere - termen pentru emiterea deciziei, lipsa cercetarii disciplinare, lipsa descrierii faptei, incalcarea art. 86 al.5 din codul muncii La data de 14 07 2011, reclamantul S.D. a formulat contestatie impotriva deciziei de desfacere a contractului de munca nr. 18 din 24 06 2011 emisa de parata SC I SRL, PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR, solicitand instantei admiterea contestatiei, anularea deciziei de desfacere a contractului de munca, reintegrarea in functia avuta anterior , obligarea intimatei la despagubiri incepand cu data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrare.
In fapt arata ca invoca exceptia tardivitatii emiterii deciziei, in raport de disp. art. 61 lit. a C. muncii.
Considera de asemenea ca fapta nu este descrisa corespunzator, iar in speta nu a fost efectuata nici un fel de cercetare prealabila, astfel cum prevede in mod expres art. 63 C. muncii.
Mentioneaza totodata ca faptele imputate prin decizie nu sunt reale.
Prin intampinarea depusa, intimata a solicitat respingerea acesteia si mentinerea desfacerii contractului de munca.
A aratat intimata ca prin incheierea din data de 19 04 2011 data de judecatorul sindic in dosarul nr. 13089/63/2011, aflat pe rolul Tribunalului Dolj - Sectia Comerciala, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa impotriva debitorului SC I SRL.
A sustinut ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 86 alin. 5-6 din lg. nr. 85/2006.
In scop probator au fost depuse la dosar inscrisuri.
Prin incheierea de la data de 20 01 2012 a fost disjuns capatul de cerere avand ca obiect obligarea intimatei la despagubiri incepand cu data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrare, fiind format un nou dosar avand acest obiect. A fost respinsa cererea de suspendare a judecatii potrivit disp. art. 36 din lg. nr. 85/2006.
Prin sentinta nr. 1210/16.03.2012 instanta a respins exceptia tardivitatii, a admis cererea formulata de reclamant, a constat nulitatea absoluta a deciziei nr. 18/24.06.2011 emisa de intimata, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior concedierii retinand urmatoarele :
Prin decizia nr. 18 din 24 06 2011 emisa de parata s-a dispus desfacerea contractului individual de munca al reclamantului, in baza art. 61 lit. a din Codul Muncii.
Analizand cu prioritate potrivit disp. art. 137 cpc exceptia tardivitatii, instanta retine urmatoarele:
Petentul a invocat exceptia tardivitatii emiterii deciziei, raportat la disp. art. 268 alin.1 - 252 in noua numerotare - din Codul Muncii care reglementeaza doua termene diferite, in interiorul carora, angajatorul va putea sa sanctioneze salariatii vinovati in incalcarea disciplinei: unul de 30 de zile calendaristice si altul de 6 luni.
Din actele depuse la dosarul cauzei reiese ca o mare parte din faptele imputate reclamantului au fost savarsite in intervalul ianuarie-iunie 2011, iar prin raportare la data emiterii deciziei de concediere - 24 06 2011 -, acestea se incadreaza atat in termenul de 6 luni care curge de la data savarsirii faptelor, cat si in termenul de 30 de zile care se calculeaza de la momentul luarii la cunostinta a datei savarsirii abaterilor disciplinare, astfel cum prevede textul legal.
Prin urmare, exceptia tardivitatii emiterii deciziei va fi respinsa.
Pe fond se constata ca:
Sustinerea intimatei din intampinare potrivit carora ca in cauza ar fi incidente dispozitiile art. 86 alin. 5-6 din lg. nr. 85/2006 nu sunt intemeiate.
Astfel, aceste dispozitii legale care se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a insolventei angajatorului nu pot fi retinute de instanta deoarece la emiterea deciziei au fost invocate exclusiv disp. art. 61 lit. a din Codul Muncii, iar nu art. 86 alin. 5-6 din lg. nr. 85/2006.
Disp. art. 86 alin. 5 prevad ca un contract de munca sau de inchiriere va putea fi denuntat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz. Ori, in cauza s-a aplicat masura desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, iar nu cea a denuntarii contractului.
De asemenea, alin. (6) face vorbire de o cu totul alta procedura, respectiv cea de concediere colectiva; ori, nici aceasta nu este incidenta in speta.
In ceea ce priveste exceptia de nulitate absoluta a deciziei, intrucat nu ar fi fost respectate dispozitiile art. 252 alin. 2 Codul muncii, privind descrierea faptelor imputate, tribunalul constata ca aceste motive de nulitate nu sunt intemeiate, intrucat reiese in mod clar fapta imputata, respectiv neprezentarea la serviciu pe tot parcursul anului 2011.
Decizia este emisa insa cu incalcarea prevederilor art. 251 din Codul muncii potrivit carora:
"(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
(2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.
(4) In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este."
Parata nu a dovedit daca reclamantul a fost convocat in scris la efectuarea cercetarii disciplinare; de altfel, parata nu a facut nici un fel de aparare de natura a inlatura cerintele legale care impun convocarea la cercetarea disciplinara.
Lipsa convocarii determina in mod implicit imposibilitatea salariatului de a isi exercita dreptul de a formula si sustine toate apararile in favoarea sa , ceea ce atrage nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare.
De altfel, parata nu numai ca nu probeaza convocarea reclamantului, dar nu poate dovedi nici faptul ca acesta a fost prezent la cercetarea disciplinara, respectiv care a fost pozitia acestuia cu privire la cele imputate, daca a recunoscut abaterile sau dimpotriva a formulat aparari in favoarea sa.
Pe cale de consecinta, instanta va admite cererea, va constata nulitatea absoluta a deciziei nr. 18/24.06.2011 emisa de intimata si va dispune reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior concedierii.
2 1