4. contestatie decizie de concediere - art.74 litera d din codul muncii
La 17.05.2011, contestatoarea CCV a chemat in judecata pe intimatul Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei de concediere nr. 164/19.04.2011 emisa de intimat, cu consecinta reancadrarii pe postul detinut si plata despagubirilor egale cu salariile indexate si majorate, precum si cu celelalte drepturi de care trebuia sa beneficieze in intervalul 11.05.2011 pana la data reintegrarii pe post, cu cheltuieli de judecata.
In fapt a aratat ca, pana la 10.05.2011 a fost angajata cu contractul individual de munca pe durata nedeterminata nr. 1045/1997 la intimata Spitalul Clinic Municipal Filantropia, in functia de economist.
Prin decizia nr. 164/19.04.2011, emisa de intimat a fost concediata in temeiul art. 65 din Codul muncii ca urmare a desfiintarii postului.
Considera ca decizia trebuia sa cuprinsa obligatoriu lista locurilor de munca disponibile in unitate conform prevederilor art. 74 alin. 1 lit. d din Codul muncii, iar in decizia contestata nu se face nici o referire la locurile de munca disponibile.
Pe de alta parte, potrivit art. 64 alin. 2 Codul muncii, la care face trimitere art. 74 alin. 1 lit. d din Codul muncii, se prevede ca in situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante, are obligatia de a solicita sprijinul Agentiei Teritoriale de Ocupare a Fortei de Munca in vederea redistribuirii salariatilor, obligatie pe care angajatorul nu a respectat-o.
Considera ca, solicitarea sprijinului AJOFM Dolj pentru redistribuire a reprezentat o faza procedurala nesocotita de angajator, astfel incat sunt incidente prevederile art. 76 Codul muncii conform carora, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazuta de lege, se sanctioneaza cu nulitate absoluta.
A depus la dosar, copia deciziei contestate, a cartii de identitate, a cartii de munca si a contractul individual de munca.
Intimatul legal citat, la trei termene consecutive, nu a formulat intampinare, nu a depus acte in aparare, conditii in care la solicitarea expresa a aparatorului contestatorului, instanta l-a decazut din proba cu acte, facand in acest sens aplicarea dispozitiilor art. 287 si 288 Codul muncii potrivit carora sarcina probei revine angajatorului, iar administrarea probelor se face in regim de urgenta, instanta fiind in drept sa decada din beneficiul probei partea care intarzie in mod nejustificat administrare acesteia.
Prin sentinta nr. 10256/12.10.2011 instanta a respins contestatia retinand urmatoarele:
Contestatoarea a fost angajata cu contractul individual de munca pe durata nedeterminata nr. 1045/1997 la intimatul Spitalul Clinic Municipal Filantropia, in functia de economist.
Prin decizia nr. 164/19.04.2011, emisa de intimat contestatoarea a fost concediata in temeiul art. 65 din Codul muncii ca urmare a desfiintarii postului.
Analizand legalitatea deciziei contestate prin prisma criticilor formulate de contestatoare instanta constata urmatoarele:
Potrivit art. 74 Codul muncii, decizia de concediere trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritati conform art. 69 alin. 2 lit. d, numai in cazul concedierilor colective, precum si lipsa tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64 Codul muncii.
Mentiunea prevazuta de art.74 lit d din codul muncii trebuie cuprinsa obligatoriu in decizia de concediere, doar in cazul concedierilor pentru motivele aratate de art. 64 din codul muncii, articol care la randul sau face trimitere la art. 61 lit. c si d Codul muncii si art. 56 lit. f Codul muncii. Ca urmare obligatia angajatorului de a oferi locuri de munca vacante sau de a solicita sprijinul AJOFM pentru redistribuirea salariatului exista doar in cazul concedierii pentru motivele aratate de art. 64 din codul muncii.
Astfel potrivit art. 64 din Codul muncii, se prevede obligatia angajatorului sa ofere salariatilor un loc de munca vacant in unitate compatibil cu pregatirea profesionala sau, dupa caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de Medicina Muncii in situatia concedierii salariatilor pentru inaptitudine fizica si/sau psihica, pentru necorespundere profesionala (situatii reglementate de art. 61 lit. c si d Codul muncii), precum si in cazul incetarii de drept a contractul individual de munca ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia ocupata de salariati, a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neintemeiate (situatie reglementata de art. 56 lit. f Codul muncii).
De asemenea, potrivit art. 64 alin. 2 Codul muncii, se prevede obligatia angajatorului, in situatia in care angajatorul nu are locuri de munca vacante, sa solicite sprijinul AJOFM in vederea redistribuirii salariatului, corespunzator pregatirii profesionale si/sau dupa caz, capacitatii de munca stabilite de medicul de Medicina a Muncii.
Rezulta deci ca in situatia concedierii pentru desfiintarea postului, situatie prevazuta de art. 65 Codul muncii, angajatorului nu-i este impusa obligatia de a oferi locuri de munca vacante sau de a solicita sprijinul AJOFM pentru redistribuirea salariatului.
Cum contestatoarea a fost concediata in temeiul art. 65 Codul muncii, ca urmare a desfiintarii postului, nu sunt incidente dispozitiile art. 74 lit. d Codul muncii si respectiv, 76 Codul muncii si deci, decizia nu este afectata de nulitate absoluta, exceptia invocata de contestatoare fiind neintemeiata.
De altfel aceasta interpretare a fost data si de Inalta Curte de Casatie si Justitie in decizia nr. 6/09.05.2011 prin care au fost admise recursurile in interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de Conducere al Curtii de Apel Bucuresti si, in consecinta s-a stabilit ca dispozitiile art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul Muncii nu se aplica in situatia in care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, in temeiul art. 65 din Codul muncii.
Potrivit art. 3307 alin. (4) din Codul de procedura civila deciziile date in recurs in interesul legii sunt obligatorii pentru instante.
Fata de cele aratate mai sus si fata de imprejurarea ca nu s-au formulat critici pe fondul cauzei, critici care sa vizeze netemeinicia masurii concedierii, instanta va respinge contestatia ca neintemeiata.
Pe cale de consecinta va fi respinsa si cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata.
1