Drepturi prevazute in CCM cuvenite la disponibilizare
Prin sentinta nr. 6182/20.04.2011 instanta a admis cererea; a obligat parata sa plateasca reclamantei 6 salarii minime brute pe unitate cuvenite ca urmare a concedierii, drept prevazut de art. 77 al. 1 din CCM.
La 21 10 2010 , reclamanta M.T. a chemat in judecata parata Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Dolj , solicitand ca prin hotararea ce o va pronunta , sa fie obligata sa-i plateasca drepturile banesti cuvenite cu ocazia concedierii, conform contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura inregistrat sub nr 120/02/31 03 2010.
In fapt a aratat ca a fost angajata prin contract de munca pe durata nedeterminata in functia de muncitor in cadrul unitatii parate pana la data de 21 09 2010 cand a fost concediat in temeiul art 65 din Codul muncii , ca urmare a desfiintarii postului .
Considera ca , potrivit contractului colectiv de munca la nivel de ramura la concedieri avea dreptul la sase salarii medii nete la nivel de angajator .
Parata se face vinovata de nerespectarea prevederilor contractului colectiv de munca si nerespectarea prevederilor Codului muncii , potrivit carora angajatorul are obligatia sa acorde salariatului toate drepturile ce decurg din Lege , din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractul individual de munca .
A depus la dosar contractul individual de munca nr 1128/18 02 2010, copia cartii de identitate ,copia cererii adresate paratei pentru plata drepturilor in litigiu.
La 4 11 2010 , parata a formulat intimpinare prin care a invocat exceptia de necompetenta materiala a instantei , sustinand ca reclamanta are calitatea de functionar public si competenta ar reveni instantei de Contencios Administrativ .
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ,sustinand ca nu a semnat contractul colectiv de munca nr 120/02 / 31 03 2010 la care se refera reclamanta .
A mai sustinut ca potrivit art 9 din Lg 118/2010 , reclamantei nu i se cuvin drepturile solicitate deoarece acest articol a prevazut expres ca "incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi, nu se mai acorda ajutoare dupa caz, indemnizatii la iesirea la pensie, retragere ori la trecerea in rezerva ".
Prin incheierea din 8 12 2010 , instanta a respins exceptia de necompetenta materiala avand in vedere ca reclamanta a facut dovada calitatii de personal contractual in cadrul unitatii parate pentru care competenta revine Sectiei de Conflicte si Asigurari Sociale conform art. 2 din codul muncii.
La 26 01 2011, reclamanta a precizat actiunea , aratand ca , potrivit art 77 alin 2 lit c din CCM solicita obligarea paratei la plata a 12 salarii medii nete cuvenite salariatilor disponibilizati cu o vechime mai mare de 15 ani .
A depus la dosar copia CCM si carnetul de munca .
La solicitarea instantei , parata a depus la dosar copia preavizului nr 5236/31 08 2010, copia deciziei de concediere nr 170/20 09 2010, statul nominal de personal din ianuarie 2010, Ordinul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale nr 2025/19 08 2010 privind aprobarea structurilor organizatorice si a statelor de functii ,ale Directiilor pentru Agricultura Judetene ,structura si statul de functii pentru Directia pentru Agricultura Dolj , din august 2010 , organigrama Directiei pentru Agricultura Dolj din august 2010 .
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :
Reclamanta a fost salariata unitatii parate cu contract de munca pe durata nedeterminata , in functia de muncitor asa cum rezulta din copia contractului de munca, a carnetului de munca pana la data de 21 09 2010 cand parata a dispus concedierea sa ,in temeiul art 65 din Codul muncii , ca urmare a desfiintarii postului ocupat asa cum rezulta din copia deciziei de concediere nr 170/20 09 2010.
Potrivit art 77 alin 1 din CCM la nivel de ramura nr. 120/2010 , " la disponibilizarea colectiva , fiecare salariat , odata cu decizia de disponibilizare , va primi cel putin sase salarii minime brute pe unitate".
Parata nu a acordat reclamantei drepturile banesti reprezentand cele sase salarii minime brute pe unitate prevazute de art 77 alin 1 din CCM asa cum rezulta chiar din recunoasterea sa.
In acest fel parata a incalcat prevederile art 40 alin 1 lit c din Codul muncii , potrivit carora angajatorul are dreptul de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil sau din contractul individual de munca .
De asemenea a incalcat prevederile art 236 din codul muncii potrivit carora "contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor" si art. 243 din Codul muncii , potrivit carora " executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti".
In acest fel parata a produs reclamantei un prejudiciu material pe care in baza art 269 din Codul muncii este datoare sa - l acopere .
Ca urmare instanta , va admite actiunea si va obliga parata sa plateasca reclamantei sase salarii minime brute pe unitate cuvenite ca urmare a concedierii , drept prevazut de art 77 alin 1 din CCM.
Instanta nu va retine apararea paratei in sensul ca nu i se cuvin reclamantei drepturile solicitate deoarece unitatea parata nu a semnat contractul colectiv de munca pe care isi intemeiaza reclamanta actiunea deoarece acest aspect nu are nici o relevanta. Potrivit art. 241 litera c din codul muncii " clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel".
De asemenea instanta nu va retine apararea paratei in sensul ca nu i se cuvin reclamantei drepturile solicitate deoarece nu ar fi existat o concediere colectiva, ci una individuala , deoarece din organigramele si statele de functii inainte si dupa data concedierii, rezulta ca , au fost disponibilizati 70 de salariati, de la 103 cat existau inainte de concedierea contestatoarei , la 33 citi au ramas dupa concediere.
Nu are importanta ca salariatii concediati erau functionari publici si doar contestatoarea era personal contractual. Prevederile art. 68 din Codul muncii care reglementeaza concedierea colectiva fac referire la notiunea de salariat indiferent daca este functionar public sau personal contractual .
La analiza unei concedieri colective se are in vedere in primul rand numarul de salariati concediati , impactul social al acestei concedieri, al masurii luate de angajator.
In conditiile in care in institutia parata aproape toti salariatii erau functionari publici si doar reclamanta era singura persoana incadrata cu contract individual de munca, parata evident nu a urmat procedura prevazuta de codul muncii privind concedierea colectiva (consultarea sindicatelor, notificarea masuri sindicatelor, ITM - ului , AJOFM - ului, etc), ci a urmat dispozitiile referitoare la functionarii publici.
Prin impactul pe care l-a avut masura concedierii asupra salariatilor, prin faptul ca a vizat concedierea a 70 de salariati instanta retine ca la nivelul unitatii parate a avut loc o concediere colectiva in sensul cerut de art. 77 alin 1 din contractul colectiv de munca nr.120/2010.
Dispozitiile art 77 alin 2 din CCM , invocate de reclamanta in precizarea actiunii , nu sunt aplicabile reclamantei, deoarece cuprind dispozitii speciale pentru alte situatii expres si limitativ prevazute, respectiv pentru situatia in care societatea comerciala se dizolva , se lichideaza , se reorganizeaza juridic, sau se privatizeaza , situatii care nu se regasesc in cazul concedierii contestatoarei .
De asemenea prevederile Lg 118/2010 invocate de parata , in aparare nu sunt incidente in cauza deoarece potrivit art 9 din Lg 118/2010 , se prevede ca nu se mai acorda ajutoare sau indemnizatii la iesirea la pensie la retragerea sau la trecerea in rezerva, iar reclamanta nu se gaseste in aceste situatii, nu s-a pensionat si a fost concediata in temeiul art. 65 din codul muncii.
Opinia asistentilor judiciari este conforma cu hotararea si considerentele prezente .