1. Cerere de deschidere a procedurii insolventei, formulata de debitoarea societate comerciala cu raspundere limitata prin lichidator numit in conditiile legilor nr. 359/2004 si 31/1990. Admisibilitate prin prisma prevederilor articolului 2701 din legea nr. 31/1990, care fac referire la lichidarea societatilor pe actiuni si in comandita pe actiuni. 2. Validitatea recunoasterii starii de insolventa, prevazuta de articolul 28 alin.2 din legea nr.85/2006, cand cererea de deschidere a procedurii este formulata de debitoare prin lichidator numit in conditiile legii nr.359/2004 si ale legii nr. 31/1990. Consecinta asupra necesitatii completarii probatoriului. (Decizia comerciala nr.397/27.03.2008, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala)
Prin sentinta comerciala nr. 260 din 22 ianuarie 2008 pronuntata in dosarul nr.44107/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII a Comerciala, judecatorul-sindic a respins ca neintemeiata cererea de deschidere a procedurii insolventei formulata de debitoarea SC M. B. A. P. SRL, prin lichidator SC V.A. SRL.
Pentru a hotari astfel, judecatorul-sindic a retinut ca prin incheierea nr.33340 din 18 iulie 2005 s-a dispus inregistrarea in registrul comertului a mentiunilor privind dizolvarea si lichidarea societatii debitoare, iar prin incheierea nr.69507 din 15 decembrie 2006 s-a dispus inregistrarea in acelasi registru a mentiunilor cu privire la numirea lichidatorului acestei societati, respectiv a SC V.A. SRL.
Judecatorul-sindic a evocat dispozitiile articolului 27, raportat la articolul 3 alin. 1 din legea nr. 85/2006, dispozitiile articolului 2701 si 2702 din legea nr. 31/1990 si a definit insolventa in raport de prevederile articolului 3 alin. 1 pct. 1 din legea nr. 85/2006.
A retinut ca, in dovedirea starii de insolventa, debitoarea prin lichidator a depus la dosar adresa din partea Administratiei Finantelor Publice a Sectorului II Bucuresti, din care reiese o datorie la bugetul de stat de 4.960 lei, dar ca nu a depus si formularul de bilant contabil din baza de date a acestei institutii bugetare si nici nu a aratat daca din 15 decembrie 2006 si pana in prezent a verificat creanta sub aspectul implinirii termenului de prescriptie.
De asemenea, judecatorul-sindic a retinut ca lichidatorul debitoarei a fost numit in aceasta calitate inca din 15 decembrie 2006, cu o remuneratie de 1.000 lei si nu a reusit sa termine lichidarea in conditiile articolului 252 si urmatoarele din legea nr.31/1990 modificata si republicata nici dupa aproape un an, solicitand in mod inadmisibil desemnarea sa ca lichidator in procedura insolventei cu o alta remuneratie.
A retinut si ca procedura falimentului este, conform articolului 3 alin. 1 pct. 23 si 3 din lege, o procedura concursuala, colectiva, or in speta lichidatorul afirma ca exista un singur creditor, caz in care recuperarea creantei acestuia se poate face in conditiile legii nr.31/1990 modificata si republicata.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a declarat recurs motivat debitoarea prin lichidator IPURL (succesoare cu titlu universal a SC V.& A. SRL), cauza fiind inregistrata sub acelasi numar unic la 19 februarie 2008 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V -a Comerciala.
In motivarea recursului, s-a sustinut in primul rand contradictia dintre considerente, in care cererea a fost apreciata ca nefondata si dispozitiv, prin care cererea a fost respinsa ca neintemeiata, recurenta sustinand ca si-a precizat temeiul de drept (retinut si de judecatorul-sindic), dupa cum si-a si dovedit cererea, proband ca se afla in insolventa in conditiile articolului 3 din legea nr. 85/2006.
Sub acelasi aspect a invocat si prevederile articolului 28 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 care echivaleaza cu recunoasterea lipsa actelor contabile.
A doua critica vizeaza gresita apreciere facuta de judecatorul-sindic cu privire la acordarea onorariului lichidatorului, recurenta sustinand pe de o parte ca acest aspect nu are nici o relevanta in ce priveste conditiile de deschidere a procedurii, iar pe de alta parte ca, in conformitate cu decizia nr. 9 din 19 octombrie 2007 pct. 13 a Consiliului de Conducere al UNPIR, practicianul in insolventa are dreptul la un singur onorariu, dupa cum radierea societatii s-a facut ca urmare a lichidarii in conditiile legii nr. 31/1990 sau in baza dispozitiilor legii nr. 85/2006.
A criticat hotararea si pentru gresita aplicare a dispozitiilor articolului 3 alin. 1 pct. 23 si 3 din legea nr.85/2006, sustinand ca dispozitiile articolului 27 din acelasi act normativ il obliga pe debitorul aflat in insolventa la formularea unei cereri de deschidere a procedurii indiferent de numarul de creditori, doar sub conditia insolventei, dispozitiile articolului 3 pct. 1, lit. b din lege definind insolventa ca vadita atunci cand debitorul nu-si poate plati datoria fata de unul sau mai multi creditori.
Recursul este intemeiat in drept pe dispozitiile articolului 304 pct. 7 si 9 si 3041 Cod procedura civila.
Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate in cauza, Curtea apreciaza recursul ca nefondat si il va respinge cu aceasta motivare si pentru urmatoarele considerente:
Prima critica este nefondata, Curtea retinand ca termenii "fondat" si "intemeiat" se afla, din punct de vedere lexical, in situatia de sinonime quasiperfecte, astfel ca nu se pune problema contradictiei dintre dispozitiv si considerente, cu atat mai mult cu cat concluzia neechivoca a considerentelor concorda cu solutia din dispozitiv.
In cadrul aceluiasi prim motiv de recurs, Curtea retine si ca, in contradictie cu cele sustinute de recurenta si retinute si de judecatorul-sindic, unul dintre temeiurile de drept ale cererii, respectiv dispozitiile articolului 2701 si 2702 din legea nr. 31/1990,nu sunt incidente in speta, intrucat aceste dispozitii legale il legitimeaza procesual activ pe lichidatorul societatii dizolvate, numit in conditiile articolului 252 si urmatoarele din lege, la promovarea cererii de deschidere a procedurii insolventei numai in cazul societatilor pe actiuni si in comandita pe actiuni, nu si in cazul celor cu raspundere limitata, ca in speta. Numai ca problema legitimarii procesuale active (sau problema reprezentarii debitoarei) nu poate fi invocata de Curte in calea de atac a recurentei, intrucat aceasta ar aduce infrangere prevederilor articolului 315 alin. 4 si 296 teza ultima Cod procedura civila, ca si principiului de drept non reformatio in pejus, Curtea limitandu-se la a constata lipsa de fundament a primei critici sub aspectul validitatii temeiului juridic al cererii.
Tot in cadrul primului motiv de recurs, Curtea retine ca neintemeiata si sustinerea recurentei despre dovada starii de insolventa facuta de debitoare prin recunoasterea in conditiile articolului 28 alin. 2 din legea nr.85/2006. Curtea apreciaza ca despre o recunoastere in conditiile sus-mentionate se poate vorbi numai in cazul cererilor facute de debitor prin reprezentantul din actul constitutiv sau din statut, date fiind prevederile articolului 27 alin. 3 din legea nr.85/2006 care dispun ca cererea de deschidere a procedurii insolventei, formulata de persoana juridica, trebuie semnata de persoanele care au calitatea de a le reprezenta potrivit actului constitutiv sau statutului. Numai aceste persoane pot face recunoasteri si numai actele lot pot fi asimilate recunoasterilor, in conformitate cu prevederile articolului 35 alin. 2 din decretul nr. 31/1954, coroborate cu prevederile articolului 220 si 222 alin. 2 Cod procedura civila.
Trebuie subliniat faptul ca nici prevederile legii nr.359/2004 si nici cele ale legii nr.31/1990 nu confera lichidatorului unei societati dizolvate o astfel de putere, cu atat mai putin in cazul societatilor cu raspundere limitata, care nu cad sub incidenta dispozitiilor articolului 2701 si 2702 din legea nr. 31/1990.
De asemenea, in cadrul primei critici, Curtea retine si ca, in lumina considerentelor ce preced si nefiind nici in fata unei recunoasteri a starii de insolventa, recurenta nu a criticat hotararea judecatorului-sindic referitoare la proba insolventei si nici la obligatia verificarii termenului de prescriptie, argumentele aduse de judecatorul-sindic sub acest aspect fiind judicioase si fundamentand solutia pronuntata.
Al doilea motiv de recurs este neintemeiat. Problema acordarii a doua onorarii pentru aceeasi operatiune de lichidare apare ca un argument colateral, tinand mai degraba de etica practicienilor in insolventa, astfel ca el nu fundamenteaza solutia prin el insusi, in lipsa altor argumente juridice, in aceeasi situatie aflandu-se si cel de -al treilea motiv de recurs.
In plus, cu referire la ultimele doua motive de recurs, Curtea retine ca, fata de considerentele expuse de judecatorul-sindic referitor la neindeplinirea conditiilor de deschidere a procedurii simplificate a insolventei, completate cu cele aduse de Curte in prezenta hotarare, in mod judicios a retinut judecatorul-sindic ca recuperarea creantei unicului creditor se poate face si in conditiile articolului 252 si urmatoarele din legea nr. 31/1990, vazand pe de o parte valoarea redusa a creantei, imprejurarea ca lichidatorul nu si-a justificat activitatea de la numire si pana la promovarea prezentei cereri, iar pe de alta parte consecintele radierii societatii debitoare in urma derularii procedurii insolventei.
Toate aceste considerente au format convingerea Curtii ca in speta nu este incident nici cazul de modificare prevazut de articolul 304 pct. 7 si nici cel prevazut de articolul 304 pct. 9 Cod procedura civila , hotararea atacata fiind apreciata ca legala si temeinica si dupa examinarea cauzei sub toate aspectele, in conditiile articolului 3041 Cod procedura civila.
In consecinta, in temeiul articolului 312 alin. 1 teza a II a Cod procedura civila Curtea va respinge recursul ca nefondat.
4