1. Situatia actelor incheiate de debitor dupa deschiderea procedurii simplificate
Domeniu asociat : Faliment
De la data numirii lichidatorului acesta este singurul abilitat sa incheie acte de dispozitie in numele societatii, atributiile administratorului social incetand.
Conform art. 46 alin.1 din Legea nr. 85/2006, in afara de cazurile prev. la art. 49 sau cele autorizate de judecatorul sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule, nulitatea operand de drept, in temeiul legii, nefiind necesara existenta unei vatamari. Sentinta nr. 102 din 28 ianuarie 2010 pronuntata de Tribunalul Dolj- Sectia comerciala Prin cererea formulata la data de 29.10.2009 lichidatorul judiciar desemnat sa administreze procedura insolventei debitoarei SC M. SRL, a chemat in judecata pe debitoarea SC M. SRL prin administrator special M. V. si pe paratii G. A. si M. D. I., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea de drept a actelor de transfer patrimonial avand ca obiect bunul mobil autoturism marca Dacia tipul Logan 1.4, numar de sasiu J1LSDAAH32704891, serie motor UA 23258, respectiv a contractului de vanzare-cumparare incheiat in ziua de 16.02.2009, intre SC M. SRL in calitate de vanzator si G. A., in calitate de cumparator, precum si a contractului de vanzare-cumparare subsecvent incheiat la data de 19.02.2009 intre G. A., in calitate de vanzator si M. D. I. asociat al SC M. SRL ( detinator a 50% din partile sociale), in calitate de cumparator.
De asemenea, s-a solicitat repunerea partilor in situatia anterioara vanzarii si obligarea cumparatorului M. D. I. sa restituie averii debitoarei bunul ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare din data de 16.02.2009 si apoi a celui subsecvent din data de 19.02.2009 sau a contravalorii acestui bun.
In motivare, a aratat ca potrivit sentintei nr. 32/15.01.2009 a Tribunalului Dolj s-a dispus deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei SC M. SRL. La data de 16.02.2009 intre societatea debitoare , in calitate de vanzator si G. A., in calitate de cumparator, a intervenit contractul de vanzare-cumparare avand ca obiect autoturismul marca Dacia tipul Logan 1.4, numar de sasiu J1LSDAAH32704891, serie motor UA 23258.
In baza acestui contract, bunul mobil proprietatea societatii falite, in schimbul pretului de 5.000 lei , a fost scos din patrimoniul SC M. SRL si transferat catre G. A.
La numai 3 zile, in data de 19.02.2009, bunul mobil a fost vandut catre unul din cei doi asociati ai societatii debitoare, respectiv catre M. D. I. detinator a 50% din partile sociale ale SC M. SRL.
S-a sustinut faptul ca sunt indeplinite in totalitate conditiile impuse de art. 46 din Legea nr. 85/2006, pentru ca actiunea sa fie admisibila, respectiv, operatiunea de vanzare-cumparare reprezinta in mod necontestat un act de vointa al debitoarei, actul de transfer patrimonial este incheiat ulterior deschiderii procedurii insolventei ( in speta contractul este incheiat la data de 16.02.2009, impotriva debitoarei fiind deschisa procedura la data de 15.01.2009.
Lichidatorul judiciar a precizat ca operatiunile de vanzare-cumparare nu se incadreaza nici in exceptiile prevazute de art. 49 din lege, fiind incheiate fara acceptul judecatorului sindic, al creditorilor sau al lichidatorului judiciar.
Pretul vanzarii este un alt element in masura sa formeze convingerea ca la momentul incheierii actului de vanzare-cumparare, societatea vanzatoare a avut o reprezentare frauduloasa, intrucat asa cum rezulta chiar din cuprinsul contractului de vanzare-cumparare, valoarea bunului instrainat a fost acceptat de societatea vanzatoare ca fiind de 5000 lei.
S-a sustinut ca pretul convenit de parti este unul derizoriu, cu mult inferior valorii reale a bunului, astfel ca acceptarea din partea SC M. SRL a unei valori atat de mici pentru un bun care in realitate valoreaza mai mult, reprezinta un argument in plus in sensul reprezentarii frauduloase a societatii debitoare la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, cu atat mai mult cu cat la randul sau cumparatorul l-a revandut in scurt timp catre asociatul M. D. I, realizandu-se astfel transferul din patrimoniul debitoarei SC M. SRL catre asociatul M. D. I. printr-un sir de doua tranzactii succesive.
Prin incheierea de sedinta din data de 05.11.2009, in temeiul art. 3, pct. 26 din Lege, a fost desemnat curator special M. V., care sa reprezinte debitoarea in solutionarea actiunii prezente.
La data de 02.12.2009 debitoarea SC M. SRL prin curator special M. V. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca netemeinica si nelegala.
In motivare, a aratat ca actele de vanzare - cumparare a caror nulitate se solicita a se constata au fost incheiate conform prevederilor art. 948 Cod Civil, respectandu-se conditiile esentiale pentru valabilitatea unei conventii.
S-a sustinut ca potrivit art. 1169 Cod Civil lichidatorul judiciar trebuie sa dovedeasca faptul ca nu sunt indeplinite conditiile art. 948 Cod Civil si ca cele doua contracte sunt ilicite datorita a doua conditii cumulative, respectiv ca sunt frauduloase si sunt in dauna drepturilor creditorilor.
A aratat ca lichidatorul judiciar nu s-a documentat daca la data incheierii contractelor sentinta de deschidere a procedurii insolventei fusese comunicata si daca era sau nu irevocabila. Cu privire la faptul ca la numai trei zile dupa incheierea primului contract s-a incheiat un nou act de vanzare-cumparare, lichidatorul nu a demonstrat vreunul din cazurile de nulitate absoluta sau relativa a acestor contracte.
In ceea ce priveste pretul vanzarii, a considerat ca prezumtia nu este prevazuta ca dovada in art. 160-241 Cod Pr. Civila iar pretul se stabileste prin acordul partilor.
Referitor la obligarea paratului M. D. I. sa restituie societatii debitoare bunul ce a facut obiectul celor doua contracte, s-a sustinut ca nu are pretentii in acest sens deoarece nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 80 raportat la art. 83 din Legea nr. 45/2006.
La data de 02.12.2009 paratul M.D.I. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca netemeinica si nelegala, apreciind ca solicitarea lichidatorului judiciar de obligare a acestuia la restituirea bunului ce a facut obiectul celor doua contracte nu este temeinica si nici legala deoarece nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 80 raportat la art. 83 din Legea nr. 45/2006.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca cererea este intemeiata.
Impotriva debitoarei SC M. SRL a fost deschisa procedura simplificata la data de 15.01.2009, anterior acestei date societatea fiind in lichidare, conform Lg. nr. 31/1990 (in acest sens este incheierea de numire a lichidatorului de catre judecatorul delegat la ORC). De la data numirii lichidatorului acesta este singurul abilitat sa incheie acte de dispozitie in numele societatii, atributiile administratorului social incetand.
In cauza, la data de 16.02.2009, debitoarea prin administratorul social a instrainat paratului G. A. autoturismul Dacia Logan, conform contractului de vanzare cumparare aflat la fila 30 dosar, iar la data de 19.02.2009 acesta l-a vandut paratului M. D. I, unul dintre asociatii debitoarei.
Conform art. 46 alin.1 din Lg. nr. 85/2006, in afara de cazurile prev. la art. 49 sau cele autorizate de judecatorul sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Nulitatea opereaza de drept, in temeiul legii, nefiind necesara existenta unei vatamari.
Cum judecatorul sindic nu a autorizat vanzarea, iar debitoarea nu se afla in perioada de observatie, ci in faliment, se va constata nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare incheiat la 16.02.2009 intre debitoare si paratul G.
Sustinerile debitoarei conform carora nu ar fi avut cunostinta de deschiderea procedurii la data efectuarii vanzarii nu au nici o relevanta in conditiile in care textul de lege este clar si nu face nici o distinctie in functie de data comunicarii hotararii de deschidere a procedurii (hotarare care, de altfel, se comunica debitoarei prin reprezentantul legal, in speta, lichidatorul), iar calitatea de reprezentant nu o mai detinea administratorul social.
In ceea ce priveste nulitatea actului subsecvent, instanta constata ca si aceasta cerere este intemeiata.
In calitatea sa de asociat cu o cota de participare de 50% la capitalul social al debitoarei, paratul M.D.I. avea cunostinta despre starea in care se afla societatea - cel putin despre cea de lichidare, daca nu si de cea de faliment. Mai mult, modalitatea prin care a inteles sa achizitioneze bunul - prin interpunerea unei persoane - si incheierea celei de-a doua vanzari la cateva zile dupa efectuarea primeia, atesta reaua sa credinta, cauza actului juridic fiind una ilicita.
Este adevarat ca buna-credinta se prezuma, insa elementele cauzei inlatura aceasta prezumtie: vanzarea bunului de catre administratorul social care nu mai putea reprezenta societatea unei persoane, urmata la cateva zile de incheierea unei alte vanzari catre un asociat al debitoarei, scopul urmarit neputand fi decat acela al sustragerii bunului de la valorificare in cadrul procedurii.
Cum cauza ilicita determina lipsirea actului juridic de orice efecte, sanctiunea este nulitatea absoluta, conform art. 948 pct. 4, art. 966 si 968 C.civ.
Actiunea a fost astfel admisa, si s-a constatat nulitatea absoluta a celor doua contracte, cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara.