Incuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne se face numai daca parintii copilului isi exprima consimtamantul la adoptie, in conditiile legii, potrivit art. 23 alin. 1 lit. b din Legea 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei.
In mod exceptional, instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintilor firesti, daca se dovedeste prin orice mijloc de proba ca acesti refuza in mod abuziv sa-si dea consimtamantul la adoptie si instanta apreciaza ca adoptia este in interesul superior al copilului, potrivit art. 13 din acelasi act normativ.
Petenta DGASPC Gorj a solicitat incuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne pentru minorul AAM, in varsta de 6 ani, fiul numitei S(A)M, tatal fiind necunoscut.
In motivarea cererii s-a aratat ca minorul s-a nascut in timp ce mama minorului era casatorita cu numitul AND de care a divortat, iar ulterior prin sentinta 8020/2001a judecatoriei Tg. Jiu s-a stabilit ca AND nu este tatal minorului .
Prin hotararea nr. 361/2001 Comisia pentru protectia Copilului Gorj a instituit masura de plasament pentru minor la Centrul de Plasament si Recuperare Tg.Jiu , aceeasi Comisie ulterior instituind masura plasamentului la Centrul de Plasament Tg. Carbunesti, masura reevaluata din nou, dispunandu-se plasamentul minorului prin hotararea nr. 720 din 08.08.2001 a CPC Gorj, la asistentul maternal profesionist JN, masura mentinuta prin sentinta civila nr. 402 /2005 a Tribunalului Gorj.
In sedinta din Camera de Consiliu din 15.09.2006 s-a luat un interogatoriu mamei minorului, aceasta precizand ca nu este de acord cu incuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne pentru minor si doreste sa se ocupe de cresterea si educarea acestuia. A sustinut ca este nevazatoare, dar considera ca se poate ocupa de cresterea si educarea minorului care a fost dat in plasament la insistentele fostei soacre. A mai precizat ca nu a fost stabilita paternitatea minorului, ca nu l-a vizitat pe minor de cinci ani si nu a facut nici un demers pentru a-l lua in familia sa.
Din ancheta sociala a rezultat ca mama minorului locuieste in satul V. in concubinaj cu LV, care detine o locuinta. De asemenea, in ancheta sociala s-a consemnat ca mama este de acord cu adoptia copilului, iar concubinul acesteia se opune aducerii minorului in gospodaria sa.
Tribunalul Gorj prin sentinta nr. 95 din 13.10.2006 a respins cererea de incuviintare a deschiderii procedurii adoptiei interna, retinand ca nu se poate trece peste refuzul parintelui firesc, in conditiile in care acest refuz nu este abuziv.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti petenta DGASPC Gorj a declarat recurs in termen si motivat, criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
DGASPC Gorj a comunicat instantei faptul ca mama copilului nu a formulat nici o cerere pentru reintegrare in familie, nu a facut nici un alt demers, nu l-a vizitat pe minor si nu a luat legatura cu acesta.
Analizand recursul de fata prin prisma actelor si lucrarilor dosarului si in raport cu dispozitiile legale aplicabile, Curtea apreciaza ca este fondat, urmand a-l admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arata, in continuare:
In speta se ridica mai multe probleme, astfel:
- daca refuzul mamei intimatei de a-si exprima consimtamantul la deschiderea procedurii de adoptie, este abuziv;
- daca aceasta procedura este in interesul superior al copilului.
Pentru a raspunde corect la aceste intrebari, se impun evidentierea si analizarea anumitor imprejurari de fapt si de drept, specifice spetei, astfel:
Minorul AAM, nascut in anul 2001, distrofic si in greutate de 1800 grame, a fost institutionalizat de la varsta de 2 luni, incepand cu data de 25 aprilie 2001, prin Hotararea Comisiei pentru Protectia Copilului, fiind in sistem si in prezent, in mod continuu, ultima masura de protectie speciala fiind aceea de plasament la AMP - JN.
Mama fireasca, persoana cu handicap (nevazatoare) a divortat cu putin timp inainte de nasterea copilului, iar la data de 17 iulie 2001, la varsta de 5 luni a acestuia , s-a admis actiunea in tagada paternitatii formulata de sotul mamei, s-a radiat numele acestuia din actul de nastere al minorului si nici pana in prezent copilul nu are filiatia stabilita fata de tata, acesta fiind necunoscut.
Mama nu a indicat numele sau alte elemente de identificare a unor rude pana la al IV-lea grad inclusiv, pentru a se putea dispune in conditiile legii, un eventual plasament al copilului la familia extinsa.
Minorul se afla la asistentul maternal profesionist JN, incepand cu data de 8 august 2001 de la varsta de 6 luni pana in prezent (timp de 6 ani), masura plasamentului fiind mentinuta in urma reevaluarilor realizate, potrivit legii.
Potrivit declaratiei acesteia si constatarilor DGASPC, asa cum rezulta din inscrisurile depuse de aceasta autoritate, mama minorului nu l-a vizitat niciodata si nu a luat legatura cu acesta.
Planul individualizat de protectie intocmit in cauza are stabilita ca finalitate adoptia copilului, iar mama a fost consiliata in acest sens, cu privire la consecintele adoptiei, fiind intocmit Raport.
In fata autoritatilor administrative, mama copilului a avut o pozitie oscilanta cu privire la deschiderea procedurii de adoptie, iar concubinul sau in a carui casa locuieste intimata, a avut in aceasta privinta o pozitie transanta, potrivit careia nu este de acord cu aducerea copilului in gospodaria sa.
In fata autoritatii judiciare, mama intimata nu si-a exprimat consimtamantul in vederea deschiderii procedurii de adoptie, refuzand si sustinand totusi, ca doreste reintegrarea acestuia in familie.
In ciuda acestei sustineri, mama minorului nu a adresat autoritatii competente o cerere pentru incetarea masurii plasamentului si reintegrarea copilului in familie, desi s-a acordat suficient timp in acest sens, dispunandu-se chiar suspendarea cauzei de fata.
Constatand ca exista un refuz din partea mamei, se ridica problema de a stii daca acesta este abuziv, in sensul disp. art. 13 din Legea 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, dispozitii legale aplicabile, potrivit art. 23 alin. 1 lit. b din acelasi act normativ, pentru ca instanta sa constate ca este incident cazul exceptional cand se poate trece peste acest refuz, dovedit prin orice mijloc de proba.
Curtea apreciaza ca acest refuz poate fi considerat abuziv, deci nejustificat, doar daca este raportat la modul in care acest parinte care s-a separat voluntar de copilul sau de la o varsta foarte frageda, isi asuma o anumita conduita, din care rezulta fara echivoc faptul ca nesocoteste anumite drepturi fundamentale ale copilului, consacrate prin lege, respectiv: dreptul de a-si cunoaste mama, dreptul la stabilirea identitatii sale, sub aspectul filiatiei fata de tata; dreptul de a cunoaste pe ceilalti membrii ai familiei, respectiv rudele, precum si de a mentine legaturi personale si contacte directe cu acestia; dreptul de a creste alaturi de parintii sai sau intr-un mediu familial stabil - prevazute de art. 8, 14, 16, 30, 32 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
Nu mai trebuie demonstrat faptul ca incalcarea acestor drepturi care dau continut interesului superior al copilului, principiu care sta la baza oricarui demers al parintilor si autoritatilor, potrivit art. 2 alin. 2 si 3 din acelasi act normativ, prejudiciaza cresterea si dezvoltarea fizica, spirituala, morala si sociala a acestuia.
Or, in speta cata vreme institutionalizarea copilului dureaza de la nasterea acestuia pana in prezent, iar mama nu justifica de o maniera acceptabila refuzul sau de a-si exprima consimtamantul, dar nici nu face demersuri efective pentru reintegrarea copilului in familie, sustinerea sa in aceasta privinta apare doar declarativa, ca o simpla dorinta, insuficienta prin ea insasi pentru schimbarea situatiei de fapt si juridice a minorului.
In aceste conditii si avand in vedere ca aceasta situatie dureaza de peste 6 ani, este previzibil ca singurul efect al unei asemenea conduite din partea mamei este acela al unei perpetuari a masurilor speciale de protectie privitoare la minor, desi asemenea masuri sunt prin natura lor temporare, fapt ce nu ar crea in continuare conditiile necesare unei dezvoltari armonioase a copilului si a personalitatii sale, din toate punctele de vedere.
Curtea apreciaza ca o asemenea consecinta este inacceptabila, astfel ca este in interesul superior al minorului aflat intr-o asemenea situatie, sa fie incuviintata in ceea ce-l priveste, deschiderea procedurii adoptiei interne, trecandu-se peste refuzul parintelui firesc socotit abuziv, asa cum s-a demonstrat in precedent.
Constatand si faptul ca in cauza petenta DGASPC a respectat dispozitiile legale care guverneaza institutia deschiderii procedurii adoptiei interne prev. de 22 si urm. din Legea 273/2004, facandu-se dovada ca demersurile pentru integrarea copilului in familie sau in familia extinsa au esuat, ca planul individualizat de protectie a stabilit necesitatea adoptiei interne, iar parintele firesc a fost consiliat in aceasta privinta, Curtea va admite cererea asa cum a fost formulata.
Asadar, in baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 cod procedura civila raportat la art. 3041 cod procedura civila, va admite recursul DGASPC Gorj, va modifica in tot sentinta recurata si in baza art. 23 din Legea 273/2004 va admite cererea asa cum a fost formulata, urmand ca drepturile si obligatiile parintesti sa se suspende si sa fie exercitate de Consiliul Judetean Gorj.