Procedura insolventei. Creante bugetare. Fisa sintetica pe platitor. Valoare juridica.
Art. 110 alin.3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala prevede ca "titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite potrivit legii".
Prin H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003, respectiv prin art. 107.1, se exemplifica titlurile de creanta fiscala.
Fisa sintetica pe platitor nu reprezinta titlu de creanta in conformitate cu dispozitiile art. 110 din O.G. nr. 92/2003 si ale H.G. nr. 1050/2004, ci o evidenta sintetica a creantelor bugetare. Ca urmare, caracterul cert al creantei fiscale nu poate fi dovedit cu fisa sintetica pe platitor, ci numai cu titlul de creanta din care reiese creanta fiscala.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALA NR.220 R/18 februarie 2008)
Prin sentinta comerciala nr. 4062/30.10.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala a fost respinsa ca neintemeiata cererea formulata de creditoarea A.F.P. Sector 1 Bucuresti in contradictoriu cu debitoarea S.C. Q.C. S.R.L, reprezentata de lichidator B.G..
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca prin cererea inregistrata la data de 19.09.2007 cu nr. 31385/3/2007 pe rolul Tribunalului Bucuresti creditoarea A.F.P. Sector 1 Bucuresti a solicitat aplicarea procedurii prevazute de Legea nr. 85/2006 fata de debitoarea S.C. Q.C. S.R.L., aratand ca are fata de aceasta o creanta certa, lichida si exigibila in cuantum de 25908 lei reprezentand debite la bugetul de stat asa cum rezulta din fisa sintetica pe platitor. Cererea a fost motivata in sensul ca fisa sintetica pe platitor cuprinde declaratiile fiscale depuse de catre societatea debitoare ce reprezinta titluri de creanta conform art. 108 alin.3 din O.G. nr. 92/2003 coroborat cu art. 107 pct.1 lit. b din H.G. nr. 1050/2004 si ca debitoarea se afla in imposibilitate de plata a debitului.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, judecatorul sindic a retinut ca cererea formulata de A.F.P. Sector 1 Bucuresti este neintemeiata, deoarece aceasta a depus la dosar doar fisa sintetica in care sunt mentionate declaratiile fiscale ale debitoarei, fara a depune actele care reprezinta titlurile de creanta.
Impotriva sentintei comerciale nr. 4062/30.10.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala a declarat recurs recurenta A.F.P. Sector 1 Bucuresti, pe care a criticat-o pentru motivul aplicarii gresite a legii, invocand art. 304 pct. 9 C.pr.civ. si art. 3041 C.pr.civ. In dezvoltarea motivului de recurs s-a aratat in primul rand ca instanta de fond nu a retinut in motivarea hotararii ca debitoarea a fost dizolvata de drept conform art. 30 din Legea nr. 359/204 prin incheierea judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului nr. 36648/10.08.2005 si ca s-a numit lichidator prin incheierea nr. 24011/10.05.2006. Recurenta a invocat prevederile art. 2701 din Legea nr.31/1990 conform carora "in conditiile legislatiei insolventei, creditorii vor putea cere deschiderea procedurii insolventei fata de societatea aflata in curs de lichidare" si ale art. 177 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, respectiv creantele fiscale datorate de societatile aflate in lichidare sunt cele existente in evidenta fiscala pe platitor, intocmita pe baza declaratiilor fiscale depuse de catre societatea debitoare. Evidenta fiscala pe platitor se exprima prin fisa sintetica-document ce constituie, potrivit legii, titlu de creanta impotriva societatii debitoare, sustinandu-se ca instanta de fond in mod nelegal a retinut ca recurenta nu a prezentat acte care reprezinta titluri de creanta.
Analizand recursul prin prisma motivelor expuse, se constata ca nu este fondat.
Recurenta a sustinut ca S.C. Q.C. S.R.L. a fost dizolvata de drept conform Legii nr. 359/2004, prin incheierea judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului nr. 36648/10.08.2005 si ca prin incheierea nr. 24011/10.05.2006 a judecatorului delegat s-a numit lichidator al societatii. Aceasta afirmatie nu a fost insa dovedita, iar faptul ca la data formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei societatea debitoare s-ar afla in cursul derularii procedurii lichidarii ca urmare a dizolvarii potrivit prevederilor Legii nr. 359/2004 nu are relevanta. Astfel, ca urmare a dizolvarii societatii comerciale in temeiul dispozitiilor Legii nr. 359/2004, potrivit art. 31 alin.2 din lege, daca impotriva incheierii de constatare a dizolvarii "nu s-a declarat recurs sau recursul a fost respins, persoana juridica intra in lichidare potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale republicata, cu modificarile si completarile ulterioare". Lichidarea realizandu-se in conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, rezulta ca sunt aplicabile dispozitiile art. 260 alin.4 din lege, respectiv "lichidarea nu libereaza pe asociati si nu impiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii". Si potrivit art. 2701 din Legea nr. 31/1990 modificata, chiar daca societatea comerciala se afla in lichidare in conformitate cu prevederile acestei legi, " in cazul in care societatea aflata in lichidare este in stare de insolventa, lichidatorul este obligat sa ceara deschierea procedurii insolventei", iar "in conditiile legislatiei insolventei, creditorii vor putea cere deschiderea procedurii insolventei fata de societatea aflata in curs de lichidare".
In al doilea rand, recurenta a mai sustinut ca, potrivit art. 177 din O.G. nr. 92/2003 (Codul de procedura fiscala), creantele fiscale datorate de societatile aflate in lichidare sunt cele existente in evidenta fiscala pe platitor, intocmite pe baza declaratiilor depuse de catre societatea debitoare.
In mod intemeiat a retinut judecatorul sindic faptul ca fisa fiscala depusa la dosar de catre recurenta-creditoare A.F.P. Sector 1 Bucuresti nu reprezinta titlu de creanta in sensul prevederilor O.G. nr. 92/2003 si a H.G. nr. 1050/2004.
Conform art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, creditorul indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei este creditorul care are impotriva patrimoniului debitorului o creanta certa, lichida si exigibila scadenta de mai mult de 30 de zile. Art. 3 pct. 11 din aceeasi lege precizeaza creantele bugetare ca reprezentand creante constand in impozite, taxe contributii, amenzi, si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora.
Potrivit art. 379 alin.3 C.pr.civ., creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta.
In acest sens, art. 110 alin.3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala prevede ca "titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite potrivit legii".
Prin H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003, respectiv prin art. 107.1, se exemplifica titlurile de creanta fiscala. Printre acestea pot fi: "b) declaratia fiscala, angajamentul de plata sau documentul intocmit de platitor prin care acesta declara obligatiile fiscale, in cazul in care acestea se stabilesc de platitor, potrivit legii; c) decizia prin care se stabileste si se individualizeaza suma de plata, pentru creantele fiscale accesorii, reprezentand dobanzi si penalitati de intarziere, stabilite de organele competente", etc.
Fisa sintetica pe platitor nu reprezinta titlu de creanta in conformitate cu dispozitiile art. 110 din O.G. nr. 92/2003 si ale H.G. nr. 1050/2004, ci o evidenta sintetica a creantelor bugetare. Ca urmare, caracterul cert al creantei fiscale nu poate fi dovedit cu fisa sintetica pe platitor, ci numai cu titlul de creanta din care reiese creanta fiscala.
Art. 177 din O.G. nr. 92/2003 invocat de recurenta prevede referitor la deschiderea procedurii insolventei ca "in vederea recuperarii creantelor fiscale de la debitorii care se afla in stare de insolventa, A. N. A.F. si unitatile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale administratiei publice locale, vor declara lichidatorilor creantele existente, la data declararii, in evidenta fiscala pe platitor".
Acest text de lege nu este de natura sa infirme concluzia ca certitudinea creantei fiscale se dovedeste cu titlul de creanta, asa cum s-a aratat, si nu cu fisa fiscala. El prevede numai ca declararea creantelor fiscale existente catre lichidatori, in cadrul procedurii insolventei, se face avandu-se in vedere centralizarea acestor creante in evidenta fiscala pe platitor.
Fata de aceste considerente, se apreciaza ca hotararea atacata este legala, astfel ca, in baza art. 312 alin.1 C.pr.civ., va fi respins recursul ca nefondat.
1