Impozitele si taxele locale aferente bunului garantat valorificat au natura unor cheltuieli de administrare sau conservare, intrucat asigura circuitul civil al imobilului astfel ca acoperirea lor se face potrivit distribuirii prevazute de art. 121 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.
Judecatorul sindic a admis contestatia creditoarei cu privire la modul de distribuire a sumelor in cadrul procedurii insolventei referitor la impozitele si taxele locale aferente bunului garantat valorificat de lichidatorul judiciar.
Impotriva hotararii a declarat recurs lichidatorul judiciar M.R.L. S.P.R.L. solicitand modificarea sentintei in sensul respingerii contestatiei fata de gresita aplicare a prevederilor art.121 alin.1 din Legea nr. 85/2006. Se arata ca impozitul pe cladire si pe teren reprezinta o taxa platibila dupa ordinea de preferinta reglementata de art. 123 din Legea nr. 85/2006 potrivit art. 259 alin. 6 din Codul fiscal. Cheltuielile de conservare sau administrare a bunului reprezinta doar cheltuielile de vanzare, asigurarea activului, paza acestuia. Creantele generate de impozite si taxe bugetare nascute dupa data deschiderii procedurii sunt supuse art. 64 alin. 6 din lege.
Recursul a fost respins pentru urmatoarele considerente:
Dispozitiile art. 121 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 au natura unor dispozitii de exceptie, in raport cu dispozitiile art. 123 din aceeasi lege, deoarece se refera la distribuirea sumelor obtinute din valorificarea bunurilor garantate (grevate cu ipoteci, gajuri etc.), iar acestea sunt de stricta interpretare si aplicare, neputand fi extinse prin analogie la alte situatii neprevazute expres.
Actele de conservare au fost definite in doctrina si practica judiciara ca acele acte prin care se urmareste preintampinarea pierderii unui bun (sau a unui drept subiectiv civil referitor la acel bun), iar actele de administrare sunt acele acte prin care se urmareste sa se realizeze o normala punere in valoare a acelui bun. Impozitele si taxele locale aferente bunului garantat valorificat au natura unor cheltuieli de administrare sau conservare, intrucat asigura circuitul civil al imobilului, asa cum corect a retinut judecatorul sindic. Faptul ca aceste sume reprezinta cheltuieli curente ce urmeaza regimul juridic prevazut de art. 64 alin. 6 din legea insolventei, nu inlatura posibilitatea acoperirii lor potrivit distribuirii prevazute de art. 121 alin.1 pct. 1 din Legea nr. 85/2006. Lipsa obligatiei de prezentare a certificatului fiscal cu ocazia instrainarii bunului, nu are relevanta asupra naturii juridice a taxei bugetare care trebuie achitata cu prioritate pentru a elibera bunul de grevarea sa cu alte sarcini cum ar fi taxa locala restanta. Acest aspect nu impune un avantaj creantelor provenite din bugetele locale fata de creantele din bugetele generale, avand in vedere finalitatea diferita a acestora.