Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Litigii de munca - contestatie decizie de concediere Sentinta civila nr. 365 din data de 25.02.2014
pronunțată de Tribunalul Brasov


R O M A N I A

TRIBUNALUL BRASOV
SECTIA I CIVILA
Complet specializat in solutionarea litigiilor de munca si asigurari sociale
DOSAR NR. 5830/62/2013 SENTINTA CIVILA NR. 365/MAS
Sedinta publica din 25 februarie 2014
Completul de judecata MAS1 constituit din:
PRESEDINTE - M. B.- judecator
Asistenti judiciari - C. D.
- D. F.
Grefier - V. P.

Pe rol fiind pronuntarea asupra contestatiei formulata de catre contestatoarea S. E. M. in contradictoriu cu intimata SC A. I. SRL.
La apelul nominal facut in sedinta publica la pronuntare se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, dupa care:
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea asupra cauzei civile de fata care s-a dezbatut in fond la data de 18 februarie 2014, cand partile prezente au pus concluzii, in sensul celor consemnate in incheierea din acea zi, care face parte integranta din prezenta, iar instanta, avand in vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea la data de 25 februarie 2014.

T R I B U N A L U L,

Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul acestei instante la data de 29.07.2013, contestatoarea S. E. M. a solicitat in contradictoriu cu intimata SC A. I. SRL , pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna anularea partiala a Deciziei de incetare a contractului individual de munca nr.2794/28.06.2013, respectiv al art.2 al acesteia, obligarea intimatei la achitarea salariului aferent lunii iunie 2013 si a zilelor de concediu de odihna neefectuate, la care se adauga dobanda practicata de B. pentru liniile de credit, respectiv 15,97% pentru perioada 10.07.2013 si pana la plata efectiva, obligarea intimatei la emiterea unei adeverinte din care sa rezulte cuantumul obligatiilor sociale datorate statului platite de angajator prin retinere la sursa, precum si cele datorate de angajator potrivit legislatiei in vigoare, cu indicarea ordinelor de plata prin care s-a efectuat viramentul acestor sume si a datei inregistrarii acestora la organele fiscale.
In motivare a aratat ca a fost angajata societatii parate potrivit contractului individual de munca nr.20/02.05.2012, iar prin Decizia nr.2794/28.06.2013 a avut loc incetarea acestuia.
Intrucat angajatorul nu a achitat drepturile salariale aferente lunii iunie 2013 la data de 10.07.2013 precum si contravaloarea a 14 zile de concediu de odihna neefectuat, a fost nevoita sa apeleze, in vederea achitarii ratelor si cheltuielilor de intretinere, la linia de credit deschisa la B., singura sursa financiara de care a dispus in aceasta perioada.
Pentru sumele folosite, a trebuit sa plateasca o dobanda de 15,97% practicata de banca la acel moment, suma achitata cu acest titlu fiind de 45,57 lei.
Relativ la ultimul petit al actiunii, s-a aratat ca a solicitat angajatorului eliberarea unei adeverinte care sa cuprinda toate mentiunile privind contributiile datorate si achitate, cerere primita de angajator la 17.07.2013. Cum drepturile salariale nu au fost achitate, rezulta ca nici contributiile datorate statului de catre angajator prin retinere la sursa nu au fost platite. Pentru lunile anterioare lunii iunie 2013 insa, aceasta adeverinta poate fi eliberata de indata, avand in vedere ca viramentele contributiilor catre stat trebuie efectuate cel tarziu la data de 25 a lunii urmatoare.
In drept au fost invocate prevederile Legii 53/2003, art.94 si urmatoarele, art.194 si urmatoarele Cod procedura civila.
Prin cererea completatoare depusa la dosar (f.30) s-a solicitat si anularea art.3 din Decizia de incetare a contractului de munca nr.2974/28.06.2013 si pe cale de consecinta emiterea unui inscris din care sa rezulte profilul sau moral si profesional, eliberarea unei adeverinte de vechime in conformitate cu modelul afisat pe site-ul ITM Bucuresti, precum si eliberarea unei adeverinte care sa tina locul fisei fiscale pentru intreaga perioada lucrata in cadrul societatii.
In motivare a aratat ca recomandarea eliberata de angajator ii este necesara pentru a candida la orice functie juridica. Toti angajatorii anteriori au procedat la eliberarea unei asemenea recomandari, ce nu poate insa suplini recomandarea de la ultimul loc de munca, chiar daca profilul sau moral si profesional nu s-a schimbat.
Desi i s-a precizat ca va primi o asemenea recomandare odata cu celelalte inscrisuri, aceasta nu a fost eliberata, iar la punctul 3 din decizie s-a inserat o prevedere care atesta faptul ca societatea nu doreste eliberarea unei asemenea recomandari. Nu s-a exprimat insa niciun motiv care sa justifice un asemenea refuz, iar in perioada in care si-a desfasurat activitatea nu s-a exprimat nicio nemultumire cu privire la activitatea pe care o desfasoara.
Pentru aceste considerente, cat timp nu a fost cercetata disciplinar ori sanctionata disciplinar in timpul activitatii sale, apreciaza ca se poate elibera o asemenea recomandare. De asemenea, eliberarea recomandarii intra in atributiile angajatorului, raportat la prevederile art.34 Codul muncii.
In drept au fost invocate prevederile art.204 Cod procedura civila, art.34 Codul muncii.
Societatea intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.
In motivare s-a aratat ca sumele cuvenite contestatoarei cu titlul de drepturi salariale aferente lunii iunie 2013 si contravaloare zile de concediu neefectuate, au fost calculate, rezultand un cuantum total de x lei brut, respectiv x lei net, iar contributiile de asigurari sociale au fost platite. Suma nu a fost achitata pana in prezent din cauza unor dificultati financiare, insa urmeaza a fi achitata.
Referitor la cererea de obligare la plata dobanzii practicate de B., s-a solicitat respingerea acesteia, avand in vedere ca deschiderea unei linii de credit este o optiune personala a contestatoarei, ce excede cadrului procesual al unui litigiu de munca. De asemenea, dificultatile sale financiare sunt un aspect personal, iar raporturile de munca au incetat prin demisia contestatoarei, si nu la initiativa intimatei.
De asemenea, art.40 al.2 Codul muncii si art.161 al.1 Codul muncii instituie obligatia de plata a drepturilor salariale in sarcina angajatorului, si nu obligatia de a oferi compensatii pentru intarzierile la plata salariilor.
In privinta cererii de obligare a emiterea unei adeverinte din acre sa rezulte cuantumul obligatiilor sociale datorate statului platite de angajator, precum si cele declarate de angajator potrivit legislatiei in vigoare, cu indicarea ordinelor de plata prin acre s-a efectuat viramentul, s-a solicitat respingerea acesteia.
Astfel, la incetarea raporturilor de munca i-a fost eliberata contestatoarei adeverinta nr.2797/28.06.2013 privind salariile pentru care s-au retinut si virat contributii. In consecinta, eliberarea unei noi adeverinte este lipsita de obiect.
Referitor la cererea de anulare a art.3 din decizia de incetare a raporturilor de munca, s-a aratat ca nu se poate asuma de catre societate raspunderea recomandarii altor angajatori pentru posturi similare. In legislatie nu exista nicio reglementare referitoare la optiunea eventualilor angajatori de a solicita recomandari candidatilor, din partea fostilor angajatori. De asemenea, nu exista suport legal pentru a fi obligati la asumarea raspunderii prin eliberarea unei asemenea recomandari.
In privinta eliberarii adeverintei de vechime si a celei care tine locul fisei fiscale, s-a aratat ca s-a eliberat adeverinta nr.2797/28.06.2013 din acre rezulta vechimea in functia de consilier juridic. Modelul depus la dosar de catre contestatoare este cel care trebuie completat in vederea obtinerii indemnizatiei de somaj, insa contestatoarea nu poate fi beneficiara unei asemenea indemnizatii, intrucat si-a prezentat demisia.
De asemenea, adeverinta tip fisa fiscala nu este reglementata de legislatia financiar-contabila, astfel ca se impune respingerea acestei cereri.
In drept au fost invocate prevederile art.205 Cod procedura civila, art.21, 40, 81, 154, 161 Codul muncii.
La termenul de judecata din 21.01.2014, contestatoarea prezenta in instanta a declarat ca renunta la judecarea petitului privind anularea partiala a deciziei de incetare a raporturilor de munca in privinta art.2 a acesteia, la petitul privind plata salariului aferent lunii iunie 2013 si a contravalorii zilelor de concediu de odihna neefectuat, iar instanta a luat act de renuntare la judecata acestor cereri.
In probatiune au fost depuse inscrisuri. S-a administrat de asemenea interogatoriul societatii parate.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Contestatoarea a fost angajata SC A.I. SRL B. in functia de consilier juridic, incepand cu data de 03.05.2012, astfel cum rezulta din contractul individual de munca nr.20/02.05.2012.
Prin decizia nr.2974/28.06.2013 a intimatei s-a dispus, fata de cererea de demisie formulata de contestatoare, incetarea contractului individual de munca al acesteia incepand cu data de 28.06.2013, conform art.81 al.7 teza 2 Codul muncii, prin renuntarea partiala de catre angajator la termenul de preaviz.
Potrivit art.2 al acestei decizii, angajatorul nu opteaza pentru validitatea clauzei de neconcurenta, astfel incat nu va plati indemnizatia de neconcurenta. De asemenea, la art.3 se mentioneaza ca angajatorul nu este de acord cu emiterea unei scrisori de recomandare catre angajat.
Drepturile salariale aferente lunii iunie 2013, precum si contravaloarea a 14 zile concediu de odihna neefectuat, in cuantum de x lei net, au fost achitate prin transfer bancar in data de 20.01.2014, potrivit extrasului de cont depus la dosar, contestatoarea renuntand de altfel la judecarea petitului privind aceste drepturi banesti.
Referitor la cererea privind acordarea dobanzii legale achitate catre B., fata de utilizarea liniei de credit aprobate de aceasta banca, raportat la achitarea cu intarziere a drepturilor salariale, instanta constata ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2013 au fost platite cu intarziere fata de data scadentei lor, respectiv 10 iulie 2013.
Potrivit dispozitiilor art.1535 al.1 Cod procedura civila, in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana la momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic.
Din analiza textului legal anterior enuntat, rezulta ca pentru neplata la scadenta a unei sume de bani se datoreaza cu titlul de daune moratorii, pentru acoperirea prejudiciului cauzat de achitarea cu intarziere, dobanda legala sau o dobanda mai mare, dar aceasta din urma numai in situatia in care partile au convenit anterior achitarea unei asemenea dobanzi mai mari.
In speta, daunele pe care contestatoarea le poate pretinde fata de neachitarea la scadenta a drepturilor salariale nu pot consta decat in dobanda legala, in contractul individual de munca nefiind prevazuta, si de altfel fiind de neconceput, indicarea unei dobanzi pentru neachitarea la scadenta a salariului. In consecinta, in absenta unei conventii, neplata la scadenta a unei sume de bani nu poate determina decat plata dobanzii legale pentru aceasta, indiferent de prejudiciul eventual mai mare pe care debitorul l-a incercat doar prin neincasarea la termen.
De asemenea, al.2 si 3 ale art.1535 Cod civil nu sunt aplicabile spetei, acestea vizand situatia in care partile au convenit anterior scadentei achitarea unei dobanzi mai mari decat cea legala, situatie ce nu se regaseste in speta.
Fata de considerentele expuse, vazand solicitarea formulata constand doar in acordarea unei dobanzi practicate de o banca comerciala pentru deschiderea unei linii de credit, si nu a dobanzii legale in subsidiar, instanta va respinge aceasta cerere ca nefondata.
Referitor la cererea privind eliberarea unei adeverinte din care sa rezulte cuantumul obligatiilor sociale datorate statului platite de angajator prin retinere la sursa, precum si cele datorate de angajator potrivit legislatiei in vigoare, cu indicarea ordinelor de plata prin care s-a efectuat viramentul acestor sume si a datei inregistrarii acestora la organele fiscale, instanta constata ca s-a eliberat in favoarea contestatoarei adeverinta nr.2797/28.06.2013 (f.14). In acest act s-a mentionat pentru fiecare luna calendaristica din perioada cat contestatoarea a fost angajata intimatei, ce suma a fost retinuta la sursa si virata cu titlul de drepturi de asigurari sociale.
Societatea intimata atesta deci prin adeverinta emisa faptul retinerii si virarii tuturor contributiilor de asigurari sociale, inclusiv pentru luna iunie 2013 pentru contestatoare.
Prin cererea de chemare in judecata, contestatoarea si-a justificat aceasta solicitare prin aceea ca, fata de neachitarea drepturilor salariale, nici contributiile datorate statului, nu au fost achitate. Referitor la lunile anterioare lunii iunie 2013, nu s-a justificat o asemenea solicitare.
Fata de eliberarea de catre intimata a adeverintei avand continutul indicat, si achitarea in timpul procesului a drepturilor salariale aferente lunii iunie 2013, se retine ca nu s-a justificat interesul obtinerii unei adeverinte detaliate care sa contina si numerele ordinelor de plata prin care s-au efectuat viramentele, ca de exemplu necesitatea prezentarii unui asemenea act in fata unei institutii. Achitarea contributiilor este atestata de catre societate, iar aspectul virarii poate fi verificat de catre contestatoare si prin adresarea catre institutiile beneficiare.
Art.40 al.2 lit.f si h Codul muncii obliga angajatorul la plata contributiilor si impozitelor datorate de salariati si la eliberarea la cerere a documentelor care atesta calitatea de salariat a solicitantului.
Vazand obligatiile legale stabilite in sarcina angajatorului, atestarea retinerii si virarii de catre acesta a contributiilor, precum si nedovedirea de catre angajat a interesului in obtinerea unei adeverinte detaliate, instanta va respinge acest petit ca nefondat.
Referitor la cererea de anulare a art.3 din decizia de incetare a raporturilor de munca, precum si obligarea la eliberarea unei recomandari, instanta constata ca obligatia eliberarii unei recomandari in favoarea angajatului de catre fostul angajator, nu este reglementata legal.
De asemenea, nici instanta de judecata nu poate proceda la obligarea unui angajator la eliberarea unei asemenea recomandari. Eliberarea recomandarii este atributul exclusiv al angajatorului, ce atesta prin acest act comportamentul si competentele fostului angajat. Astfel, dat fiind caracterul obligatoriu pozitiv al recomandarii, chiar si in lipsa unei sanctionari disciplinare sau cercetari disciplinare nefinalizate cu sanctionarea, nu se poate dispune in sensul obligarii emiterii unui asemenea act, angajatorul fiind liber sa aiba orice opinie relativ la modul de lucru al fostului angajat.
In consecinta, instanta va respinge si aceasta cerere ca nefondata.
In privinta cererii privind obligarea angajatorului la eliberarea adeverintei de vechime conform modelului afisat pe site-ul ITM Bucuresti, instanta retine ca potrivit dispozitiilor art.40 lit.h Codul muncii, enuntat anterior, angajatorul poate fi obligat doar la eliberarea documentelor care atesta calitatea de salariat a solicitantului. Or, adeverinta eliberata purtand nr.2797/28.06.2013 confirma calitatea de salariat a contestatoarei pentru perioada mai 2012-iunie 2013 in cadrul societatii intimate. Includerea unor mentiuni suplimentare intr-o asemenea adeverinta trebuie de asemenea justificata de catre contestatoare prin necesitatea prezentarii acestui act in fata unor institutii.
Or, in speta contestatoarea nu a justificat un asemenea interes, astfel ca obligarea la emiterea unei adeverinte care sa contina mentiuni suplimentare decat cele cuprinse in adeverinta deja eliberata, nu se impune in cauza, cererea urmand a fi respinsa.
Referitor la eliberarea unei adeverinte care sa tina locul fisei fiscale pentru intreaga perioada in care partea si-a desfasurat activitatea in cadrul intimatei, instanta retine ca salariile lunare obtinute de catre contestatoare pe intreaga perioada, au fost cuprinse in adeverinta nr. 2797/28.06.2013 eliberata de societate. De asemenea, intrucat dispozitiile fiscale privind eliberarea fisei fiscale au fost abrogate, in locul acesteia se elibereaza o simpla adeverinta cu veniturile realizate, adeverinta ce in cauza a fost emisa. Se impune in consecinta si respingerea acestei cereri.
Fata de considerentele expuse, in temeiul textelor legale invocate, instanta va respinge contestatia astfel cum a fost completata, ca nefondata.

Pentru aceste motive
In numele legii
HOTARASTE:

Respinge contestatia formulata si modificata de contestatoarea S. E. M., CNP, domiciliata .. in contradictoriu cu intimata SC A.I. SRL B., cu sediul in ., str. . nr. ., et. ., ap. ., sector ., inregistrata la Registrul Comertului sub nr. ., prin reprezentant legal ca nefondata.
Cu drept de apel in de 10 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul Brasov.
Pronuntata in sedinta publica azi, 25.02.2014. PRESEDINTE
M. B. Cu votul consultativ al asistentilor judiciari
C. D. D.F.

GREFIER
V. P.
Red. M.B./02.06.2014
Dact.V.P./02.04.2014
- 4 ex -
2 comunicari ambelor parti
Conform dispozitiv citare/

Sursa: Portal.just.ro