Decizie de concediere (art.268 Codul muncii) - Cerinte de forma; termeni; conditii. Decizie nr. 378 R din data de 14.02.2008
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

Decizie de concediere (art.268 Codul muncii)
- Cerinte de forma; termeni; conditii. Conform art.268 Codul muncii , decizia de concediere trebuie sa indeplineasca anumite cerinte de forma, sub sanctiunea nulitatii, printre acestea aflandu-se si termenul imperativ de 30 de zile inlauntrul caruia poate fi aplicata sanctiunea (art.268 alin.1 Codul muncii). Decizia civila nr.378/R/14.02.2008 Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale la data de 4.09.2007, sub nr.29361/3/LM/2007, contestatorul T. C. a chemat in judecata pe intimata MGV Distri-Hiper SA , solicitand sa se dispuna anularea deciziei de concediere nr.2267/22.07.2007, reintegrarea in functia anterioara cu obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pana la efectiva reintegrare, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentinta civila nr.1943/19.11.2007, Tribunalul Bucuresti Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis contestatia precizata formulata de contestatorul T. C. in contradictoriu cu intimata MGV Distri-Hiper SA, a anulat decizia nr.2267/2.07.2007 emisa de intimata; a dispus reintegrarea contestatorului in functia detinuta anterior emiterii deciziei; a obligat intimata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data emiterii deciziei de concediere si pana la reintegrarea efectiva; s-a luat act ca, contestatorul nu solicita cheltuieli de judecata; a respins cererea intimatei privind cheltuielile de judecata ca neintemeiata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept :
Prin decizia nr.2267/2.07.2007, intimata MGV Distri-Hiper SA a dispus concedierea contestatorului T. C. in temeiul art.61 lit.a si art.263 si urm. Codul muncii, motivat de faptul ca salariatul a savarsit abateri disciplinare, constand in faptul ca, contestatorul nu a informat superiorii ierarhici asupra existentei abaterilor savarsite de Iacob Ionel din cadrul departamentului Securitate , de superiorul direct al contestatorului. S-a retinut ca fiind incalcate prevederile art.18.1 lit.f din Regulamentul Intern al intimatei, precum si fisa postului.
In urma convocarii predate personal contestatorului , la data de 1.07.2007, cercetarea disciplinara a avut loc la data de 2.07.2007, contestatorul fiind prezent si exprimandu-si punctul de vedere.
Conform art.268 Codul muncii , decizia de concediere trebuie sa indeplineasca anumite cerinte de forma, sub sanctiunea nulitatii absolute, printre acestea aflandu-se si respectarea unui termen imperativ inauntrul caruia poate fi aplicata sanctiunea. Alin.1 al art.268 Codul muncii , prevede ca angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in scris in termen de 30 de zile de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
In cauza, a constatat tribunalul ca abaterea disciplinara pretins savarsita a fost constatata la data de 4.05.2007, prin intocmirea unui referat de catre P.F. , adus la cunostinta lui S. T.sef al departamentului de securitate, tot in aceeasi zi contestatorul a dat o nota explicativa, iar sanctiunea desfacerii contractului de munca s-a luat la data de 2.07.2007, cu depasirea termenului de 30 de zile .
Instanta de fond a mai retinut interpretarea gresita a textului art.18.1 din Regulamentul intern si pe cale de consecinta a constatat ca fapta imputata contestatorului nu reprezinta abatere disciplinara in sensul art.61 lit.a Codul muncii.
In consecinta, instanta a constatat ca decizia este nula, a admis contestatia, a anulat decizia contestata, a dispus reintegrarea contestatorului in postul detinut , cu obligarea intimatei la plata despagubirilor conform art.78 alin.1 Codul muncii.
In termen legal , impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta-intimata MGV Distr-Hiper SA ,prin reprezentantii sai legali, invocand in drept dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila si criticand sentinta pe aspectul nelegalitatii , rezultand din aplicarea gresita a legii , astfel ca hotararea pronuntata este lipsita de temei legal, in sensul ca:
- instanta de fond nu a respectat dreptul la aparare a recurentei, intrucat nu a dispus admiterea probei testimoniale, astfel a fost in imposibilitatea de a se apara.
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei recurate, in raport de criticile formulate, cat si din oficiu, potrivit dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila , Curtea constata urmatoarele :
Instanta de fond a retinut corect situatia de fapt si de drept si a facut o corecta aplicare a legii .
Astfel corect a retinut ca, in baza art.268 Codul muncii, decizia de concediere trebuia sa indeplineasca cerintele de forma, sub sanctiunea nulitatii absolute- printre acestea enumerandu-se si termenul inlauntrul caruia se poate aplica sanctiunea (art.268 alin.1 Codul muncii), respectiv termenul de 30 de zile calendaristice, de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
Ori, in speta, nu se regaseste, cu atat mai mult, cu cat, se invoca art.181 lit.f din Regulamentul intern, neavand aplicabilitate la masura luata de recurenta impotriva contestatorului- respectivul articol facand referire la "Responsabilitatea referitoare la procesul de munca", astfel ca fapta imputata contestatorului, nu reprezinta abatere disciplinara, in sensul celor prevazute de art.61 lit.a Codul muncii.
Urmeaza a se retine, ca acest motiv de recurs nu se incadreaza in niciunul din motivele prevazute de art.304 Cod procedura civila , si nu determina modificarea sau casarea sentintei recurate.
Fata de cele retinute, apreciind ca nu exista nici un motiv din cele prevazute de art.304 si nici motive de ordine publica prevazute de art.306 din acelasi cod, Curtea in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, a respins recursul ca nefondat .