DECIZIE DE CONCEDIERE IN BAZA ART. 65 DIN CODUL MUNCII - ADMISIBILITATE
Constata ca prin sentinta civila nr. 1335/M/2011, pronuntata de Tribunalul Brasov, a fost respinsa contestatia formulata de reclamantul BR in contradictoriu cu parata S.C. B. B.A. S.R.L..
A fost obligat reclamantul BR sa plateasca paratei S.C. B.B A S.R.L suma de 10.358,28 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut urmatoarele:
Contestatorul B R a avut calitatea de salariat al intimatei S.C. B.B A S.R.L. in baza contractului individual de munca nr. 5115087 din 19.06.2009, incepand cu data de 01.06.2009, indeplinind functia de director national de vanzari, cod cor 121018.
Prin actul aditional la C.I.M. din data de 22.12.2009 a fost modificata functia contestatorului din director national de vanzari in director regional de vanzari incepand cu data 19.10.2009.
Raporturile de munca dintre cele doua parti au incetat la data de 22.07.2010 in temeiul art. 65 din Codul muncii.
In primul petit din contestatia formulata, contestatorul a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 34/22.07.2010 emisa de intimata ca fiind nelegala si netemeinica.
Instanta constata ca motivele inserate in decizia de concediere sunt de natura economico - financiara, situatie constatata prin Nota de fundamentare nr. 137/16.06.2010.
Cu privire la motivele avute in vedere de intimata la emiterea deciziei de concediere prin reducerea unui post contestatorul arata ca , pe baza contractelor pe care le-a incheiat acesta , cifra de afaceri a societatii intimate pana in luna iulie 2010 a fost de 3.807.987 lei. Profitul intermediar a crescut pana la 390,6 milioane Euro, depasind valoarea din anul precedent de 377,5 milioane Euro.
In raspunsul la interogatoriu, intimata a aratat care au fost motivele care au determinat reducerea postului ocupat de contestator.
Situatia financiara a societatii si contractele incheiate de contestator in calitate de director vanzarii au fost analizat in cuprinsul raportului de expertiza efectuat in cauza si raspunsul la obiectiunile formulate de catre contestator.
Conform art. 65 din Codul muncii alin. 1: "Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat , din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.
Alin. 2: Desfiintarea locului trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa."
Fata de inscrisurile depuse la dosar de intimata conform art. 287 din Codul muncii si materialul probator administrat in cauza, instanta constata ca postul ocupat de contestator a fost desfiintat efectiv. Astfel, organigramele depuse la dosar evidentiaza faptul ca postul ocupat de contestator a fost desfiintat efectiv
Analiza rentabilitatii activitatii unei societatii excede competentei instantei de judecata. Relevanta in speta este doar imprejurare ca organele de conducere ale intimatei, prin Decizia interna nr. 138/16.06.2010, ca urmare a analizei Notei de fundamentare, au hotarat desfiintarea din statul de functii al societatii a unui post de natura celui ocupat de contestator.
Hotararea de reorganizare a activitatii in vederea eficientizarii si reducerii de cheltuieli este atributul exclusiv al angajatorului .
In consecinta, se constata ca postul ocupat de contestator a fost efectiv desfiintat, iar cauza desfiintarii a fost reala si serioasa, fapt ce determina temeinicia deciziei atacate in cauza.
Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de recurentul BR, criticandu-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs sentinta este criticata pentru ca, prima instanta nu a avut in vedere, faptul ca activitatea desfasurata de recurent in cadrul societatii a fost una intensa si extrem de profitabila. Se mai arata ca doar in sase luni ale anului 2010 a realizat vanzari pentru firma de 1.834.488,73 RON, lucru care reiese si din raportul de expertiza efectuat in cauza.
In acest sens au fost prezentate cifre privind vanzarile efectuate de colegii recurentului, cifre cu mult mai mici decat ale acestuia. Fata de acest aspect se poate concluziona faptul ca desfiintarea locului de munca, in discutie, nu a fost una efectiva si nu a avut o cauza reala si serioasa.
Se mai arata ca unitatea nu a detaliat in cuprinsul deciziei de concediere pentru care motiv a apreciat ca s-a impus restructurarea postului de director regional de vanzari, pe care il ocupa recurentul, in conditiile in care a avut, asa cum s-a aratat mai sus, cea mai mare cifra de vanzari si trebuia sa fie mentinute celelalte posturi, ocupate de persoane care nu au dovedit eficienta sa economica.
Analizand activitatea recurentului, se mai arata in cuprinsul motivelor de recurs, este lipsita de logica, sustinerea unitatii intimate, potrivit careia nevoia restructurarii postului, ar fi rezultat din situatia financiara dificila pe care o inregistreaza, generata de criza economico financiara prin care trece.
O alta critica din recurs este legala de faptul ca exista o serie de inadvertente, intre decizia de desfacere a contractului de munca al recurentului si decizia care a fost depusa la dosar de unitatea intimata, iar acest lucru conduce la concluzia ca masura a fost una regizata si nu impusa de dificultatile financiare ale intimatei.
Se mai arata in continuarea motivelor de recurs faptul ca in cursul lunii mai a anului 2010, intimata a efectuat angajari in postul de director regional de vanzari, in conditiile in care raportul financiar s-a realizat, in perioada 1.01.2010 - 31.05.2010 si se sustine ca societatea se afla intr-o situatia financiara precara.
Afirmatia intimatei, privind starea financiara dificila care ar fi determinat o astfel de masura, nu a fost dovedita, astfel ca aceasta ramane o simpla sustinere, care nu are suport in realitate.
Prin decizia de concediere sunt invocate dificultatile financiare, ale societatii, insa cu diligente minime, se poate constata ca aceste dificultati nu reprezinta altceva, decat pura fictiune si nicidecum un motiv intemeiat pentru concedierea contestatorului.
Fata de toate aceste critici, se impune ca instanta de recurs sa admita recursul si in solutionarea acestuia sa admita contestatia asa cum a fost formulata.
Sentinta mai este criticata si pentru modul de solutionare al capatului de cerere privind cheltuielile de judecata, care ar fi trebuit sa fie diminuate de instanta de fond, apreciind ca aceasta suma este enorma pentru o persoana care nu are salariu.
Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate instanta apreciaza ca recursul nu este intemeiat, urmand a fi respins, iar sentinta primei instante va fi mentinuta in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a retinut in mod corect starea de fapt si a pronuntat o sentinta legala si temeinica, procedand la aplicarea judicioasa a textelor de lege incidente in cauza.
Problema care se pune in speta de fata, este aceea a analizei, caracterului real, efectiv si serios al masurii concedierii, care l-a afectat pe recurentul din prezenta cauza.
Concedierea ce face obiectul prezentei discutii, a fost una, efectiva, reala si serioasa, contrar sustinerilor din cuprinsul memoriului de recurs.
Astfel, recurentului i s-a desfacut contractul individual de munca la data de 22.07.2010, prin decizia de concediere nr. 34/22.07.2010. emisa de SC B. B A S.R.L., in baza dispozitiilor art. 65 din codul muncii.
Analizand cele doua inscrisuri depuse la filele 73 si 74 din dosarul de fond, se poate observa ca pozitia "ASM - Sales Region Central et West" ocupata de recurentul B R, existenta in organigrama din data de 30.05.2010, nu se mai regaseste in organigrama din data de 23.07.2010.
Instanta de judecata, poate aprecia ca desfiintarea locului de munca, este efectiva, daca locul de munca, este suprimat din schema de personal si nu se mai regaseste in organigrama acestuia ori in statul de functii. Ori, asa cum am aratat mai sus, din compararea celor doua organigrame depuse la dosar de intimata, rezulta fara nici un echivoc, faptul ca postul ocupat de recurent a fost suprimat, nemaigasindu-se in schema de personal, dupa data de 22.07.2010.
In ce priveste caracterul real al restructurarii postului , din continutul materialului probatoriu administrat in cauza, rezulta ca acesta are un caracter obiectiv, exista in realitate efectiv si nu o disimuleaza.
Astfel, din continutul raportului de expertiza, efectuat in cauza, asa cum a fost completat prin raspunsurile la obiectiunile formulate de parti, rezulta ca situatia financiara a societatii a inregistrata in fiecare an, rezultate negative, respectiv, pierdere.
Prin urmare afirmatiile recurentului, potrivit carora, activitatea sa a fost una profitabila si deosebit de eficienta, nu poate fi avuta in vedere, in acest context de ansamblu, in care societatea a inregistrat pierderi, de la an la an si in special, in anul 2010, fata de anul 2009. Datele financiare, depuse pe parcursul derularii procesului in recurs, de la Unitatea financiara din Timis, nu exprima un alt punct de vedere si nu conduc la concluzia ca situatia financiara a unitatii s-a imbunatatit.
In ceea ce priveste analiza activitatii reclamantului comparativ cu cea a celorlalti angajati, instanta de judecata, nu are competenta de a proceda la o astfel de selectie, pentru ca s-ar depasi limitele puterii judecatoresti, incalcandu-se independenta angajatorului. In cazul de fata, nici nu se poate pune problema analizei criteriilor de selectie, pentru ca activitatea celorlalte persoane se desfasura in regiuni diferite. Unitatea angajatoare, este singura in masura sa aprecieze care dintre regiuni este mai profitabila, si care dintre persoanele angajate, mai necesara si utila, in scopul realizarii activitatii, la parametrii de eficienta maxima.
Asadar, masura restructurarii postului este una reala, generata de dificultatile economice pe care le-a inregistrat unitatea, pe fondul crizei economico - financiare generale, astfel ca nici aceasta critica nu este intemeiata.
In ceea ce priveste critica legata de faptul ca masura nu este una serioasa intrucat in cursul lunii mai, a fost angajat un alt salariat, impotriva situatiei economice dificile pe care intimata a sustinut ca o inregistreaza, nici aceasta nu poate fi primita.
Chiar daca s-ar admite ca in cursul lunii mai a fost angajata o persoana in cadrul unitatii intimate, acesta aspect ar fi atras, caracterul neserios al masurii concedierii recurentului, numai in situatia in care angajarea respectiva, ar fi avut loc, dupa data de 22.07.2010. Din probele administrate in cauza, nu rezulta insa, ca dupa desfacerea contractului de munca al reclamantului, intimata a mai facut angajari. Daca insa, s-a realizat angajarea unei persoane, potrivit raspunsurilor la interogatoriul luat in cauza, in sfera vanzarilor, in cursul lunii mai, nu s-a avut in vedere si faptul ca aceasta a avut ca raza de actiune o alta zona geografica decat cea pe care o ocupa chiar recurentul. Prin urmare nici aceasta critica nu poate fi primita, motiv pentru care va fi respinsa.
In ceea ce priveste critica din recurs legata de existenta unei alte decizii de concediere, care viza doua persoane si nu numai persoana recurentului reclamant, trebuie mentionat, ca in raporturile dintre parti produce efecte doar decizia care s-a comunicat partii si nu decizia oculta, invocata pe aceasta cale si care, este foarte probabil ca a fost revocata de angajator.
Referitor la reducerea onorariului de avocat, la care a fost obligat reclamantul instanta apreciaza ca suma de 10.358,28 lei, asa cum a fost stabilit de instanta de fond, nu este excesiv si este proportional cu numarul de termene (treisprezece la fond) si cu complexitatea cauzei, respectiv probele administrate, interogatorii, martori, si expertiza. Astfel ca nu se impune aplicarea dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila.
Decizia civila nr. 549/M/16 martie 2012/NG