Recurs in interesul legii. Caracter obligatoriu. (art.329 (3) Cod procedura civila )

Recurs in interesul legii. Caracter obligatoriu.
(art.329 (3) Cod procedura civila ) Decizia nr.VI din 15.01.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie- prin care s-a admis recursul in interesul legii, a stabilit in aplicarea nediscriminatorie a dispozitiilor art.11 alin.1 din OUG nr.177/2002, precum si a dispozitiilor art.28 alin.4 din OUG nr.43/2002, faptul ca drepturile salariale prevazute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistratilor.
Aceasta decizie pe chestiunea de drept asupra careia s-a pronuntat, a dezlegat-o, este obligatorie pentru instante. Decizia civila nr.374/R/14.02.2008 Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalul Bucuresti Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale la data de 20.02.2006, sub nr.6617/3/2006, reclamantul I. C. a chemat in judecata pe paratii Ministerul Justitiei, Tribunalul Bucuresti si Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand instantei obligarea paratilor la plata despagubirilor constand in suma echivalenta sporului de 30% pentru perioada 1.01.2003-26.04.2004 si de 40% pentru perioada 27.04.2004-1.10.2005 din indemnizatia de incadrara bruta lunara, precum si acordarea dobanzii legale pana la data platii efective.
La data de 4.04.2006 paratul Ministerul Justitiei a depus intampinare, prin care a invocat exceptia de necompetenta materiala a tribunalului, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive , iar pe fond respingerea actiunii. Totodata a formulat cerere de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice, solicitand ca acesta sa fie obligat sa vireze fondurile necesare achitarii sumei solicitate de reclamant, in situatia admiterii cererii acestuia.
Ministerul Finantelor Publice a invocat prin intampinarea depusa la dosar la data de 30.03.2006, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, precum si netemeinicia actiunii.
Prin sentinta civila nr.2485/19.05.2006, Tribunalul Bucuresti Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti , pe rolul careia a fost inregistrata cu nr.10855/302/2006. Ca urmare a admiterii cererilor de abtine formulate de judecatorii Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti prin incheierea pronuntata la data de 23.10.2006, Tribunalul Bucuresti in dosarul nr.36054/3/2006, s-a dispus inaintarea cauzei Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, care prin sentinta civila nr.8219/20.12.2006 pronuntata in dosarul nr.14091/303/2006, a declinat competenta in favoarea Tribunalului Bucuresti.
Sesizata cu solutionarea conflictului negativ de competenta, Curtea de Apel Bucuresti- Sectia a VII-a Civila a stabilit prin sentinta civila nr.14/2.02.2007, ca apartine Tribunalului Bucuresti competenta de solutionare a cauzei. Pe rolul Tribunalului Bucuresti cauza a fost reinregistrata cu nr.9835/3/2007.
Asupra exceptiilor lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Justitiei si a Ministerului Finantelor Publice, instanta s-a pronuntat in sedinta publica din 16.04.2007, prin respingerea exceptiei in privinta Ministerului Justitiei si admiterii exceptiei in privinta Ministerului Finantelor Publice .
In vederea stabilirii cuantumului despagubirilor invocate de reclamant, s-a administrat proba cu expertiza contabila , prin care s-au stabilit sumele ce se cuvin cu titlul de despagubiri titularului cererii.
Prin sentinta civila nr.870/24.09.2007, Tribunalul Bucuresti Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis actiunea formulata de reclamantul I. C. in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei si Tribunalul Bucuresti ; a respins cererea formulata de reclamant in contradictoriu cu Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, in actuala denumire Ministerul Economiei si Finantelor, pentru lipsa calitatii procesuale pasive; a obligat paratii la plata catre reclamant a sumei de 57.361 lei reprezentand sporul de 30% din indemnizatia de incadrare bruta lunara pentru perioada 1.01.2003-26.04.2004 si de 40% din indemnizatia de incadrare bruta lunara pentru perioada 27.04.2003-1.10.2005, actualizata in functie de rata inflatiei; a admis cererea de chemare in garantie formulata de paratul Ministerul Justitiei , in contradictoriu cu Ministerul Finantelor Publice si a obligat acest minister sa vireze paratilor fondurile necesare achitarii sumei catre reclamant .
Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept :
Reclamantul I. C. este judecator si in aceasta calitate a fost salarizat conform dispozitiilor OUG nr.177/2002 cu modificarile si completarile ulterioare.
Potrivit disp. OUG nr.177/2002, magistratii sunt salarizati tinand seama de rolul, raspunderea complexitatea, caracterul justitiei de putere de stat, de pregatirea si competenta profesionala, precum si de incompatibitatile si interdictiile prevazute prin Legea nr. 92/1992. Asadar, indemnizatia judecatorilor a fost stabilita in functie de specificul si complexitatea muncii lor, dar avand in vedere si statutul magistratului.
Prin actele normative invocate de titularul cererii, adica OG nr.42/2002, privind infiintarea Parchetului Anticoruptie, s-a instituit un spor de 30% din indemnizatia de incadrare bruta pentru judecatorii care alcatuiesc complete specializate in infractiunile de coruptie, iar prin OUG nr.24/2004 privind cresterea transparentei in exercitarea demnitatilor publice si a functiilor publice, precum si intensificarea masurilor de prevenire si combatere a coruptiei (art.28) s-a instituit o majorare a sporului la 40% din indemnizatia de incadrare lunara.
Legiuitorul a justificat acordarea sporului de mai sus de "necesitatea intensificarii neintarziate a luptei impotriva fenomenului de coruptie" si a instituirii unor masuri imediate pentru intarirea institutiilor specializate in combaterea infractiunilor de coruptie.
Ca urmare a acestor norme legale, salariul unui judecator care compune un complet specializat in solutionarea infractiunilor de coruptie este net superior oricarui salariu al altui judecator din instanta, care face parte dintr-un astfel de complet, cu toate ca nici atributiile de serviciu si nici natura cauzei nu sunt diferite si implicit nu indreptatesc o astfel de diferentiere .
Situatia creata face incidente dispozitiile OUG nr.137/31.08.2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Conform art.1 din OG nr.137/2000, in Romania, principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii trebuie sa fie garantat in special in exercitarea anumitor drepturi, printre care si cel de a primi un salariu egal pentru munca egala.
OG nr.137/2000 defineste in art.2 discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.
In speta, prin sporurile de 30% si apoi 40% nu s-a facut decat sa se creeze o discriminare intre judecatori dupa criteriul categoriei sociale, in sensul enuntat mai sus.
In acest sens s-a pronuntat si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii prin Hotararea nr.185/22.07.2005, constatand existenta unei discriminari directe, potrivit art.2 alin.1 si 2 din OG nr.137/2000 si recomandand Ministerului Justitiei initierea unui proiect de act normativ in vederea eliminarii situatiei de inegalitate evidente dinte cele doua categorii de salariati.
Pe baza celor analizate mai sus, tribunalul a constatat ca in cauza s-a facut dovada discriminarii directe, avand in vedere ca prin adoptarea OUG nr.27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, Guvernul Romaniei a recunoscut discriminarea creata prin salarizarea inegala a judecatorilor.
Totodata, instanta a mai avut in vedere si caracterul obligatoriu al Deciziei nr.VI/15.01.2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr.26/2006 , prin care a admis recursul in interesul legii si a stabilit, in aplicarea nediscriminatorie a disp. art.11 alin.1 din OUG nr.177/2002, precum si a disp. art.28 alin.4 din OUG nr.43/2002, faptul ca drepturile salariale prevazute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistratilor.
In termen legal , impotriva acestei sentinte au declarat recurs motivat recurentul-parat Ministerul Justitiei si recurentul-chemat in garantie Ministerul Economiei si Finantelor , criticand sentinta pe urmatoarele aspecte :
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei recurate, in raport de criticile formulate in ambele recursuri, cat si din oficiu potrivit dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila , Curtea constata urmatoarele :
Prin recursul sau intemeiat pe disp. art.304 pct.9 Cod procedura civila raportat la art.312 Cod procedura civila , recurentul-parat Ministerul Justitiei critica sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca in raport de data introducerii actiunii (20.02.2006), dreptul material la actiune este partial prescris pentru perioada 1.01.2003-20.02.2003.
Criticile acestui recurent nu pot fi primite si vor fi inlaturate pentru ca , potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958 , prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune si nu de la data neplatii salariului , deoarece in speta este vorba de o discriminare care trebuie sa fie constatata de o autoritate competenta. Or, numai din momentul constatarii discriminarii prin Hotararea nr.185 a CNCD , respectiv 22.07.2005 s-a nascut dreptul la actiune , respectiv de a cere obligarea celor responsabili sa repare drepturile incalcate prin discriminarea constatata de autoritatea competenta, asa cum in mod corect a retinut instanta de fond .
In art.8 din Decretul nr.167/1958 se foloseste expresia "data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea", or pana in momentul constatarii discriminarii nu se poate pune problema cunoasterii pagubei cauzate prin discriminare. Astfel apare ca evidenta eroarea Ministerului Justitiei care contrar art.7 din Decretul nr.167/1958 invoca "data savarsirii faptei" ca data de cand incepe sa curga termenul de prescriptie fara a putea indica si temeiul legal al acestei sustineri .
In ceea ce priveste recursul recurentului-chemat in garantie Ministerul Economiei si Finantelor , intemeiat in drept pe disp. art.304 pct.4,7,9 Cod procedura civila , art.3041 Cod procedura civila , art.155, 281 din Legea nr. 53/2003, ale Legii nr.500/2002, HG 386/2007, OG nr.22/2002, acest recurent critica sentinta pentru urmatoarele motive :
- instanta de fond depasit atributiile puterii judecatoresti;
- hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina;
- hotararea pronuntata este lipsita de temei legal si a fost data cu aplicarea gresita a legii.
Astfel, in primul rand considera ca instanta de fond in mod gresit a admis cererea de chemare in garantie formulata de Ministerul Justitiei si solicita respingerea cererii de chemare in garantie pe cale de exceptie, ca fiind inadmisibila si indreptata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva, iar pe fondul cauzei, respingerea acesteia ca fiind neintemeiata.
Instanta de fond a retinut ca aceasta institutie poate fi obligata in calitate de chemat in garantie, sa vireze catre paratul Ministerul Justitiei , fondurile necesare achitarii drepturilor de natura salariala solicitate de reclamant .
S-a retinut ca atributia sa este de a coordona actiunile care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, si anume, pregatirea proiectelor anuale ale legilor de rectificate, precum si a legilor privind aprobarea contului general anual de executie, aceste atributii fiind stabilite prin Legea nr. 500/2002.
Ori, tocmai pronuntarea unei hotarari prin care Ministerul Economiei si Finantelor sa fie obligat la alocarea fondurilor catre Ministerul Justitiei ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002, prin care este reglementata procedura bugetara si totodata ar pune institutia in imposibilitatea punerii in executare a acestei hotarari.
Mai solicita sa se observe ca intre parti si Ministerul Economiei si Finantelor nu exista nici un fel de raporturi legale sau contractuale care sa justifice chemarea in garantie a institutiei .
Raporturile de munca sunt intre reclamanti pe de o parte si institutiile in care isi desfasoara activitatea pe de alta parte. Pretentiile reclamantilor solicitate prin cererea de chemare in judecata reprezinta drepturi de personal, care nu pot fi platite decat de catre angajator, din bugetul propriu pe care si l-a intocmit .
Ori, in conditiile in care instanta dispune obligarea la plata drepturilor de personal catre reclamanti , paratul care urmeaza sa faca plata trebuie sa retina si sa vireze contributiile obligatorii catre bugetul de stat.
Pe fond solicita respingerea actiunii ca neintemeiata, pentru ca potrivit Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, in art.29 alin.2 s-a instituit sporul de 30% din salariul de baza pentru judecatorii care compun completele specializate si procurorii care functioneaza in cadrul Sectiei de combatere a coruptiei si criminalitatii organizate din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru politistii si specialistii detasati in cadrul acestei sectii .
Acest spor a fost mentinut prin art.10 din Ordonanta nr.83/2000 pentru modificarea si completarea Legi nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din autoritatile judecatoresti.
Ulterior, Ordonanta nr.43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie a prevazut in mod limitativ categoriile de persoane care au beneficiat de acest spor.
OUG nr.177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor , a prevazut la art.11 alin.1 dispozitiile referitoare la judecatorii care compun completele specializate prevazute de art.29 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 161/2003, facand referire expresa la cei care participa la sedintele de judecata ale completelor specializate pentru judecarea infractiunilor de coruptie .
In concluzie, sporul de 30% si respectiv 40% din indemnizatia de incadrare bruta lunara nu poate fi acordat decat persoanelor expres si limitativ prevazute de lege si considera ca nu sunt indeplinite conditiile principiului din dreptul muncii, orice persoana are dreptul la plata egala pentru munca egala.
Prin OUG nr.177/2002, tocmai acest lucru s-a urmarit de catre legiuitor, avand in vedere dificultatea activitatilor de urmarire penala si judecarea faptelor cu caracter de coruptie, s-a dispus prin modificarea actului normativ, acordarea unor sporuri pentru magistratii implicati in aceste dosare de coruptie, cu respectarea art.6 alin.2 din Codul muncii .
Instanta de fond a retinut corect situatia de fapt si de drept si a facut o corecta aplicare a legii .
Potrivit art.60(1) Cod procedura civila "partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul cand ar cadea in pretentiuni cu o cerere in garantie sau in despagubire", in speta paratul Ministerul JustitieiPublic s-a dovedit parte cazuta in pretentii fata de reclamant.
Pretentiile reclamantului constand in spor de 30% si apoi 40%, nu pot fi achitate decat cu si prin intermediul Ministerului Economiei si Finantelor, singurul care aloca sume pentru bugetul ministerelor si ia masuri de rectificare a acestor bugete .
Calitatea procesuala a acestui recurent in prezenta cauza rezulta din lege- art.19 din Legea nr. 500/2005 si HG nr.208/2005 asa cum corect a retinut si tribunalul.
Critica pe fondul cauzei va fi inlaturata deoarece Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia VI din 15.01.2007 a stabilit aplicarea nediscriminatorie a drepturilor conferite de articolul art.11 alin.1 din OUG nr.177/2002 si ca aceste drepturi se cuvin tuturor magistratilor. Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie pe chestiunea de drept asupra careia s-a pronuntat, a dezlegat-o, este obligatorie pentru instante, conform art.329 (3) Cod procedura civila .
Fata de cele retinute, cum in cauza nu se regaseste nici un motiv din cele prevazute de art.304, 3041, 306 Cod procedura civila , care sa atraga casarea sau modificarea sentintei, in baza art.312 alin.1 acelasi cod, au fost respinse ca nefondate ambele recursuri .