Legea speciala reparatorie (Legea nr. 10/2001 - republicata) da nastere, potrivit art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 25 si art. 26, unor raporturi juridice de drept material si formal doar intre detinatorul imobilului si persoanele indreptatite la restituire in natura sau la masuri reparatorii (fostii proprietari si mostenitorii acestora).
Altfel spus, numai persoanele indreptatite la masuri reparatorii, in sensul Legii nr. 10/2001, pot sa solicite restituirea in natura a imobilului sau despagubiri, sa atace cu contestatie dispozitia ori decizia emisa in cursul procedurii administrative sau sa solicite unitatii detinatoare emiterea acesteia, nu si chiriasii.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 589 din 17 aprilie 2013, G.O.
Prin Sentinta civila nr. 333 din 4 februarie 2013, pronuntata in dosarul nr. 32/108/2013, Tribunalul Arad a admis exceptiile lipsei calitatii procesuale active si a lipsei interesului reclamantilor fata de cererea avand ca obiect emiterea dispozitiei de respingere a notificarii formulate in baza Legii nr. 10/2001.
A admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Primaria Municipiului Arad.
A respins actiunea formulata de reclamantii L.I.-C., L.O., si L.C.-A. impotriva paratilor Primaria Municipiului Arad si Municipiul Arad, avand ca obiect Legea nr. 10/2001 si incheiere contract de vanzare-cumparare.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele considerente:
Parata Primaria Municipiului Arad nu are personalitate juridica, in conditiile in care potrivit art. 21 alin. (1) si (2) din Legea nr. 215/2001 republicata si modificata, doar unitatile administrativ - teritoriale constituite in comune, orase, municipii, judete sunt persoane juridice, acestea fiind reprezentate in instanta de primar sau, dupa caz, de presedintele consiliului judetean, in timp ce potrivit art. 77 din aceeasi lege, primaria municipiului reprezinta doar o structura functionala cu activitate permanenta constituita din primar, viceprimar, secretarul unitatii administrativ-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului, avand ca scop aducerea la indeplinire a hotararilor consiliului local si a dispozitiile primarului, precum si solutionarea problemelor curente ale colectivitatii locale.
Vazand ca potrivit art. 41 din Codul de procedura civila, pot sta in proces doar persoanele care au exercitiul drepturilor lor sau asociatiile si societatile ce nu au personalitate juridica dar au organe proprii de conducere, ceea ce nu este cazul primariei, ce este doar o structura functionala, tribunalul constata ca parata Primaria Municipiului Arad nu are capacitate de folosinta si de exercitiu, conform art. 206 si art. 209 alin. (1) din noul Cod civil.
De asemenea, tinand cont si de faptul ca acestei paratei nu ii sunt atribuite sarcini/obligatii in cadrul procedurii administrative prevazute de Legea nr. 10/2001 [fiind incidente art. 21 alin. (1) si alin. (4) din acest act normativ] si nici in legatura cu vanzarea apartamentelor ramase libere, conform Legii nr. 112/1995 modificata [raportat la art. 33 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 aprobate prin HG nr. 20/1996 republicata], tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Primaria Municipiului Arad.
Exceptiile lipsei interesului reclamantilor si a lipsei calitatii procesuale active a acestora raportat la prima cerere a acestora [emiterea dispozitiei de respingere a notificarii de revendicare a imobilului situat in Arad, (_), imobil inscris in CF nr. (_) Arad, nr. top. (_), notificare depusa de catre V.L. si V.M.C.] sunt intemeiate, fiind admise, in conditiile in care reclamantii nu sunt parte in procedura administrativa prevazuta de Legea nr. 10/2001 republicata si modificata.
Astfel, persoanele indreptatite a apela la prevederile acestei legi sunt doar cele care indeplinesc conditiile prevazute de art. 3 alin. (1) din aceasta lege:
"a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora;
b) persoanele fizice, asociati ai persoanei juridice care detinea imobilele si alte active in proprietate la data preluarii acestora in mod abuziv;
c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate in mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice dupa data de 6 martie 1945; indreptatirea la masurile reparatorii prevazute de prezentul articol este conditionata de continuarea activitatii ca persoana juridica pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi sau de imprejurarea ca activitatea lor sa fie fost interzisa sau intrerupta in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea sa-si fi reluat activitatea dupa data de 22 decembrie 1989, daca, prin hotarare judecatoreasca, se constata ca sunt aceeasi persoana juridica cu cea desfiintata sau interzisa, precum si partidele politice a caror activitate a fost interzisa sau intrerupta in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca si-au reluat activitatea in conditiile legii".
De asemenea, aceeasi calitate o au mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite, conform art. 4 alin. (2) din aceeasi lege.
Or, reclamantii nu se incadreaza in niciuna dintre categoriile de persoane de mai sus, fiind potrivit propriilor lor afirmatii, sustinute partial de adresa nr. 50863/ 59886/02.10.2012 a Primariei Municipiului Arad, persoanele care ocupa apartamentul nr. 14 din Arad, (_). Prin prisma acestei conditii, reclamantii au formulat cea de a doua cerere dedusa judecatii, si anume de obligare a Serviciului Fond Locativ din cadrul Primariei Arad sa incheie pe numele acestora contractul de vanzare-cumparare in baza Legii nr. 112/1995, iar in caz de refuz, hotararea sa tina loc de act autentic. Reclamantii nu au aratat in motivarea actiunii ca ocupa apartamentul respectiv cu titlu de inchiriere si nu au depus la dosar copia actului juridic in baza caruia ocupa imobilul, dar odata ce se prevaleaza de dispozitiile Legii nr. 112/1995 in sensul cumpararii locuintei, tribunalul a constatat ca reclamantii nu au interesul legitim in sustinerea cererii de obligare a paratilor la emiterea dispozitiei de respingere a cererii formulate de numitii V.L. si M.C. de restituire a aceluiasi imobil, in baza Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 25 alin. (1) si 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicata si modificata, unitatea detinatoare a imobilului are obligatia de a emite dispozitia de solutionare a notificarii formulate in baza acestui act normativ de catre persoanele indreptatite conform art. 3 alin. (1) si art. 4 alin. (2) din aceeasi lege.
Unul dintre elementele esentiale ale dreptului exercitiului la actiune il reprezinta interesul reclamantului, prin acesta intelegandu-se folosul practic pe care o parte il urmareste prin punerea in miscare a procedurii judiciare. Cerintele interesului pentru validarea dreptului la actiunea sunt: sa fie legitim, adica sa nu fie in conflict cu legea; sa fie personal, adica folosul practic sa-l vizeze pe cel care recurge la procedura judiciara; sa fie nascut si actual, in sensul ca daca cel interesat nu ar recurge la actiune la momentul respectiv ar suferi un prejudiciu.
Interesul in sustinerea unei cereri de chemare in judecata se afla in strans legatura cu calitatea procesuala activa a celui care promoveaza cererea. Astfel, persoana respectiva trebuie sa justifice existenta unui drept sau interes ocrotit de lege dar incalcat, in cazul de fata, prin executarea silita, pentru a detine in mod legitim calitatea de reclamant.
Exceptiile lipsei interesului si a lipsei calitatii procesuale active sunt exceptii de fond (deoarece privesc exercitiul dreptului la actiune) si peremptorii.
Or, prima cerere a reclamantilor nu intruneste cerinta legitimitatii interesului intrucat este in conflict cu legea, mai precis cu Legea nr. 10/2001 republicata si modificata, sub aspectul persoanelor care sunt indreptatite la obligarea unitatii detinatoare a imobilului la solutionarea cererii formulate in baza actului normativ de mai sus, din moment ce aceasta lege nu recunoaste chiriasilor, ce ocupa imobilul revendicat, dreptul de a interveni in procedura administrativa reglementata de Legea nr. 10/2001, de a formula cereri si pretentii in legatura cu aceasta procedura.
Acelasi argument demonstreaza si lipsa calitatii procesuale active a reclamantilor, caci Legea nr. 10/2001, ca lege reparatorie nu prevede posibilitatea tertilor, fie ei chiriasi, legitimati de un interes actual (dar nu si legitim), de a pretinde emiterea dispozitiei de respingere a cererii de restituire, deoarece raportul juridic izvorat din aplicarea Legii nr. 10/2001 ia nastere intre detinatorul imobilului si persoana indreptatita la restituire in natura sau la masuri reparatorii.
Or, neavand un drept recunoscut de acest act normativ a carui ocrotire sa o urmareasca legitim prin promovarea prezentei actiuni, reclamantii nu intrunesc in persoana lor si calitatea de titular al unui drept sau interes legitim dedus judecatii, asa incat nu au legitimare procesuala activa in cadrul primei solicitari.
In ceea ce priveste cea de a doua cerere, Tribunalul a constatat ca este neintemeiata in conditiile in care apartamentul in litigiu nu este liber in sensul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995, fiind formulata cerere de restituire a acestuia de catre numitii V.L. si V.M.C., asa incat este incidenta interdictia de instrainare a imobilului prevazuta de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicata si modificata ("Sub sanctiunea nulitatii absolute, pana la solutionarea procedurilor administrative si, dupa caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisa instrainarea, concesionarea, locatia de gestiune, asocierea in participatiune, ipotecarea, locatiunea, precum si orice inchiriere sau subinchiriere in beneficiul unui nou chirias, schimbarea destinatiei, grevarea sub orice forma a bunurilor imobile - terenuri si/sau constructii notificate potrivit prevederilor prezentei legi")
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii, iar Curtea de Apel Timisoara, prin Decizia civila nr. 589/R din 17 aprilie 2013, a respins recursul acestora.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut urmatoarele considerente:
Curtea constata ca, in mod corect, prima instanta a retinut ca in cauza opereaza exceptiile lipsei calitatii procesuale active si a lipsei interesului reclamantilor cu privire la petitul avand ca obiect emiterea dispozitiei de respingere a notificarii formulate de catre fostii proprietari V.L. si V.M.C., intrucat legea speciala reparatorie (Legea nr. 10/2001) da nastere, prin art. 3 alin. (1), (4), alin. (2), art. 25 si art. 26, unor raporturi juridice de drept material si formal doar intre detinatorul imobilului si persoanele indreptatite la restituire in natura sau la masuri reparatorii (fostii proprietari si mostenitorii acestora), iar reclamantii nu au facut dovada in speta ca fac parte din categoriile prevazute de textele legale mai sus mentionate.
Cu alte cuvinte, numai persoanele indreptatite la masuri reparatorii, in sensul Legii nr. 10/2001, pot sa solicite restituirea in natura a imobilului sau despagubiri, sa atace cu contestatie dispozitia ori decizia emisa in cursul procedurii administrative sau sa solicite unitatii detinatoare emiterea acesteia, nu si chiriasii, astfel incat reclamantii recurenti nu justifica un interes legitim in raport de Legea nr. 10/2001.
In legatura cu al doilea petit al cererii de chemare in judecata, Curtea apreciaza ca solutia de respingere a acestuia ca neintemeiat este legala, avandu-se in vedere interdictia de instrainare a imobilelor (constructii si/sau terenuri), pana la solutionarea procedurilor administrative, prevazuta de dispozitiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care acorda prioritate fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora cu privire la restituirea in natura sau la masuri reparatorii in echivalent, fata de dreptul chiriasilor de a cumpara imobilele in baza Legii nr. 112/1995.
Mai mult decat atat, reclamantii recurenti nu au sustinut si nu au dovedit ca indeplinesc conditiile prevazute de art. 9 din Legea nr. 112/1995 si art. 6 din H.G. nr. 20/1996 - republicata, in sensul ca, avand un contract de inchiriere valabil incheiat, ocupau apartamentul in litigiu la data intrarii in vigoare a legii.
Cat priveste incalcarea dreptului la aparare, Curtea apreciaza ca aceasta sustinere nu poate fi primita, intrucat prima instanta a respins in mod justificat cererea de amanare, respectiv pentru faptul ca aparatorul reclamantilor nu a explicat motivul pentru care a fost in imposibilitate de a se prezenta.
Nici critica privind necitarea Serviciului Locativ nu poate fi primita, cata vreme acesta este subordonat paratei Primaria Municipiului Arad, iar pe de alta parte necitarea unei parti este sanctionata cu nulitate relativa, sanctiune ce poate fi invocata doar de parata respectiva.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a retinut ca hotararea atacata nu este susceptibila de modificare in conditiile prevazute de dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 si art. 304 ind. 1 C. pr. civ., astfel ca in baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ. a respins recursul reclamantilor.