Revizuire. Competenta. Hotarare judecatoreasca pronuntata de instanta militara
Constitutia Romaniei - art. 11, art. 20
Codul de procedura penala - art. 401, art. 397, art. 394 alin. (1) lit. a)
Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale - art. 6 paragraf 1
Curtea Europeana a Drepturilor Omului - Cauza Maszni c. Romaniei (Hotararea din 21 septembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 585 din 24 august 2007)
Curtea Constitutionala - Decizia nr. 610 din 20 iunie 2004
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Decizia nr. XXX din 9 octombrie 2006
Curtea Interamericana a Drepturilor Omului - Cauza Durand si Ugarte c. Peru
Chiar daca prevederile art. 401 C. proc. pen., care stabilesc instanta competenta sa solutioneze cererea de revizuire, nu au fost armonizate cu prevederile art. 35 alin. (1) si (2) C. proc. civ., totusi, din jurisprudenta C.E.D.O. (cauza Maszni c. Romaniei), si jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia nr. 610 din 20 iulie 2007), acest text de lege este necesar sa fie interpretat sub interdictia solutionarii caii extraordinare de atac a revizuirii de catre o instanta militara, daca priveste o persoana civila condamnata. Nerespectarea principiului conform caruia instantele militare isi exercita competenta numai cu privire la infractiunile savarsite de militari, principiu consacrat atat in dreptul intern, cat si in dreptul international, ar conduce la situatia inacceptabila ca persoanele civile, intr-o eventuala rejudecare a cauzei, dupa admiterea in principiu a revizuirii, sa fie judecata de catre o instanta militara. Art. 401 C. proc. pen. constituie o norma procesuala cadru care stabileste instanta competenta sa solutioneze cererea de revizuire, aplicabila atat timp cat, printr-o regula speciala nu se prevede astfel.
Prin urmare, aplicabilitatea Deciziei nr. XXX din 9 octombrie 2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, prin care s-a statuat ca "instanta competenta sa solutioneze cererea de revizuire este instanta care a judecat cauza in prima instanta, chiar daca, la momentul introducerii cererii, datorita modificarii dispozitiilor legii procesual penale, aceasta nu mai avea competenta de a judeca fondul cauzei in prima instanta" este limitata de noile prevederi interne si jurisprudenta C.E.D.O. Prin consecinta, judecarea cererii de revizuire formulata de o persoana civila impotriva unei hotarari judecatoresti pronuntata de o instanta militara este data in competenta instantei civile.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala,
Decizia penala nr. 1789/R din 10 noiembrie 2011, dr. M.B.
Prin sentinta penala nr. 2405/12.09.2011 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr. 1/751/2011, in temeiul art. 403 C. proc. pen. raportat la art. 394 C. proc. pen. S-a respins ca inadmisibila cererea de revizuire formulata de petentii R.-B.F.E., domiciliat in [_] Germania, S.E., domiciliat in [_], Germania, J.A., domiciliat in [_] Germania, M.E., domiciliat in [_] Germania, S.J., domiciliat in [_] Germania, P.I.E., domiciliata in [_] Germania, toti cu domiciliul procesual ales in Campina, [_], la cabinetul avocatului [_].
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca prin cererea de revizuire inregistrata initial pe rolul Tribunalului Militar Timisoara sub nr. 1/751/2011 din 07.01.2011, petentii R.-B.F.E., S.E., J.A., M.E., S.J. si P.I.E. au solicitat revizuirea sentintei penale nr. 182/14.03.1952 pronuntata de Tribunalul Militar Timisoara in dosarul nr. 84/1952.
In motivarea cererii de revizuire, petentii au invocat cazul de revizuire prevazut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. in sensul ca s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei. Petentii au aratat ca prin sentinta penala nr. 182/14.03.1952 a Tribunalului Militar Timisoara au fost condamnati la pedepse privative de libertate cuprinse intre 10 ani si 25 de ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de uneltire contra ordinii sociale. Acestia au precizat ca au suferit condamnarile deoarece au participat la o actiune de protest desfasurata in data de 11.05.1951 impotriva politicii statului comunist de a deporta populatia de etnie germana din Banat publicand un manifest cu urmatorul continut: "In timp ce vi se vorbeste de drepturi si de libertate, mii de oameni sunt deportati in Baragan, expusi la foame si mizerie, un fapt care in regimul trecut nu s-a intamplat. Nu asteptati sa va vina randul ci ajutati-va reciproc in lupta contra dusmanului comun, bolsevismul". S-a mai aratat ca urmarile acestei atitudini au fost arestarea, tortura si in cele din urma condamnarea, in conditiile in care nu au putut beneficia de un proces echitabil, fiind lipsiti de dreptul de a-si dovedi nevinovatia.
In cauza s-au efectuat cercetari potrivit art. 399 C. proc. pen. de catre Parchetul Militar Timisoara, care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibila, deoarece aspectele invocate de catre petenti nu atrag incidenta cazului de revizuire bazat pe existenta unor fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei, prevazute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin sentinta penala nr. 8/23.02.2011 Tribunalul Militar Timisoara a admis exceptia necompetentei materiale dupa calitatea persoanei si pe cale de consecinta a dispus declinarea competentei de solutionare a prezentei cereri de revizuire in favoarea Judecatoriei Timisoara, competenta material si teritorial, tinand cont de natura si locul savarsirii infractiunilor retinute in sarcina revizuentilor prin sentinta nr. 12/1952 a Tribunalului Militar Timisoara.
Ca urmare a acestei hotarari, cauza a fost inregistrata la Judecatoria Timisoara la data de 17.03.2011 sub nr. 1/751/2011.
Analizand actele si lucrarile dosarului, judecatoria a retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. constituie caz de revizuire descoperirea unor fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei.
In cauza de fata petentii au invocat motivul de revizuire sus-mentionat, solicitand, in fapt, rejudecarea dosarului finalizat prin hotararea de condamnare, intrucat apreciaza ca au fost lipsiti de aparare si, implicit, de dreptul la un proces echitabil.
Instanta analizand criticile formulate de petenti cu privire la hotararea de condamnare, raportat la motivul de revizuire invocat, a constatat ca acestia nu fac referire la nicio imprejurare sau fapta necunoscuta de instanta la solutionarea cauzei si care ar putea dovedi netemeinicia hotararii de condamnare. Astfel, petentii au invocat incalcarea dreptului lor la aparare, atat in prima instanta, cat si in cursul judecatii recursului, situatie ce nu se incadreaza in cazul de revizuire invocat; acestia fac trimitere la procedura de judecata in prima instanta, in cursul careia le-ar fi fost respinse cererile in probatiune formulate, aspecte ce nu pot constitui caz de revizuire, existand posibilitatea invocarii lor pe calea cailor de atac ordinare.
Mai mult, desi in motivarea cererii revizuentii au facut referire la imposibilitatea dovedirii anumitor fapte sau imprejurari la momentul judecatii, nu au precizat care sunt acele situatii si prin ce mijloace de proba inteleg sa le dovedeasca, astfel ca instanta nu poate verifica temeinicia sustinerilor lor si intrunirea conditiilor pentru admiterea in principiu a cererii de revizuire.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 403 C. proc. pen. raportat la art. 394 C. proc. pen., instanta a respins ca inadmisibila cererea de revizuire .
Impotriva sentintei penale nr. 2405/12.09.2011 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr. 1/751/2011 au declarat recurs, in termen legal, revizuentii R.-B.F.E., S.E., J.A., M.E., S.J. si P.I.E. solicitand casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta competenta, respectiv Tribunalul Militar Timisoara.
In motivarea recursului, s-a aratat ca potrivit dispozitiilor art. 401 C. proc. pen. competenta sa judece cererea de revizuire este instanta care a judecat cauza in prima instanta, respectiv Tribunalul Militar, si a fost invocata decizia nr. XXX/2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Analizand recursul declarat de revizuenti prin prisma motivelor invocate de acestia si din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., instanta constata ca este intemeiat, fiind incidente cazurile de casare prevazut de art. 3859 alin. (1) pct. 1 si 2 C. proc. pen., pentru urmatoarele considerente:
Prin Decizia nr. XXX din 9 octombrie 2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, data in interesul legii, s-a statuat ca "instanta competenta sa solutioneze cererea de revizuire este instanta care a judecat cauza in prima instanta, chiar daca, la momentul introducerii cererii, datorita modificarii dispozitiilor legii procesual penale, aceasta nu mai avea competenta de a judeca fondul cauzei in prima instanta".
Instanta suprema a concluzionat ca, in lipsa unei dispozitii contrare, instanta competenta sa solutioneze cererea de revizuire este determinata de reglementarea in vigoare la data pronuntarii hotararii atacate pe aceasta cale, iar nu de aceea existenta in momentul introducerii cererii de revizuire, instituindu-se astfel regula ultraactivitatii legii procedurale anterioare atunci cand, impotriva unei atari hotarari definitive, se exercita calea extraordinara de atac a revizuirii, ulterior modificarii competentei de judecata.
In finalul expozeului hotararii se contureaza o exceptie de la regula de conduita procedurala stabilita pentru interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 401 C. proc. pen., aratandu-se ca, in cazul in care instanta, care a solutionat fondul cauzei, a fost intre timp desfiintata, un asemenea mod de a proceda nu ar mai fi posibil si, de aceea, numai intr-o astfel de situatie se impune sa fie determinata competenta de solutionare a cererii de revizuire potrivit normelor de competenta in vigoare in momentul introducerii cererii.
Dezlegarea data problemei de drept judecate este obligatorie pentru instante, chiar daca, in cuprinsul hotararilor supuse examinarii instantei supreme, nu se regasesc, in concret, rezolvari de practica judiciara asemanatoare spetei de fata.
Trebuie observat, insa, ca, prin Hotararea din 21 septembrie 2006, data in Cauza Maszni impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial nr. 585 din 24 august 2007, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Sectia intai, a constatat ca a avut loc incalcarea art. 6 paragraf 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in situatia judecarii civililor de catre instantele militare.
In aceasta privinta Curta a reamintit Raportul din 13 ianuarie 2006 privind problemele administrarii justitiei de catre instantele militare, care enunta principiul ca "instantele militare trebuie, din principiu, sa fie necompetente sa judece civili", invocand si pozitia similara ce fusese deja adoptata de Curtea Interamericana a Drepturilor Omului (Durand si Ugarte impotriva Peru), care statuase ca instantele militare trebuie sa aiba o competenta exclusiva rezervata personalului militar ce a comis infractiuni sau delicte in timp ce isi exercita indatoririle.
Prin modificarea legislativa operata asupra Codului de procedura penala prin Legea nr. 356 din 21 iulie 2006, legiuitorul, dand curs unor ratiuni de buna administrare a justitiei si tendintei manifestate in celelalte sisteme judiciare democratice de restrangere a competentei instantelor militare exclusiv in sfera faptelor penale comise de personalul militar si anchetarii si judecarii de catre parchetele si instantele civile a cauzelor in care alaturi de militari sunt implicati si civili, a modificat dispozitiile art. 35 C. proc. pen., consacrand regula cu valoare de principiu a "judecarii civililor de catre instantele civile."
Aceeasi lege, in cuprinsul art. III alin. (2) si (3), prin norme cu caracter tranzitoriu, a mentinut in mod nejustificat competenta instantelor militare si, respectiv, a parchetelor militare, in cauzele aflate in curs de urmarire penala sau de judecata la data intrarii in vigoare a acestei legi. In aplicarea acestor texte ale legii, urma ca parchetele militare si, respectiv, instantele militare sa continue urmarirea penala si judecata impotriva unor persoane care nu au calitatea de militari.
Constatand ca legiuitorul a mentinut in mod nejustificat competenta instantelor militare si, respectiv, a parchetelor militare, in cauzele aflate in curs de urmarire penala sau de judecata la data intrarii in vigoare a acestei legi, ceea ce ar insemna ca parchetele militare si, respectiv, instantele militare sa continue urmarirea penala si judecata impotriva unor persoane care nu au calitatea de militari, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007, a concluzionat ca aceasta derogare este vadit discriminatorie in raport cu criteriul avut in vedere de legiuitor in modificarea art. 35 alin. (1) si (2) C. proc. pen., si anume lipsa calitatii de militar a unuia sau unora dintre faptuitori. S-a conchis, deci, ca textele de lege mentionate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei privind egalitatea in drepturi, intrucat reglementeaza diferit competenta de urmarire penala si de judecata a unor persoane avand acelasi statut si aflate in aceeasi situatie juridica.
Observand ca prevederile legale amintite sunt norme de reglementare a competentei dupa calitatea persoanei, care restrang abilitarea judiciara a instantelor militare, trebuie sa precizam ca ele intereseaza ordinea publica si sunt de imediata aplicare (tempus regit actum). Incidenta imediata a acestor prescriptii procedurale nu este data numai de principiul activitatii, ca regula aplicabila in absenta unor dispozitii care sa le proclame extraactivitatea, ci si de ratiunea adoptarii legii de modificare a Codului de procedura penala si considerentele deciziei Curtii Constitutionale amintite. Mai mult, la aceasta concluzie se ajunge indubitabil pentru a se asigura protejarea drepturilor procesuale ale persoanelor supuse jurisdictiei penale si, indeosebi, a dreptului la un proces echitabil, a egalitatii in drepturi.
La aceeasi abordare ne obliga si dispozitiile constitutionale inscrise in art. 11 potrivit carora tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern si art. 20 alin. (2) conform carora, daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile. Aceasta inseamna ca interdictia judecarii civililor de catre instantele militare opera si inainte de modificarile aduse Codului de procedura penala prin Legea nr. 356/2006, avand in vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Obligativitatea principiului ce se degaja din noile prevederi legale interne si optiunile jurisprudentiale ale Curtii Europene a Drepturilor Omului, regasita in sistemele de drept europene si internationale, limiteaza, sub acest aspect, aplicabilitatea Deciziei nr. XXX din 9 octombrie 2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, in ceea ce priveste competenta instantelor militare de a judeca cererile de revizuire a hotararilor judecatoresti prin care au fost condamnati civili, chiar daca o instanta din aceasta categorie procedase la judecarea in prima instanta, in ciclul ordinar de judecata.
Chiar daca art. 401 C. proc. pen., care stabileste instanta competenta sa solutioneze cererea de revizuire, nu a suferit textual modificari prin legea de modificare a Codului de procedura penala, acest text de lege, ca rezultat al interpretarii teleologice si sistematice a Codului de procedura penala si a celorlalte dispozitii cu caracter procedural penal amintite, trebuie sa deceleze, in continutul sau, si interdictia solutionarii caii extraordinare de atac a revizuirii de catre o instanta militara, daca priveste o persoana civila condamnata. Nerespectarea acestui principiu consacrat, atat in dreptul intern, cat si in sistemele de drept internationale, ar duce la situatia inacceptabila ca civilii, intr-o eventuala rejudecare a cauzei, dupa admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire, sa fie judecati de catre o instanta militara.
In aplicarea legii procesual penale in timp a fost consacrat principiul activitatii, potrivit caruia legea procesual penala este de imediata aplicare, toate activitatile procesuale realizandu-se numai in conformitate cu legea in vigoare in momentul efectuarii actului (tempus regit actum).
Prin activitatea legii procesual penale se intelege aplicarea ei intre momentul intrarii in vigoare si momentul iesirii din vigoare. Aceasta implica efectuarea tuturor actelor procedurale in conformitate cu legea in vigoare si recunoasterea ca valabile a actelor procedurale efectuate anterior intrarii in vigoare a legii. De asemenea, o lege procesuala iesita din vigoare nu mai produce efecte dupa abrogare.
Prin intrarea in vigoare a normelor de modificare a Codului de procedura penala se introduce in sistemul dreptului procesual penal intern o noua regula de delimitare a competentei personale a instantelor si parchetelor militare, regula caracterizata prin specialitate in raport cu normele de drept comun de stabilire a abilitarilor legale ale organelor judiciare. Norma procedurala de stabilire a instantei competente sa solutioneze cererea de revizuire prescrisa de art. 401 C. proc. pen. reprezinta norma cadru, care stabileste dreptul comun in materie, aplicabila, atat timp cat printr-o regula speciala nu se prevede altfel (specialia generalibus derogant). Prin urmare, judecarea cererii de revizuire in speta revine instantelor civile.
In ceea ce priveste competenta materiala, se constata ca potrivit extrasului depus de revizuienti, acestia au fost condamnati pentru infractiunile de "crima de uneltire contra ordinei sociale p.p. art. 1 lit. c art. 3 lit. b din Decretul Lege nr. 199/50, art. 209 pct. III C.p. 157 pentru distrugerea mijloacelor de comunicatie". Aceste infractiuni nu mai sunt incriminate in aceeasi forma in Codul penal actual si nu se poate determina competenta materiala a instantelor decat prin raportare la competenta stabilita pentru infractiuni care au corespondent in reglementarea actuala. Astfel, Decretul Lege nr. 199/1950 reglementeaza, asa cum prevede si titlul acestuia, sanctionarea unor infractiuni care primejduiesc securitatea Statului, dotarea Fortelor Armate ale Republicii Populare Romane si propasirea economiei nationale, iar in reglementarea actuala acestea sunt cuprinse in Codul penal, partea speciala, titlul I, art. 155 - 173, infractiuni contra sigurantei statului. Pe cale de consecinta, in raport cu dispozitiile art. 281 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., competenta de solutionare a cererii de revizuire revine in cauza Curtii de Apel Timisoara si nu judecatoriei. corespondenta, sub aspect teritorial, instantei de condamnare.
Potrivit dispozitiilor art. 397 alin. (1) C. proc. pen. "Cererea de revizuire se adreseaza procurorului de la parchetul de pe langa instanta care a judecat cauza in prima instanta". Aceste dispozitii legale se interpreteaza conform normelor interne si internationale analizate anterior, conducand la concluzia ca in cauza competenta efectuarii actelor de cercetare prevazute de art. 399 C. proc. pen. revenea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Timisoara.
Prin urmare, Curtea de Apel Timisoara constatand nelegala sesizare a instantei si incidenta dispozitiilor art. 3859 alin. (1) pct. 2 C.proc. pen. a dispus in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. admiterea recursul declarat de revizuienti, a casat sentinta penala recurata si rejudecand, in temeiul art. 399 C. proc. pen. a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara pentru efectuarea actelor de cercetare cu privire la cererea de revizuire.