Regim vamal suspensiv. Contract de leasing. Reziliere fara acordul autoritatii vamale
Codul fiscal, art. 145
O.G. nr. 51/1997 - art. 27 alin. (4)
Regulamentul CEE nr. 2913/1992 de instituire a Codului vamal comunitar - art. 89, art. 144, art. 204, art. 217
Schimbarea regimului vamal suspensiv fara a fi anuntata autoritatea vamala, in cazul leasingului, conduce la inchiderea din oficiu a acelui regim vamal, cu consecinta platii taxelor vamale aferente unui import.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia contencios administrativ si fiscal,
Sentinta civila nr. 1608 din 10 noiembrie 2011, R.O.
Prin sentinta civila nr. 1476/2010, pronuntata in dosarul nr. 3652/30/2010 Tribunalul Timis a admis actiunea formulata de reclamanta societate comerciala in contradictoriu cu paratii Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Timis, Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Autoritatea Nationala a Vamilor, Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Timisoara si Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Timisoara avand ca obiect anulare act administrativ, a dispus anularea deciziei nr. 1975/327/05.11.2009 si a deciziei pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 8067/11.09.2009, obligand paratele la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata de 40,3 lei.
In cauza au declarat recurs paratele si Curtea de Apel Timisoara a admis cererile, a modificat sentinta conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. si a respins actiunea ca nefondata prin decizia civila nr. 1608 din 10 noiembrie 2011 pronuntata in dosarul nr. 3652/30/2010.
Curtea a retinut ca Tribunalul Timis a dat solutia cu gresita interpretare a dispozitiilor legale ca bunul plasat de reclamanta sub regimul de admitere temporara ar fi primit in mod legalo alta destinatie vamala, intrand sub un alt regim vamal. Dimpotriva, rezulta din inscrisurile depuse la dosar ca, desi aceasta a reziliat contractul de leasing si a restituit autotractorul ce facea obiect al acestuia, nu s-a adresat organelor vamale pentru a da o alta destinatie vamala a acestuia si pentru a incheia regimul vamal suspensiv, acesta fiind motivul pentru care organele vamale au procedat la inchiderea din oficiu a regimului vamal mentionat.
Contrar celor retinute de Tribunalul Timis, se constata ca omisiunea reclamantei de a solicita incheierea regimului vamal suspensiv este de natura sa dea nastere unei obligatii vamale in sarcina sa, in temeiul dispozitiilor art. 89 si 204 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 de instituire a Codului vamal comunitar, la expirarea termenului inscris in autorizatia de admitere temporara operatiunea vamala fiind analizata ca un import definitiv, cu consecinta platii taxelor vamale, dupa caz, precum si a TVA aferent. De asemenea, se constata a fi corecte sustinerile recurentelor potrivit carora datoria vamala ce a luat astfel nastere se stabileste prin raportare la elementele de taxare in vigoare la data plasarii bunului sub regimul vamal suspensiv, potrivit art. 217 coroborat cu art. 144 alin. (1) din mentionatul Regulament si art. 27 alin. (4) din O.G. nr. 51/1997.
Asadar, contravine legii comunitare cu aplicabilitate directa in dreptul national concluzia instantei de fond potrivit careia omisiunea reclamantei de derulare a operatiunilor necesare pentru incheierea regimului vamal suspensiv ar atrage doar raspunderea sa contraventionala, fiind exclusa posibilitatea de stabilire a TVA datorat prin raportare la valoarea de intrare a bunului, de la data plasarii acestuia sub regimul vamal suspensiv.
Nu pot fi retinute in cauza nici argumentele reclamantei potrivit carora actul de stabilire a obligatiei fiscale atacat in speta ar fi contrar principiului neutralitatii fiscale, intrucat societatea ar fi obligata in mod repetat la plata TVA, achitata atat catre contractantul din conventia de leasing, cat si stabilita prin actul mentionat.
Aceste sustineri sunt contrazise atat de sustinerile reclamantei din cererea de chemare in judecata cat si de inscrisurile depuse la dosar. Reclamanta insasi arata ca pentru TVA achitat aferent ratelor de leasing si-a exercitat dreptul de deducere, in temeiul art. 145 C. fiscal, depunand la AFP Timisoara deconturi cu sume negative de TVA, analizate in cursul inspectiei fiscale finalizate prin raportul intocmit la 21.12.2007, depus la filele 27-45 din dosarul primei instante. Prin urmare, nu s-ar putea retine ca reclamanta a suportat valoarea TVA pretins a fi fost achitata in baza facturilor depuse la filele 65-82 din dosarul Tribunalului Timis, de vreme ce aceasta a fost solicitata la rambursare, fiind confirmat dreptul acesteia de deducere prin raportul de inspectie fiscala mentionat. Pe de alta parte, instanta remarca faptul ca la dosar nu s-au depus dovezi privind plata efectiva a TVA aferent ratelor de leasing din perioada ianuarie 2007 - iunie 2008, iar verificarile efectuate la organul fiscal nu au confirmat sustinerile acesteia referitoare la inscrierea in evidentele fiscale a TVA astfel achitat.
Fata de aceste considerente, Curtea a constatat ca actiunea promovata de reclamanta este integral neintemeiata, motiv pentru care a admis recursurile promovate si, in aplicarea art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., a modificat sentinta recurata si a respins actiunea.