Procedura insolventei. Cerere de deschidere voluntara. Cale de atac
Legea nr. 85/2006, modif. - art. 27,art. 32, art. 149
Chiar daca regulile generale de procedura prevad posibilitatea ca orice persoana care justifica un interes legitim, serios si actual sa poata interveni intr-o cerere gratioasa initiata de altcineva si, prin aceasta, sa o schimbe intr-una contencioasa ori sa atace cu recurs incheierea prin care a fost "dezlegata cererea", nu inseamna ca automat aceste reguli sunt aplicabile si in materie de insolventa.
In conditiile in care cererea debitorului de a fi supus dispozitiilor Legii nr. 85/2006, modificata, are o fizionomie juridica proprie, distincta de cea a altor cereri necontencioase, este evident ca acestei reglementari legale aparte nu-i pot fi aplicate, in completare, alte reguli din dreptul comun, fiind inadmisibil ca aceeasi hotarare judecatoreasca sa fie supusa la doua tipuri de cai de atac, existand pericolul ca in aceeasi cauza sa se pronunte hotarari judecatoresti contradictorii.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila,
Decizia civila nr. 2252 din 6 decembrie 2011, dr. C.B.N.
Prin incheierea nr. 270 din 21 octombrie 2010 pronuntata in dosarul nr. 8457/30/2010 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Timis a admis cererea formulata de debitoarea S.C. H S.R.L. Salbagel pentru deschiderea procedurii simplificate de insolventa si, in temeiul art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, a dispus declansarea procedurii de executare colectiva impotriva acestei persoane juridice, ridicandu-i dreptul de administrare, numind in calitate de lichidator judiciar pe S.C.P. C S.P.R.L. Timisoara, dispunand, totodata, notificarea hotararii asociatilor, actionarilor, creditorilor si Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Timis, prin Buletinul procedurilor de insolventa, in vederea efectuarii mentiunii, precum si bancilor unde debitorul are deschise conturi.
Impotriva acestei incheieri de sedinta a declarat recurs administratorul special M.I., solicitand, in temeiul art. 103 Cod procedura civila, repunerea in termenul de declarare a recursului, avand in vedere ca niciunul dintre lichidatorii judiciari din prezenta cauza nu au desemnat administratorul special care sa apere drepturile debitoarei falite. Sub acest aspect, recurenta a aratat ca a fost desemnata in calitate de administrator special abia in data de 11 august 2011, lichidatorii nesocotind dispozitiile art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006. Astfel, apreciaza ca sunt indeplinite conditiile cerute de art. 103 Cod procedura civila cata vreme debitoarea a fost lipsita de dreptul la aparare, drept ce se asigura prin administratorul special. Incheierea nr. 270 din 21 octombrie 2011 pe care a atacat-o este data "cu drept de recurs", cale de atac ce poate fi promovata de debitoare. Potrivit art. 3 pct. 26, practicianul numit in cauza avea obligatia ca in maxim 10 zile de la deschiderea procedurii sau de la ridicarea dreptului de administrare a debitoarei sa convoace adunarea generala a asociatilor in vederea desemnarii administratorului special, lucru care s-a intamplat abia dupa 10 luni de la declansarea procedurii concursuale, motiv mai mult decat suficient pentru a dovedi "impiedicarea" la care face referire art. 103 din Codul de procedura civila.
Prin decizia civila nr. 2252 din 6 decembrie 2011 Curtea de Apel Timisoara a respins ca inadmisibil recursul declarat de administratorul special M.I. impotriva incheierii de sedinta nr. 270 din 21 octombrie 2010 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 8457/30/2010 in contradictoriu cu debitoarea intimata S.C. H S.R.L. Salbagel, reprezentata prin lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolventa U.R. din Timisoara.
Pentru a hotari astfel instanta de control judiciar a retinut ca, in primul rand, trebuie facuta precizarea ca ne aflam in prezenta unei deschideri voluntare a procedurii insolventei, intrucat procedura de executare colectiva fata de S.C. H S.R.L. Salbagel a fost declansata la solicitarea societatii debitoare, formulata in temeiul art. 27 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, modificata, care statueaza fara echivoc ca debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa. Potrivit alin. (1) al art. 32 din acelasi act normativ, daca cererea debitorului corespunde conditiilor prevazute la art. 27, judecatorul-sindic va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii generale, iar daca prin declaratia facuta conform art. 28 alin. (1) lit. h) debitorul isi arata intentia de a intra in procedura simplificata sau nu depune documentele prevazute la art. 28 alin. 1 lit. a) - f) si h) la termenul prevazut la art. 28 alin. (2) ori se incadreaza in una dintre categoriile prevazute la art. 1 alin. (2), judecatorul va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii simplificate.
In al doilea rand, se impune a se avea in vedere textul art. 32 alin. (2), potrivit caruia prin incheierea de deschidere a procedurii judecatorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau, dupa caz, lichidatorului sa efectueze notificarile prevazute la art. 61. In cazul in care, in termen de 10 zile de la primirea notificarii, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecatorul-sindic va tine, in termen de 5 zile, o sedinta la care vor fi citati administratorul judiciar, debitorul si creditorii care se opun deschiderii procedurii, in urma careia va solutiona deodata, printr-o sentinta, toate opozitiile. Admitand opozitia, judecatorul-sindic va revoca incheierea de deschidere a procedurii, deschiderea ulterioara a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, neputand modifica data aparitiei starii de insolventa.
In alte cuvinte, de lege lata, in cadrul cererii initiate de insusi debitorul in temeiul art. 27 din legea-cadru nu poate fi formulata nici cerere de interventie principala, si nici recurs in conditiile art. 336 din Codul de procedura civila, deoarece art. 149 mentioneaza expres ca dispozitiile prezentei legi se completeaza, in masura compatibilitatii lor, cu cele ale Codului de procedura civila, Codului civil, Codului comercial si ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolventa, publicat in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000. Chiar daca regulile generale de procedura prevad posibilitatea ca orice persoana care justifica un interes legitim, serios si actual sa poata interveni intr-o cerere gratioasa initiata de altcineva si, prin aceasta, sa o schimbe intr-una contencioasa ori sa atace cu recurs incheierea prin care a fost "dezlegata cererea", nu inseamna ca automat aceste reguli sunt aplicabile si in materie de insolventa, ci trebuie vazut daca legiuitorul, prin reglementarea speciala data acesteia, a avut in vedere ca respectiva norma generala sa se aplice si in procedura de executare colectiva. Or, in conditiile in care cererea debitorului de a fi supus dispozitiilor Legii nr. 85/2006 are o fizionomie juridica proprie, distincta de cea a altor cereri necontencioase, este evident ca acestei reglementari legale aparte nu-i pot fi aplicate, in completare, alte reguli din dreptul comun. Ca este asa, o dovedeste si imprejurarea ca ar fi inadmisibil ca aceeasi hotarare judecatoreasca (fiind de netagaduit natura de act jurisdictional a incheierii prin care judecatorul-sindic admite solicitarea debitorului) sa fie supusa la doua tipuri de cai de atac - una sub forma opozitiei prevazuta de art. 32 alin. (2) din Legea insolventei, iar cea de-a doua sub forma recursului reglementat de art. 336 din Codul de procedura civila, pericolul unei asemenea situatii fiind evident - posibilitatea ca in aceeasi cauza sa se pronunte doua hotarari judecatoresti contradictorii (spre exemplu, prin sentinta data asupra opozitiilor formulate de creditori sa se dispuna respingerea acestora si mentinerea incheierii prin care a fost admisa cererea debitorului insolvent, hotarare care, fie nu mai este atacata cu recurs potrivit art. 8 din Legea nr. 85/2006, modificata, fie, desi atacata, Curtea de Apel a dispus respingerea sau anularea lui ori a constatat perimarea cererii, iar prin decizia pronuntata in solutionarea recursului declarat in conformitate cu art. 336 din Codul de procedura civila sa se dispuna o solutie diametral opusa, respectiv admiterea caii de atac cu consecinta modificarii incheierii tribunalului in sensul respingerii cererii debitorului de deschidere a procedurii colective ca fiind prematura).
Nu in ultimul rand, cum bine se stie, dispozitiile legale care reglementeaza calea de atac ce poate fi declarata impotriva unei hotarari judecatoresti sunt imperative, neputandu-se deroga de la aplicarea lor, fiind fara nicio relevanta juridica imprejurarea ca in cuprinsul incheierii tribunalului se face mentiunea ca aceasta ar fi supusa recursului in termen de 7 zile de la comunicare. Aceasta, intrucat calea de atac este data de lege si nu de catre judecator.
Fata de cele aratate, sunt lipsite de relevanta sustinerile recurentei privitoare la nerespectarea de catre practicienii desemnati in cauza a dispozitiilor art. 3 pct. 26 din lege, in sensul ca nu au convocat adunarea generala a asociatilor debitoarei in termen de 10 zile de la deschiderea procedurii sau, dupa caz, de la ridicarea dreptului debitorului de a-si administra averea, desemnarea recurentei in aceasta calitate avand loc abia in data de 11 august 2011, asa cum rezulta din procesul-verbal depus la dosar.