Societate comerciala. Radiere din registrul comertului. Creanta stabilita prin hotarare judecatoreasca pronuntata dupa data radierii. Irelevanta
Legea nr. 31/1990, rep. - art. 61-62, art. 227-2371
Plangerea impotriva rezolutiei directorului oficiului teritorial al registrului comertului are ca obiect verificarea legalitatii acesteia, iar motivatia existentei unei fraude nu poate fi retinuta in contextul in care la data radierii intimata nu avea nicio datorie certa, neexistand vreun text de lege care sa impiedice radierea unei societati comerciale de existenta unui proces pe rol. Recursul declarat impotriva rezolutiei directorului oficiului teritorial al registrului comertului prin care s-a admis cererea de radiere, cu consecinta incetarii existentei persoanei juridice, se impune a se limita la motive ce nu puteau fi invocate pe calea opozitiei, solutia contrara incalcand principiul legalitatii cailor de atac.
Impotriva hotararii de dizolvare, creditorul ce afirma un prejudiciu are deschisa calea opozitiei. In ipoteza neinregistrarii unei opozitii in termen de 30 de zile de la data publicarii hotararii asociatilor privind dizolvarea societatii, nu exista niciun impediment pentru radierea societatii comerciale, ulterior terminarii operatiunilor de lichidare. Dupa lichidarea societatii si radierea ei din registrul comertului, creditorii sociali ii pot urmari doar pe asociatii care au o raspundere nelimitata. Societatea nemaiexistand, riscul imposibilitatii fortuite de executare este in sarcina creditorului care, prezumandu-se ca a luat cunostinta de faza in care se afla societatea comerciala, nu a fost suficient de diligent in recuperarea creantei sale.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila,
Decizia civila nr. 2175 din 22 noiembrie 2011, C.B.N.
Prin sentinta comerciala nr. 1159 din 29 iunie 2011 pronuntata in dosarul nr. 2300/108/2011 Tribunalul Arad a respins plangerea formulata de reclamantii B.M., B.L. si B.D. in contradictoriu cu paratii S.C. C S.A. Arad, reprezentata prin lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolventa C.E. din Cluj-Napoca, si Oficiul National al Registrului Comertului Bucuresti, reprezentat prin Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Arad.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii B.M., B.L. si B.D., solicitand modificarea ei, in sensul admiterii plangerii astfel cum a fost formulata, cu motivarea ca, in fapt, sunt mostenitorii legali ai defunctului B.G., fost angajat al societatii intimate S.C. C S.A. Arad, avand ocupatia de electrician, decedat la data de 9 iunie 2007, in urma unui accident de munca. Accidentul a fost posibil numai din culpa grava a angajatorului si a prepusilor acestuia. In dosarul nr. 3597/108/2007 al Judecatoriei Arad a fost admisa in parte actiunea lor in despagubire, intimata fiind obligata sa le plateasca suma de 50.000 lei. Cu toate acestea, in mod fraudulos si urmarind inselarea intereselor lor, societatea a solicitat radierea din registrul comertului in baza dispozitiilor Legii nr. 31/1990 (motivand inexistenta unui pasiv neacoperit), iar nu pe Legea nr. 85/2006, asa cum era normal. Atat societatea debitoare, cat si lichidatorul judiciar, citati in cauza, aveau cunostinta de existenta litigiului patrimonial, insa au trecut sub tacere respectivul aspect, atestand in fals faptul ca persoana juridica nu are debite. Or, in baza principiului fraus omnia corrumpit toate actele avand la baza informatii nereale sunt anulabile in cazul in care partea interesata invoca incalcarea unui interes legitim.
Prin decizia civila nr. 2175 din 22 noiembrie 2011 Curtea de Apel Timisoara a respins recursul reclamantilor, mentinand hotararea primei instante.
Pentru a decide astfel instanta de control judiciar a retinut ca, potrivit pct. 9 al art. 304 din Codul de procedura civila, modificarea sau casarea unei hotarari se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci "cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii". Aceste dispozitii vizeaza aplicarea unui text de lege strain situatiei de fapt prin restrangerea sau extinderea nejustificata a aplicarii normelor unei situatii de fapt determinata, interpretarea si aplicarea gresita a textului de lege la o anumita situatie de fapt sau incalcarea unor principii generale de drept.
In primul rand, trebuie mentionat faptul ca recurentii nu au formulat critici concrete impotriva sentintei tribunalului, dupa cum in mod corect a aratat prin intampinare si lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolventa C.E. din Cluj-Napoca, ci s-au multumit sa reitereze argumentele prezentate in sustinerea plangerii depuse impotriva rezolutiei Directorului Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Arad nr. 3623 din 23 martie 2011 prin care a fost dispusa radierea societatii intimate din registrul comertului, cererea de recurs fiind identica cu plangerea adresata tribunalului, avand schimbata doar titulatura.
Cu toate acestea, analizand respectivele critici, Curtea constata ca ele sunt neintemeiate, prima instanta judicios apreciind ca plangerea recurentilor nu poate fi primita cata vreme, pe de o parte, hotararea Judecatoriei Arad (sentinta civila nr. 3063 din 25 martie 2011) prin care S.C. C S.A. Arad a fost obligata sa le plateasca suma de 50.000 lei cu titlu de despagubire a fost pronuntata la doua zile dupa data radierii societatii din registrul comertului (schimbarea acestei solutii in calea de atac a apelului nemaiprezentand nicio relevanta juridica, acesta fiind si motivul pentru care Curtea a respins cererea de suspendare a judecatii intemeiata pe art. 244 pct. 1 din Codul de procedura civila), iar pe de alta parte, intrucat impotriva dizolvarii si lichidarii unei societati comerciale exista in favoarea nu doar a creditorilor, ci si a oricarei persoane interesate posibilitatea exercitarii opozitiei reglementata de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, toate formele de publicitate pentru desfasurarea lichidarii voluntare a S.C. C S.A. Arad fiind realizate conform legii, prin publicarea situatiei societatii la registrul comertului, in ziar si in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.
Intr-adevar, plangerea impotriva rezolutiei directorului oficiului teritorial al registrului comertului are ca obiect verificarea legalitatii acesteia, iar motivatia existentei unei fraude nu poate fi retinuta in contextul in care la data pronuntarii radierii societatea intimata nu avea nicio datorie certa, neexistand vreun text de lege care sa impiedice radierea unei societati comerciale de existenta unui proces pe rol.
Fata de actele anexate cererii de radiere, in special bilantul final de lichidare din 31 ianuarie 2011 si hotararea adunarii generale extraordinare a asociatilor nr. 3/I/17.09.2010, precum si dovezile de publicitate a acestor acte, coroborat cu prevederile art. 227 si urm. din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, in mod corect Directorul Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Arad a dispus admiterea cererii lichidatorului judiciar Cabinet Individual de Insolventa C.E. din Cluj-Napoca, dispunand inregistrarea in registrul comertului a mentiunii de radiere a intimatei S.C. C S.A. Arad ca urmare a indeplinirii cerintelor legale, in speta neinregistrarea niciunei opozitii la hotararea asociatilor de dizolvare a societatii si finalizarea operatiunilor de lichidare.
In al doilea rand, este de retinut ca dizolvarea si lichidarea reprezinta cele doua faze obligatorii ale procesului de incetare a personalitatii juridice a unei societati comerciale, in principiu separate de momentul desemnarii lichidatorilor, doar in mod exceptional legea reglementand cazuri in care personalitatea juridica a societatii inceteaza fara ca ele sa fie parcurse (spre exemplu, in situatia fuziunii prin absorbtie) sau fara a exista lichidare (de exemplu, in cazul prevazut la art. 235 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, aplicabil in societatea in nume colectiv, in comandita simpla si in societatea cu raspundere limitata, cand cele doua faze ale procesului de incetare a personalitatii juridice a societatii comerciale pot fi cumulate daca asociatii, proband ca societatea si-a achitat toti creditorii sau ca a reglementat in alt fel datoriile sale, decid, prin hotarare a adunarii generale, sa dizolve societatea si sa renunte la formalitatile lichidarii, urmand a imparti intre ei bunurile care ar ramane dupa regularizarea datoriilor).
Articolul 227 reglementeaza cazurile generale de dizolvare a societatii, expresia "societatea se dizolva prin" avand menirea a deosebi aceste situatii atat de cazurile speciale de dizolvare ale unor anumite forme de societati, cat si de cazurile de dizolvare-sanctiune, reglementate in art. 237. Desi nu duce in toate cazurile la lichidare (asociatii care au decis voluntar dizolvarea putand reveni, in anumite conditii, asupra hotararii lor), dizolvarea are ca efect, in principiu, deschiderea procedurii lichidarii (art. 233). De altfel, dizolvarea este o faza pregatitoare a lichidarii, in decursul careia, chiar daca nu-si pierde personalitatea juridica, societatea sufera restrangeri ale obiectului de activitate, administratorii nemaiputand intreprinde operatiuni noi. Insa, alin. ultim al acestui text statueaza fara echivoc ca societatea isi pastreaza personalitatea juridica pentru operatiunile lichidarii, pana la terminarea acesteia.
Printre cazurile generale de dizolvare se regaseste si dizolvarea voluntara, adica prin hotararea adunarii generale a asociatilor [art. 227 alin. 1 lit. d)]. Societatea comerciala, chiar daca este o persoana juridica, are un fundament contractual, intrucat constituirea sa si modificarile pe care le sufera in timpul existentei au la baza vointa asociatilor. Este de lesne de inteles, asadar, de ce asociatii au dreptul sa decida si dizolvarea societatii, adica inceperea procesului de disparitie a acesteia, indiferent care ar fi motivele lor. Dizolvarea societatii prin hotarare a adunarii generale reprezinta un caz de modificare a actului constitutiv, astfel ca sunt pe deplin aplicabile dispozitiile art. 204 din legea-cadru referitoare la conditiile generale de valabilitate si la formalitatile aferente modificarii actului constitutiv. De aceea, hotararea privind dizolvarea se ia cu respectarea conditiilor de cvorum si majoritate prevazute de lege pentru adunarea generala extraordinara, actul aditional urmand sa fie depus la registrul comertului pentru a fi mentionat in registru, precum si pentru a fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a (art. 232 alin. 2).
In cazul in care dizolvarea voluntara intervine inainte de expirarea termenului fixat pentru durata societatii, dizolvarea produce efecte fata de terti numai dupa trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial (art. 234 din lege). In schimb, daca societatea dizolvata a fost constituita pe durata nelimitata, trecerea acestui termen nu mai este necesara pentru opozabilitatea fata de terti a hotararii de dizolvare, astfel ca momentul in care devine efectiva si opozabila dizolvarea este acela al inregistrarii mentiunii, dupa cum rezulta din art. 204 alin. (1) si art. 232 alin. (2), asociatii putand reveni asupra hotararii de dizolvare, in conditiile cerute de lege pentru modificarea actului constitutiv, daca nu a fost facuta nicio repartitie din activ (art. 231).
Dispozitiile art. 232 dau expresie principiului general reglementat de art. 5 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, conform caruia, pentru a fi opozabile tertilor, actele sau faptele juridice referitoare la comercianti trebuie aduse public la cunostinta tertilor in conformitate cu legea, respectiv, prin inregistrarea lor in registrul comertului si publicarea in Monitorul Oficial.
Lichidarea societatilor comerciale, a doua faza a procesului de disparitie a personalitatii juridice a societatii comerciale, reprezinta ansamblul de operatiuni necesare incheierii afacerilor societatii aflate in curs in momentul in care survine dizolvarea societatii, operatiuni necesare pentru stabilirea, identificarea si cuantificarea activelor si transformarea lor in numerar, stabilirea pasivului, plata creditorilor sociali si impartirea rezultatelor lichidarii intre asociati. Trecerea societatii comerciale in faza lichidarii provoaca unele consecinte asupra acesteia, precum: activitatea va fi subordonata exigentelor lichidarii, scopul societatii si obiectul sau de activitate modificandu-se in acest sens (scopul societatii nu mai consta in realizarea de beneficii, ci realizarea finalitatilor lichidarii, iar obiectul societatii se limiteaza la realizarea operatiunilor comerciale aflate in curs la momentul dizolvarii, toate actele care emana de la societate aratand ca aceasta se afla in lichidare); administratorii statutari sunt inlocuiti cu lichidatorii (inlocuirea administratorilor cu lichidatorii reclama indeplinirea unor formalitati de publicitate si predarea gestiunii societatii catre lichidatori); adunarea generala a asociatilor isi inceteaza existenta.
Lichidarea voluntara se deosebeste de falimentul societatii (care este o lichidare judiciara a acesteia), prin aceea ca in timp ce falimentul este dispus de judecatorul-sindic, lichidarea voluntara este decisa de asociati, ea intervenind ca urmare a dizolvarii; falimentul intervine in situatia in care societatea este in insolventa, in timp ce lichidarea voluntara poate interveni si in cazul activitatii normale a societatii; lichidarea voluntara se desfasoara, in principiu, in interesul asociatilor, in timp ce falimentul se desfasoara in interesul comun al creditorilor.
Chiar daca este adevarat ca procedurii de lichidare voluntara ii lipsesc avantajele procedurii de executare colectiva (controlul judiciar exercitat de judecatorul-sindic, in procedura de lichidare voluntara interventia tribunalului fiind limitata la solutionarea eventualelor opozitii ale creditorilor sau ale asociatilor la actele lichidatorului judiciar; suspendarea de drept a tuturor urmaririlor silite individuale contra debitorului; anularea actelor si transferurilor frauduloase efectuate in cursul perioadei suspecte de catre debitorul aflat in insolventa, prin care acesta isi externalizeaza activele in dauna creditorilor; actiunea in raspundere patrimoniala contra membrilor organelor de conducere si/sau de supraveghere ale debitorului ori a altor persoane care au contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa prin anumite fapte sau acte descrise de lege), nu inseamna ca poate fi primita critica recurentilor privitoare la faptul ca in mod nelegal societatea intimata a solicitat radierea din registrul comertului in baza Legii nr. 31/1990, iar nu in conformitate cu Lege nr. 85/2006, cum ar fi fost normal. Aceasta, intrucat lichidarea reprezinta procedura obisnuita de "deces" al persoanei juridice, in timp ce procedura insolventei, in cadrul careia falimentul este doar una dintre modalitatile de realizare a procedurii concursuale, are in vedere o modalitate specifica de disparitie a persoanei juridice, adica lichidarea bunurilor debitorului pentru cauza de insolventa. Legea societatilor comerciale este, din acest punct de vedere, lege generala fata de Legea insolventei, fiind inlaturata de la aplicare in cazul in care societatea, chiar aflata in curs de lichidare, este in stare insolventa, primul act normativ dispunand expres, in art. 260 alin. 2, ca lichidarea nu libereaza pe asociati si nu impiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii.
Articolul 252 din Legea nr. 31/1990, republicata, instituie unele reguli obligatorii referitoare la lichidare, reguli care se impun chiar daca in actul constitutiv asociatii ar fi dispus altfel: societatea isi pastreaza personalitatea juridica pentru nevoile lichidarii; lichidarea se desfasoara, in principiu, in interesul asociatilor, lichidarea este obligatorie, odata ce societatea s-a dizolvat.
Sumele obtinute din vanzarea bunurilor societatii supuse lichidarii, ca si cele rezultate din valorificarea creantelor acesteia, sunt destinate, mai intai, acoperirii pasivului (satisfacerii creditorilor sociali), iar restul, satisfacerii drepturilor reziduale ale asociatilor, neputandu-se face nicio repartizare in contul actiunilor sau partilor sociale inaintea achitarii tuturor creditorilor sociali. Articolul 256 reglementeaza o ordine de preferinta, obligatorie intre creditorii sociali si asociati, care se impune lichidatorului. Drepturile cuvenite asociatilor nu se pot plati mai inainte de achitarea tuturor datoriilor sociale, fapt pentru care este posibil ca asociatii sa nu mai incaseze nimic dupa achitarea acestor debite. In conceptia Legii societatilor comerciale, activele societatii sunt prefacute in bani, sumele rezultate servind, in primul rand, acoperirii pasivului social, dupa care sumele ramase sunt impartite intre asociati, in proportie cu participarea acestora la capitalul social (sau in conformitate cu cele dispuse in actul constitutiv, asociatii avand dreptul sa deroge de la criteriul obisnuit al participarii la capitalul social cu aporturi), lichidatorii care fac plati asociatilor cu incalcarea acestui principiu putand fi trasi la raspundere penala pentru savarsirea infractiunii reglementate de art. 278 din lege.
Dupa lichidarea societatii si radierea ei din registrul comertului, creditorii sociali ii pot urmari doar pe asociatii care au o raspundere nelimitata. Totusi, trebuie observat ca, dupa incetarea societatii prin radiere, inceteaza si calitatea de asociat. Urmarirea asociatului cu raspundere nelimitata dupa lichidarea societatii este posibila numai daca a fost declansata in timpul existentei societatii (lucru posibil, intrucat, conform art. 85 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicata, hotararea judecatoreasca obtinuta impotriva societatii este opozabila oricarui asociat), iar declansarea procedurii colective se poate cere numai pana la terminarea lichidarii. Societatea nemaiexistand, riscul imposibilitatii fortuite de executare este in sarcina creditorului care, prezumandu-se ca a luat cunostinta de faza in care se afla societatea comerciala (formalitatile care insotesc dizolvarea si lichidarea au, in principal, un scop de informare a tertilor), nu a fost suficient de diligent in recuperarea creantei sale. Societatea, odata radiata din registrul comertului, nu mai beneficiaza de subiectivitate proprie si nu mai are o raspundere juridica proprie. Asociatii cu raspundere limitata nu raspund de datoriile societatii dincolo de aportul lor la capitalul social. Ca atare, creanta respectiva nu va mai putea fi recuperata, cu exceptia cazului in care ar fi indeplinite, in persoana vreunuia dintre fostii asociati in societatea radiata, conditiile imbogatirii fara justa cauza (actio de in rem verso).
Impotriva hotararii de dizolvare, creditorul ce afirma un prejudiciu are deschisa calea opozitiei, reglementata de art. 62 din Legea nr. 31/1990, republicata, precum si posibilitatea de a obtine suspendarea, conform alin. (2). Aceasta opozitie se solutioneaza de catre tribunal, fiind supusa recursului. In ipoteza neinregistrarii niciunei opozitii in termen de 30 de zile de la data publicarii hotararii asociatilor privind dizolvarea societatii, nu exista niciun impediment pentru radierea societatii comerciale, ulterior terminarii operatiunilor de lichidare, astfel cum in mod corect a constatat tribunalul. Recursul declarat impotriva rezolutiei directorului oficiului teritorial al registrului comertului prin care s-a admis cererea de radiere, cu consecinta incetarii existentei persoanei juridice, se impune a se limita la motive ce nu puteau fi invocate pe calea opozitiei, solutia contrara incalcand principiul legalitatii cailor de atac. Or, in speta, recurentii au invocat "falsul" situatiilor financiare de lichidare intrucat, desi aveau cunostinta de derularea litigiului ce forma obiectul dosarului nr. 3597/108/2007 al Judecatoriei Arad, atat lichidatorul judiciar, cat si societatea intimata au trecut sub tacere acest aspect, atestand in fals ca persoana juridica nu ar avea debite. Acest prejudiciu afirmat de catre recurentii se impunea a fi analizat in procedura opozitiei, in conditiile art. 62 din Legea nr. 31/1990, doar in consecinta admiterii opozitiei putandu-se retine obligatia asociatilor de reparare a prejudiciului reclamat de oponenti. Oricum, nu se pune problema fraudarii intereselor reclamantilor atata timp cat la data radierii nu exista nicio hotarare judecatoreasca care sa oblige societatea la plata unor despagubiri catre acestia.
Chiar daca legea nu reglementeaza expres posibilitatea creditorilor sociali de a formula opozitie in cazul unei hotarari a adunarii generale a asociatilor prin care se decide dizolvarea voluntara - spre deosebire de ipotezele cuprinse in art. 206, 208, 231 si 243 din Legea societatilor comerciale, aceasta nu inseamna ca posibilitatea creditorilor sociali de a impiedica dizolvarea unei societati debitoare se rezuma la recursul declarat impotriva incheierii de radiere din registrul comertului. Situatia in speta de fata este similara oricarei alte hotarari a adunarii generale a asociatilor inscrisa in registrul comertului, lipsa unei reglementari speciale pentru contestarea hotararii adoptate in conditiile art. 227 alin. (1) lit. d) determinand aplicarea normei generale.
Efectele unei hotarari a adunarii generale a asociatilor pot prejudicia asociatii - ce au deschisa actiunea in anularea hotararii, prevazuta de art. 132 din Legea nr. 31/1990, ori tertii - ce au deschisa calea opozitiei, prevazuta de art. 61 din lege; de asemenea, asociatii insisi vor exercita opozitie in conditiile art. 61, in cazurile expres prevazute de lege - art. 263 si art. 266. In consecinta admiterii opozitiei, asociatii sunt obligati la "repararea prejudiciului"; aceasta "reparatie" inseamna modificarea hotararii ori a proiectului de repartizare a activului sau refacerea bilantului final de lichidare - cum este cazul in situatia prevazuta de art. 266, intocmai ca in cazul opozitiei reglementate derogativ prin art. 206, 208, 231 si 243 din acelasi act normativ. Astfel, art. 206 alin. (2) prevede ca, asociatii vor trebui sa decida in termen de o luna de la data ramanerii irevocabile a hotararii de admitere a opozitiei unui creditor particular (si nu social), daca renunta la prelungirea duratei societatii peste durata fixata prin actul constitutiv ori daca il exclud pe asociatul debitor; art. 208 alin. (4) impiedica producerea efectelor unei hotarari de reducere a capitalului social, pana la indeplinirea conditiilor prevazute de acest text, printre care si oferirea de garantii adecvate creditorilor sociali; art. 231 reglementeaza opozitia exercitata impotriva hotararii asociatilor prin care revin asupra unei hotarari de dizolvare, fara insa a preciza efecte speciale ale admiterii opozitiei; art. 243 prevede ca, exercitarea opozitiei creditorului uneia dintre societatile care ia parte la fuziune sau la divizare determina suspendarea executarii fuziunii sau divizarii, pana la pronuntarea hotararii irevocabile, de asemenea fara a preciza efecte speciale ale admiterii opozitiei.
In toate aceste situatii expres reglementate, opozitia exercitata de creditori are scopul impiedicarii efectelor unei hotarari a asociatilor, luate in detrimentul intereselor lor; prin urmare, la data introducerii opozitiei, prejudiciul, desi iminent - acesta fiind si sensul suspendarii executarii hotararii contestate, nu exista. Asadar, efectul admiterii opozitiei consta in obligarea societatii sau a asociatilor la repararea prejudiciului cauzat prin hotararea de modificare a actului constitutiv. Astfel cum este reglementata in prezent opozitia, aceasta este o veritabila actiune in raspundere civila delictuala, menita a permite repararea prejudiciului cauzat printr-o hotarare a asociatilor sau o decizie a lichidatorilor, dupa caz. In consecinta, pentru a-i putea fi considerata admisibila opozitia, petentul (opozant) trebuie sa faca dovada prejudiciului, a faptei ilicite (in acest caz specific, hotararea asociatilor sau decizia lichidatorului atacata) si a legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu. Din analiza alin. (1) al art. 61 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, care face trimitere la textul art. 57, rezulta fara putinta de tagada concluzia ca modificarea actului constitutiv ramane valabila, scopul opozitiei nefiind nulitatea modificarii, ci exclusiv repararea prejudiciului.
Intr-adevar, creditorii sociali - ca si asociatii insisi - au deschisa si posibilitatea recursului impotriva rezolutiei prin care se dispune inscrierea mentiunilor conform hotararii adunarii generale a asociatilor, insa motivele de nelegalitate ale hotararii nu se pun in discutie in aceasta cale de atac. Reglementarea obligatiei de publicitate prin registrul comertului este determinata de protectia intereselor tertilor, acestia trebuind sa cunoasca actele esentiale ale societatii comerciale cu care se afla ori intentioneaza a se afla in angajamente comerciale sau de alta natura, dar, totodata, se impune asigurarea certitudinii juridice in raporturile dintre societate si terti, precum si in raporturile dintre asociati. Indeplinirea formalitatilor de publicitate poate determina momentul de la care incepe sa curga termenul de exercitare a caii de atac, insa calea de atac impotriva rezolutiei prin care se asigura publicitatea se rezuma la verificarea respectarii formalitatilor de inscriere a mentiunii. Acceptarea obiectiilor recurentilor la un interval de un an de la data publicarii in Monitorul Oficial a hotararii de dizolvare, ar putea aduce atingere acestui principiu al certitudinii juridice, recunoscut comunitar prin Prima Directiva a Consiliului din 9 martie 1968 de coordonare, in vederea echivalarii, a garantiilor impuse societatilor in statele membre, in intelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociatilor sau tertilor (68/151/CEE), in prezent Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European ?i a Consiliului din 16 septembrie 2009.
Precedentul judiciar invocat de reclamanti nu poate determina o alta concluzie, pe langa faptul ca jurisprudenta nu este, de lege lata, in dreptul roman izvor de drept, motivat de imprejurarea ca nu ne aflam in prezenta a doua situatii identice (nici macar similare), in respectivul proces fiind vorba de o lichidare voluntara a unei societati de persoane realizata in conditiile art. 235 din Legea societatilor comerciale, potrivit cu care asociatii pot hotari, cu cvorumul si majoritatea prevazute de lege pentru modificarea actelor constitutive, si modul de lichidare a societatii, daca sunt de acord cu privire la repartizarea si lichidarea patrimoniului societatii si cand asigura stingerea pasivului sau regularizarea in alt mod a acestuia, in acord cu creditorii, prin vot unanim ei putandu-se intelege si asupra felului in care isi vor imparti activele ramase dupa plata creditorilor, in lipsa acordului asociatilor relativ la imparteala surplusului urmandu-se procedura obisnuita a lichidarii. Proprietatea asupra bunurilor care constituie surplusul lichidarii se transmite la asociati la data radierii societatii, in baza unui certificat constatator al dreptului de proprietate asupra bunurilor rezultate din lichidare, fiecare fost asociat putandu-si intabula dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile rezultate din aceasta operatiune juridica. Asadar, daca asociatii se inteleg intre ei asupra modului de impartire a bunurilor - surplus al lichidarii - si numai daca pasivul societatii este regularizat in prealabil, dizolvarea nu mai este urmata de lichidare, societatea disparand ca subiect de drept ca urmare directa a inregistrarii la registrul comertului a mentiunii corespunzatoare. In schimb, lichidarea si numirea unui lichidator intervin in situatia in care lipseste acordul de partaj ori pasivul societatii nu este regularizat inainte de efectul extinctiv de personalitate juridica sau in cazul in care, prin hotararea de dizolvare, asociatii au decis sa se urmeze procedura de lichidare judiciara.
In speta respectiva s-a retinut ca asociatii in mod fraudulos au urmat procedura exceptionala, inducand in eroare judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Timis, atestand in mod nereal ca societatea comerciala nu ar inregistra datorii fata de alte persoane, imprejurare care nu mai poate justifica neparcurgerea procedurii de lichidare voluntara a patrimoniului social, situatie in care trebuie urmata procedura prevazuta de art. 252 si urm. din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare. Or, intimata S.C. C S.A. Arad a fost lichidata tocmai in urma parcurgerii procedurii reglementate de art. 252 si urm. din lege.