Cerere de emitere a unei somatii de plata anulata pentru neplata taxelor de timbru. Atacarea hotararii de catre creditor. Inadmisibilitate
O.U.G. nr. 119/2007 - art. 11, art. 13
O.G. nr. 5/2001 - art. 7, art. 8
Impotriva ordonantei de plata debitorul poate formula cerere in anulare, in termen de 10 zile de la data comunicarii acesteia, cererea urmand sa fie solutionata de catre instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta. Ordonanta prin care judecatorul a respins cererea creditorului este irevocabila.
Ca atare, numai impotriva hotararii judecatoresti prin care a fost admisa cererea creditorului se poate declara o cale de atac - cerere in anulare -, si aceasta doar de catre debitor, creditorul reclamant neavand deschisa o asemenea cale judiciara, indiferent de motivele pentru care solicitarea sa nu a fost primita, in tot sau in parte, de catre instanta de judecata. Ca este asa, reiese si din aceea ca, in cazul in care instanta pronunta o ordonanta de plata numai pentru o parte din creanta pretinsa, creditorul poate formula cerere de chemare in judecata potrivit dreptului comun pentru a obtine obligarea debitorului la plata restului datoriei.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 1530 din 13 septembrie 2011, dr. C.B.N.
Prin sentinta civila nr. 18623/15.11.2010 Judecatoria Timisoara, in urma admiterii exceptiei de necompetenta materiala, a declinat competenta de solutionare a cererii formulate de creditoarea S.C. D S.R.L. Satu Mare in contradictoriu cu debitoarea S.C. A S.R.L. Timisoara, avand ca obiect ordonanta de plata, in favoarea Tribunalului Timis.
Pentru a hotari astfel judecatoria a retinut ca alin. (1) al art. 5 din O.U.G. nr. 119/2007 prevede ca cererea privind creanta de plata se depune la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta, judecatorul avand a verifica din oficiu competenta instantei, procedand potrivit legii. De asemenea, art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001 statueaza ca cererile privind somatia de plata se depun la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta, judecatorul avand aceeasi obligatie in ceea ce priveste verificarea competentei. Or, conform art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura civila, tribunalul judeca, in prima instanta, procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 100.000 lei. Avand in vedere ca litigiul priveste doua societati comerciale, relatiile contractuale dintre acestea fiind de natura comerciala, este neindoielnic ca si litigiul pendinte este unul comercial, caruia i se aplica prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) din cod.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Timis, care, prin sentinta comerciala nr. 772/PI din 21 martie 2011, a admis exceptia netimbrarii actiunii si a anulat cererea societatii creditoare, retinand ca, dat fiind faptul ca reclamanta a formulat o cerere de somatie de plata, prin incheierea din 17 ianuarie 2011, conform art. 3 lit. o)1, raportat la art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, modificata, acesteia i s-a pus in vedere sa achite suma de 39 lei cu titlu de taxa judiciara de timbru si timbru judiciar de 0,3 lei si intrucat partea nu s-a conformat celor de mai sus, instanta i-a anulat cererea ca netimbrata.
Impotriva acestei din urma hotarari a declarat recurs creditoarea S.C. D S.R.L. Satu Mare, solicitand, in principal, casarea ei si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, modificarea sentintei, in sensul obligarii paratei intimate S.C. A S.R.L. Timisoara la plata sumei de 119.233,56 lei.
In motivare recurenta a aratat ca, in fapt, prin incheierea comerciala nr. 398/F/CC/28.02.2011 pronuntata de Tribunalul Satu Mare - Sectia comerciala si de contencios administrativ in dosarul nr. 1194/83/2011, fata de ea s-a deschis procedura generala a insolventei. Cu toate acestea, reclamanta a omis sa aduca la cunostinta administratorului judiciar existenta prezentului litigiu. Astfel ca, pe buna dreptate, instanta de fond nu a citat administratorul judiciar, conform art. 87 pct. 5 din Codul de procedura civila, procedand la anularea ca netimbrata a cererii de chemare in judecata, desi, conform art. 77 din Legea insolventei, debitoarea era scutita de plata taxelor de timbru.
Prin decizia civila nr. 1530 din 13 septembrie 2011 Curtea de Apel Timisoara a respins ca inadmisibil recursul declarat de creditoarea S.C. D S.R.L. Satu Mare, societate in insolventa, reprezentata prin administratorul judiciar E S.P.R.L. Satu Mare, impotriva sentintei comerciale nr. 772/PI din 21 martie 2011 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 18662/325/2010 in contradictoriu cu debitoarea intimata S.C. A S.R.L. Timisoara.
Pentru a pronunta aceasta solutie Curtea a retinut ca prin cererea introductiva de instanta societatea reclamanta a solicitat emiterea unei somatii de plata pentru obligarea paratei la plata sumei de 119.233,56 lei, in drept invocand atat O.U.G. nr. 119/2007, cat si O.G. nr. 5/2001.
Potrivit art. 13 din primul act normativ, impotriva ordonantei de plata debitorul poate formula cerere in anulare, in termen de 10 zile de la data comunicarii acesteia, cererea in anulare urmand sa fie solutionata de catre instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta. In acelasi sens, si prin art. 8 din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, cu modificarile ulterioare, se arata ca impotriva ordonantei prevazute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea in anulare, in termen de 10 zile de la data inmanarii sau comunicarii acesteia, cererea urmand sa fie solutionata de catre instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta.
Din analiza textelor de lege mai suscitate, rezulta cu puterea evidentei ca numai impotriva hotararii judecatoresti prin care a fost admisa cererea creditorului se poate declara o cale de atac - cerere in anulare -, si aceasta doar de catre debitor, creditorul reclamant neavand deschisa o asemenea cale judiciara, indiferent de motivele pentru care solicitarea sa nu a fost primita, in tot sau in parte, de catre instanta de judecata. Ca este asa, reiese si din textul art. 11 din O.U.G. nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale, care statueaza ca, in cazul in care instanta, examinand probele cauzei, pronunta o ordonanta de plata numai pentru o parte din creanta pretinsa, creditorul poate formula cerere de chemare in judecata potrivit dreptului comun pentru a obtine obligarea debitorului la plata restului datoriei. Tot astfel, art. 7 din O.G. nr. 5/2001 prevede ca ordonanta prin care judecatorul a respins cererea creditorului este irevocabila. In acest caz, precum si in cazul in care prin ordonanta cererea sa a fost admisa in parte, creditorul poate introduce cerere de chemare in judecata potrivit dreptului comun.
Fata de cele aratate, Curtea a constatat ca recursul creditorului nu este admisibil, exceptia invocata in aparare de catre debitor fiind intemeiata, urmand sa fie primita de catre instanta, simpla imprejurare, reala de altfel, ca cererea de chemare in judecata ar fi fost scutita de la plata taxelor judiciare pe motiv ca impotriva societatii creditoare a fost declansata procedura de executare colectiva neputand determina o alta concluzie cata vreme instanta de control judiciar nu poate analiza respectiva critica, hotararea tribunalului nefiind susceptibila de recurs. Bineinteles, din moment ce instanta de judecata nu a verificat creanta reclamata de societatea creditoare, dispozitiile art. 11 si art. 7 din O.U.G. nr. 119/2007, respectiv din O.G. nr. 5/2001 nefiind incidente, partea, prin administratorul judiciar desemnat de judecatorul-sindic, are deschisa calea promovarii unei noi cereri, atat pe procedura speciala a somatiei de plata, cat si potrivit dreptului comun.