Litigiu comercial. Procedura concilierii directe. Neparcurgere. Consecinte
Codul de procedura civila - art. 109 alin. (2), art. 7201
In procesele si cererile comerciale evaluabile in bani, inainte de introducerea actiunii, reclamantul va incerca solutionarea litigiului prin conciliere directa, sens in care va convoca partea adversa comunicandu-i in scris pretentiile sale, temeiul lor legal, precum si actele doveditoare pe care acestea se sprijina. Convocarea se va face prin scrisoare recomandata, cu dovada de primire sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigura transmiterea textului si confirmarea primirii, concilierea urmand a fi fixata pentru o data de peste 15 zile de la data primirii actelor comunicate, iar rezultatul ei se va consemna intr-un inscris, cu aratarea pretentiilor reciproce si a punctului de vedere al fiecareia dintre parti. Acest inscris sau cel din care rezulta ca de la data primirii convocarii au trecut 30 de zile se anexeaza cererii de chemare in judecata.
Dispozitiile art. 7201 din Codul de procedura civila sunt de ordine publica in ceea ce priveste obligativitatea parcurgerii procedurii pe care o prevad, fata de scopul urmarit de legiuitor la edictarea lor, vizand interesul general, acela de a degreva activitatea instantelor de judecata prin solutionarea amiabila a litigiilor comerciale si de a asigura celeritatea in solutionarea acestora. Intrucat ratiunea concilierii prealabile prevazuta de norma analizata este aceea de a simplifica si degreva judecatile avand ca obiect pretentii de natura baneasca, pretentii ce pot fi solutionate pe cale amiabila si intr-un termen scurt, aceasta ratiune nu este realizata in situatia in care intre parti s-au derulat alte litigii, dar in care parata este cea care a solicitat obligarea partii adverse la plata unor sume de bani.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 159 din 14 iunie 2011, dr. C.B.N.
Prin sentinta comerciala nr. 3/PI din 4 ianuarie 2011 pronuntata in dosarul nr. 6727/30/2010 Tribunalul Timis a respins ca prematura actiunea in pretentii formulata de reclamanta S.C. I. S.A. Timisoara in contradictoriu cu parata S.C. C. S.A. Timisoara, anuland, totodata, ca netimbrata cererea reconventionala depusa de aceasta din urma.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca litigiul este unul de natura comerciala, avand ca obiect plata unor sume de bani, ipoteza in care devin incidente, cu caracter de obligativitate, prevederile art. 7201 din Codul de procedura civila, care impun partilor parcurgerea unei proceduri prealabile, in cadrul careia sa incerce solutionarea diferendului pe cale amiabila. Dovada parcurgerii acestei proceduri, in modul si conditiile expres reglementate de textul de lege indicat, trebuie anexata cererii de chemare in judecata, potrivit art. 109 alin. (2) din acelasi cod. Cum reclamanta nu a depus la dosar dovada parcurgerii proceduri prealabile obligatorii a concilierii, judecatorul fondului, vazand prevederile art. 109 alin. (2) din Codul de procedura civila, i-a respins cererea ca prematura.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta S.C. I. S.A. Timisoara, solicitand modificarea ei in tot si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, cu motivarea ca, in fapt, a promovat o actiune in pretentii constand in obligarea paratei la plata sumei de 45.000 lei, reprezentand chirie anticipata si garantie, si a sumei de 89.715,72 lei, reprezentand plati nedatorate. Instanta de fond a retinut ca valida exceptia prematuritatii cererii de chemare in judecata, in sensul nerespectarii dispozitiilor art. 7201 din Codul de procedura civila, ignorand raporturile juridice intre parti, ca urmare a unei interpretari excesive a acestor prevederi legale. Apelanta precizeaza ca raportul juridic de locatiune dintre parti face obiectul mai multor litigii, in special provocate de intimata, care solicita plata debitelor restante in dosarul nr. 168/27.06.2008 (somatie de plata). Prin apararile expres formulate pe calea intampinarii in dosarele nr. 16932/325/2009 si nr. 6177/30/2010, si pe calea cererii in anulare in dosarul nr. 16932.1/325/2009 al Tribunalului Timis, apelanta a avut o pozitie clara privind plata anticipata a unor sume de bani drept garantie in temeiul contractului nr. 4/2008, precum si neachitarea facturilor emise de parata pentru utilitatile folosite, intrucat au fost facturate sume in neconcordanta cu prevederile contractuale, ceea ce a dus la plata nedatorata a unor sume catre locator. Or, pentru a transa definitiv raportul juridic dedus judecatii dintre cele doua societati comerciale, apelanta arata ca a promovat cererea de fata, pozitia sa procesuala exprimata anterior promovarii actiunii pendinte fiind exprimat in mod clar si neechivoc in procesele anterioare. Pretentiile exprimate de ea au fost negate in mod constant de S.C. C. S.A. Timisoara, motiv pentru care aceasta a si insistat in formularea in mod repetat a unor cereri de plata. In contextul dat, considera ca sensul si spiritul dispozitiilor art. 7201 Cod procedura civila a fost indeplinit, pozitia procesuala si pretentiile partilor fiind cunoscute anterior formularii actiunii, acestea rezultand din actele procedurale efectuate in cadrul celorlalte litigii. O indeplinire formala a procedurii prealabile in conditiile articolului mentionat nu se mai impunea, partile cunoscandu-si reciproc pozitia in raport cu efectele si intinderea obligatiilor ce decurg din raportul de locatiune.
Prin decizia civila nr. 159 din 14 iunie 2011 pronuntata in dosarul nr. 6727/30/2010 Curtea de Apel Timisoara a respins apelul declarat de reclamanta S.C. I. S.A. Timisoara impotriva sentintei comerciale nr. 3/PI din 4 ianuarie 2011 a Tribunalului Timis.
Pentru a decide astfel instanta de control judiciar a retinut ca hotararea primei instante este temeinica si legala in ceea ce priveste solutionarea exceptiei de prematuritate invocata de societatea intimata prin intampinarea depusa la termenul din 9 noiembrie 2010, conforma cu dispozitiile incidente in cauza, ea nefiind rezultatul unei gresite aplicari a legii sau a unei eronate stabiliri a raporturilor juridice dintre parti, cum in mod neintemeiat sustine reclamanta apelanta.
Potrivit prevederilor alin. (1) al art. 7201 din Codul de procedura civila, in forma in vigoare la data inregistrarii actiunii in pretentii, in procesele si cererile in materie comerciale evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va incerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte. Alineatul (2) indica modul in care aceasta conciliere trebuie efectuata, respectiv reclamantul va convoca partea adversa comunicandu-i in scris pretentiile sale, temeiul lor legal, precum si actele doveditoare pe care acestea se sprijina. Convocarea se va face prin scrisoare recomandata, cu dovada de primire sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigura transmiterea textului si confirmarea primirii. Potrivit alineatelor urmatoare din acelasi text, concilierea va fi fixata pentru o data de peste 15 zile de la data primirii actelor comunicate si rezultatul ei se va consemna intr-un inscris, cu aratarea pretentiilor reciproce si a punctului de vedere al fiecareia dintre parti. Acest inscris sau inscrisul din care rezulta ca de la data primirii convocarii au trecut 30 de zile se anexeaza cererii de chemare in judecata.
Raportat la petitele sale, cererea reclamantei este fara niciun dubiu o actiune in pretentii, respectiv evaluabila in bani, cazand sub incidenta articolului mai sus indicat si pentru ca textul de lege este imperativ si nu permisiv, partea avea obligatia efectuarii concilierii directe inainte de declansarea procesului, in modalitatea sus aratata. Astfel, fata de caracterul prealabil si obligatoriu al concilierii directe, asa cum rezulta din prevederile art. 7201 alin. (1) si (5) din Codul de procedura civila, coroborate cu cele ale art. 109 alin. (2) din acelasi cod, in mod corect prima instanta a apreciat ca nerealizarea acestei proceduri constituie un fine de neprimire a cererii de chemare in judecata formulata de societatea reclamanta, considerand-o a fi prematura.
Este de observat ca dispozitiile art. 7201 sunt de ordine publica in ceea ce priveste obligativitatea parcurgerii procedurii pe care o prevad, fata de scopul urmarit de legiuitor la edictarea lor, vizand interesul general, acela de a degreva activitatea instantelor de judecata prin solutionarea amiabila a litigiilor comerciale si de a asigura celeritatea in solutionarea acestora.
Asa fiind, in lipsa dovezilor ca reclamanta a convocat-o pe partea chemata in judecata la conciliere directa, mai exact a inscrisului care atesta realizarea efectiva a acestei proceduri prealabile obligatorii in scopul urmarit de legiuitor, in mod judicios tribunalul a apreciat ca temeinicia pretentiilor formulate de apelanta nu poate fi analizata, iar simplul fapt ca intre cele doua societati aflate in litigiu s-au mai derulat alte procese avand ca obiect emiterea unei somati de plata, dar nu la cererea apelantei, ci la solicitarea intimatei, care, la randul sau, a considerat ca este titulara unei creante fata de societatea apelanta, nu poate determina concluzia ca "spiritul dispozitiilor art. 7201 din Codul de procedura civila ar fi fost indeplinit, pozitia procesuala si pretentiile partilor fiind cunoscute anterior formularii actiunii, acestea rezultand din actele procedurale efectuate in cadrul celorlalte litigii". Numai astfel se ajunge la respectarea vointei legiuitorului, care a statuat, imperativ, obligatia respectarii parcursului acestei proceduri mai inainte de declansarea unui litigiu comercial evaluabil in bani, proces care, pe langa faptul ca poate dura timp indelungat, mai si implica costuri semnificative atat pentru participanti, cat si pentru stat, stiut fiind faptul ca ratiunea concilierii prealabile prevazuta de norma analizata este aceea de a simplifica si degreva judecatile avand ca obiect pretentii de natura baneasca, pretentii ce pot fi solutionate pe cale amiabila si intr-un termen scurt, aceasta ratiune nefiind realizata, contrar celor afirmate de apelanta, in situatia in care intre parti s-au derulat alte litigii, dar in care parata este cea care a solicitat obligarea partii adverse la plata unor sume de bani.