Drepturi salariale ale personalului didactic. Stabilirea acestora dupa data de 1.01.2010. Efectele in timp ale hotararii judecatoresti privitoare la recunoasterea unor drepturi salariale
Codul muncii, art. 157
Legea nr. 330/2009, art. 1, art. 3 lit. c), 7 alin. 2, art. 30 alin.5
Hotararea judecatoreasca, prin care angajatorul a fost obligat la plata diferentelor salariale neacordate si rezultate din aplicarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000 in cuantum de 400,00 lei, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 221/2008, incepand cu 1.10.2008 si pana la 31.12.2009, produce efecte limitate in timp pana la o eventuala modificare legislativa a raporturilor de munca. La momentul intrarii vigoare a Legii nr. 330/2009, prin dispozitiile art. 49 alin. 1 pct. 15, au fost abrogate, in mod expres, prevederile Ordonantei Guvernului nr. 15/2008. In aceste conditii, nu se poate retine ca personalul didactic a beneficiat de drepturi salariale recunoscute sau stabilite printr-o hotarare judecatoreasca pentru o perioada de timp ce depaseste data de 31.12.2009, pentru a putea invoca norma de protectie continuta de art. 3 lit. c) din Legea nr. 330 /2009.
Drepturilor salariale acordate, prin hotarare judecatoreasca, in temeiul Legii nr. 221/2008, nu le sunt aplicabile normele de protectie la care se refera art. 7 alin. 2 si 30 alin. 5 din Legea nr.330/2009, deoarece aceste prevederi legale au in vedere garantarea salariului avut in plata la data de 31.12.2009, intentia legiuitorului de a proteja salariatii bugetari numai in aceste limite fiind evidenta. A beneficia de un drept banesc presupune, in mod firesc, ca acel drept a intrat in patrimoniul salariatului, deci a fost platit acestuia. Aceasta este singura ipoteza certa, la momentul adoptarii Legii nr. 330/2009, care nu creeaza discriminari, pe viitor, in cadrul aceleiasi categorii sociale in functie de existenta unei hotarari judecatoresti de recunoastere a drepturilor, respectand astfel caracterul unitar al salarizarii, impus de dispozitiile Legii nr. 330/2009.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 1211 din 11 mai 2011, dr. C.P.
Prin sentinta civila nr. 625/7.03.2011, pronuntata in dosarul nr. 4980/108/2010, Tribunalul Arad a respins actiunea formulata de reclamantii B.V., P.I.D. si B.M., reprezentati prin Sindicatul Democratic Invatamant Arad, impotriva paratilor Scoala Generala nr. 3 Arad si Municipiul Arad, reprezentat prin Primar.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, din adeverinta eliberata de parata Scoala Generala nr. 3 Arad, ca reclamantii nu au beneficiat, incepand cu data de 01.01.2010, de calcularea drepturilor salariale cu ajutorul coeficientului de multiplicare 1,000 la valoarea de 400,00 lei, in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 de aprobare cu modificari a Ordonantei de Guvern nr. 15/2008.
Reclamatii au solicitat, prin actiune, obligarea paratei Scoala Generala nr. 3 Arad la calcularea drepturilor salariale cu utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 in cuantum de 400,00 lei, cu incepere de la data de 1 ianuarie 2010 si pana la modificarea cuantumului coeficientului de multiplicare, precum si obligarea paratilor la plata diferentelor de drepturi salariale neacordate ce rezulta din aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000 in cuantum de 400,00 lei raportat la salariile achitate efectiv cu incepere de la 1 ianuarie 2010 si pana la zi, actualizate in functie de coeficientul de inflatie pana la data platii efective.
Instanta de fond a constatat ca drepturile salariale ale reclamantilor sunt calculate potrivit Legii nr. 330/2009, care are ca obiect stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar platit din bugetul consolidat al statului, conform art. 1 alin.1 din aceasta lege.
Avand in vedere dispozitiile art. 1 alin.2 din Legea nr. 330/2009, prima instanta a apreciat ca salariul reclamantilor nu poate fi calculat potrivit altor reglementari decat cele prevazute in Legea nr. 330/2009. Astfel, coeficientul de multiplicare 1,000 de 400 lei, prevazut de Legea nr. 221/2008, care a fost abrogata de art.48 alin.1 pct. 16 din Legea nr. 330/2009, nu mai este prevazut de noua lege a salarizarii, respectiv Legea nr. 330/2009, acesta nemaiputandu-se acorda in contra dispozitiilor legale.
In acest sens, a fost adoptata si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2010, care prevede, la art. 2, ca prin contractele sau acordurile colective si individuale de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natura salariala care excedeaza prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
Sustinerile reclamantilor ca Legea nr. 330/2009 recunoaste expres, prin art. 3 lit. c, drepturile de natura salariala stabilite prin hotarari judecatoresti, acte de negociere colectiva, precum si prin alte modalitati sunt neintemeiate, deoarece acest text de lege prevede ca sistemul de salarizare reglementat de lege are la baza principiul ca se iau in considerare sporurile si alte drepturi de natura salariala stabilite prin hotarari judecatoresti, acte de negociere colectiva, precum si prin alte modalitati, daca acestea se regasesc la un nivel acceptat, potrivit principiilor Legii nr. 330/2009, in salariul brut sau, dupa caz, in salariul de baza, in solda functiei de baza sau in indemnizatia lunara de incadrare, iar nu neconditionat, cum sustin reclamantii.
De asemenea, potrivit art. 30 alin.1 din Legea nr. 330/2009 incepand cu 01.01.2010, numai sporurile acordate prin legi sau hotarari ale Guvernului, care potrivit legii faceau parte din salariul de baza, respectiv din indemnizatiile lunare de incadrare, prevazute in notele din anexele la Legea nr. 330/2009, se introduc in salariul de baza sau in indemnizatiile lunare de incadrare corespunzatoare functiilor din luna decembrie 2009 si nu alte sporuri care au fost prevazute prin contractele colective de munca incheiate la nivel de unitate.
Este adevarat ca, in conformitate cu alineatul 5 lit. a) al art. 30 din Legea nr. 330/2009, in anul 2010, personalul aflat in functie la 31 decembrie 2009 isi va pastra salariul avut, fara a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, dar noul salariu de baza va fi cel corespunzator functiilor din luna decembrie 2009, la care se adauga sporurile care se introduc in acesta, potrivit anexelor din Legea nr. 330/2009, astfel incat nu se mai mentin sporurile avute prin contractele colective de munca incheiate la nivel de unitate, ci se acorda doar sporurile prevazute in noua lege a salarizarii, respectiv in Legea-cadru nr. 330/2009.
Pentru a nu exista interpretari diferite cu privire la ce fel de salarii se vor acorda, incepand cu 01.01.2010, legiuitorul a adoptat Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 1/2010, care prevede, la art. 5 alin. 6, ca "reincadrarea personalului didactic din invatamant la data de 1 ianuarie 2010 se face luand in calcul salariile de baza la data de 31 decembrie 2009, stabilite in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/2009 privind unele masuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobata prin Legea nr. 300/2009", iar valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este de 299,933 lei, in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/2009, si nu de 400 lei, cum solicita reclamantii.
Prin urmare, chiar daca reclamantii au avut hotarari judecatoresti prin care salariul era calculat in baza Legii nr. 221/2008, prin abrogarea acestei legi de catre Legea nr. 330/2009, incepand cu data de 01.01.2010, salariul acestora nu se mai poate acorda in baza unei legi abrogate, ci in baza unei noi legi de salarizare, care este Legea nr. 330/2009.
Chiar si in ipoteza in care prin hotarare judecatoreasca, s-a stabilit obligatia angajatorului de a calcula drepturile salariale ale reclamantilor si pentru viitor in temeiul Legii nr. 221/2008, efectele acestei hotarari judecatoresti sunt limitate in timp, pana la o eventuala modificare legala ori conventionala a raporturilor de munca, deoarece a rationa in sens contrar ar insemna ca, prin hotarare judecatoreasca, sa fie modificata legea sau sa se legifereze de catre puterea judecatoreasca, ceea ce ar fi inadmisibil intr-un stat de drept in care prevaleaza principiul separatiei puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca.
O modificare legala a avut loc prin intrarea in vigoare a Legii nr. 330/2009, care ofera criterii diferite de calcul al salariilor, astfel incat legiuitorul a uzat de facultatea recunoscuta de Codul Muncii, prin normele art. 157 alin. 2, potrivit carora sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, [_] bugetele locale [_] se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative.
Tribunalul a constatat ca in conditiile in care salarizarea reclamantilor, personal bugetar, este reglementata de Legea nr. 330/2009 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2010, stabilirea de catre instanta a unei alte modalitati de salarizare decat cea prevazuta de actele normative in vigoare reprezinta un exces de putere savarsit de catre aceasta, prin indeplinirea unor atributii care revin exclusiv puterii legislative. Rolul instantelor judecatoresti se circumscrie doar aplicarii si interpretarii legii si nicidecum completarii sau modificari acesteia.
Depasirea atributiilor puterii judecatoresti reprezinta incursiunea autoritatii judecatoresti in sfera activitatii executive sau legislative, iar cata vreme nu exista o lege in vigoare care sa prevada salariul solicitat de reclamanti, instantele judecatoresti nu il pot acorda.
Prin urmare, instantele judecatoresti nu au competenta de a desfiinta norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse in alte acte normative, intrucat incalca principiul separatiei puterilor, consacrat in art. 1 alin. 4 din Constitutie, precum si prevederile art. 61 alin. 1, in conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii. Misiunea constitutionala a instantelor judecatoresti este de a realiza justitia, potrivit art. 126 alin. 1 din Legea fundamentala, adica de a solutiona, aplicand legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, intinderea si exercitarea drepturilor lor subiective.
Consideratiile de mai sus impun concluzia ca hotararile judecatoresti, ce constituie, in realitate, cauza promovarii prezentului litigiu, nu-si pot produce efectele decat pentru trecut. Pentru viitor, in contextul in care a operat o modificare legala a raporturilor de munca, pe care instantele judecatoresti nu au avut-o in vedere, ele nu pot fi invocate de catre reclamanti.
Avand in vedere considerentele anterior mentionate, in temeiul art. 1, art. 3 si art. 30 din Legea nr. 330/2009, art. 2 si art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2010, tribunalul a respins actiunea reclamantilor ca neintemeiata.
Reclamantii au formulat, in termenul legal, recurs impotriva hotararii judecatoresti mentionate anterior, solicitand admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei atacate, in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata in recurs.
In motivarea cererii de recurs se arata ca argumentele legale le-au aratat pe larg in motivarea actiunii sustinandu-le in continuare si in motivarea recursului.
Acestea se refera la drepturile salariale la care erau indreptatiti reclamantii in cursul anului 2009, conform Legii nr. 221/2008, inclusiv pentru luna decembrie 2009, care constituie valoarea de referinta pentru stabilirea drepturilor salariale incepand cu ianuarie 2010, potrivit Legii nr. 330/2009.
Instanta de judecata, analizand incidenta in timp a acestor acte normative, a apreciat ca Legea nr. 221/2008 a fost abrogata, nemaiputandu-se aplica pentru anul 2010, si ca reclamantii cereau aplicarea ei peste perioada de valabilitate, astfel ca si-ar fi depasit atributiile, prin exces de putere, daca s-ar fi substituit puterii legislative.
Aceste motive din hotarare sunt gresite pentru ca reclamantii au cerut doar sa li se recunoasca aplicarea coeficientului de multiplicare 400 la salarizarea pentru anul 2009, care sa fie valoarea de referinta la 31 decembrie 2009, corespunzator sintagmei "salariul avut" si care urmeaza a fi mentinut conform art. 30 alin. 3 si alin. 5 din Legea nr. 330/2009.
Instanta era competenta sa stabileasca drepturile potrivit actelor normative incidente raportat la fiecare perioada de valabilitate, prin continuitate si nu prin a ignora efectele juridice ale Legii nr. 221/2008, cu motivarea ca aceasta nu se mai aplica in anul 2010.
Din analiza textelor legale invocate rezulta ca, in aplicarea dispozitiilor Legii nr. 330/2009, salarizarea cu incepere din luna ianuarie 2010 se mentine la nivelul stabilit pentru luna decembrie 2009.
In acest sens, paratele trebuiau sa emita decizii de reincadrare, corespunzator transelor de vechime in munca si pe functiile corespunzatoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute in luna decembrie 2009, cu respectarea drepturilor salariale recunoscute sau stabilite, pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 330/2009, prin hotarari judecatoresti, prin acte de negociere colectiva, precum si prin alte modalitati, conform art. 3 lit. c) din Legea nr. 330/2009.
Recursul nu a fost motivat in drept.
Intimatii nu au depus intampinare, desi au fost citati cu aceasta mentiune.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 Cod procedura civila, Curtea constata ca este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:
Obiectul prezentului litigiu consta in solicitarea reclamantilor de recunoastere a dreptului potrivit caruia, incepand cu data de 1.01.2010, calcularea drepturilor salariale trebuia realizata prin raportare la coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 400,00 lei, in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice coroborate cu cele ale Legii nr. 221/2008 de aprobare cu modificari a Ordonantei de Guvern nr. 15/2008.
In sustinerea pretentiilor invocate, reclamantii s-au prevalat de obtinerea unei hotarari judecatoresti, potrivit careia unitatea scolara a fost obligata sa calculeze si sa plateasca drepturile salariale ce se cuvin reclamantilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008 de modificare a Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privitoare la valoarea coeficientului de 1.000 in cuantum de 400,000 lei, cu incepere de la data de 01.10.2008 pana la data de 31.12.2009, sentinta civila care insa nu a fost depusa la dosarul ce face obiectul prezentei judecati.
Instanta de recurs retine ca raportat la data, de la care se solicita pretentiile de catre reclamanti, respectiv 01.01.2010, au devenit incidente prevederile art. 1 din Legea nr. 330/2009, care mentioneaza ca, incepand cu data intrarii in vigoare a legii, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului sunt si raman in mod exclusiv cele prevazute de aceasta lege. Prin acest act normativ, s-a urmarit stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru categoria de salariati din care fac parte si reclamantii, respectiv personalul didactic si didactic auxiliar.
Hotararea judecatoreasca, mentionata generic de catre unitatea de invatamant in raspunsul la solicitarea instantei, prin care angajatorul a fost obligat la plata diferentelor salariale neacordate si rezultate din aplicarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000 in cuantum de 400,00 lei, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 221/2008, incepand cu 1.10.2008 si pana la 31.12.2009, produce efecte limitate in timp pana la o eventuala modificare legislativa a raporturilor de munca, cum corect a retinut prima instanta, astfel ca, incepand cu 1.01.2010, salariul acestora se va calcula in baza noilor dispozitii legale privitoare la salarizarea personalului didactic.
La momentul intrarii vigoare a Legii nr. 330/2009, prin dispozitiile art. 49 alin.1 pct.15, au fost abrogate, in mod expres, prevederile Ordonantei Guvernului nr. 15/2008. Drepturile reclamantilor recunoscute prin hotarare judecatoreasca au fost limitate pana la data de 31.12.2009. In aceste conditii, reclamantii nu pot pretinde ca beneficiaza de drepturi salariale recunoscute sau stabilite printr-o hotarare judecatoreasca pentru o perioada de timp ce depaseste data de 31.12.2009, pentru a putea invoca norma de protectie continuta de art. 3 lit. c) din Legea nr. 330 /2009.
Asa cum corect a statuat si instanta care a pronuntat sentinta civila recurata, prevederile Legii nr. 221/2008, invocate de reclamanti, au fost abrogate, in mod expres, prin art. 49 alin.1 pct.15 din Legea nr. 330/2009, act normativ care, desi a fost adoptat prin asumarea raspunderii Guvernului, conform art. 114 din Constitutia Romaniei, are forta juridica identica actului normativ abrogat , astfel ca motivele care au determinat Curtea Constitutionala sa constate neconstitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 136/2008 si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 151/2008, precum si lipsirea de efecte a actelor normative de acelasi fel adoptate de Guvernul Romaniei in cursul anului 2009, nu mai subzista dupa data de 01.01.2010 .
Prin urmare, in conformitate cu prevederile art. 157 din Codul Muncii, coroborate cu cele prevazute de art. 1 alin.2 din acelasi act normativ, in situatia reclamantilor a operat o modificare legala a raporturilor de munca, printr-un act normativ de aceeasi forta juridica.
Reclamantii nu pot pretinde ca le sunt aplicabile si in privinta drepturilor salariale acordate prin Legea nr. 221/2008 normele de protectie la care se refera art. 7 alin. 2 si 30 alin.5 din Legea nr.330/2009, deoarece aceste prevederi legale au in vedere garantarea salariului avut in plata la data de 31.12.2009, intentia legiuitorului de a proteja salariatii bugetari numai in aceste limite fiind evidenta. Aceasta este singura ipoteza certa la momentul adoptarii Legii nr. 330/2009, care nu creeaza discriminari, pe viitor, in cadrul aceleiasi categorii sociale in functie de existenta unei hotarari judecatoresti de recunoastere a drepturilor, respectand astfel caracterul unitar al salarizarii, impus de dispozitiile Legii nr. 330/2009 . In cazul din speta, reclamantii nu probeaza indeplinirea acestei cerinte.
Conditia salariului aflat in plata la 31.12.2009, rezulta si din norma tranzitorie reglementata de art. 7 alin. 2 din Legea 330/2009, care se refera la pastrarea salariilor de care bugetarii beneficiaza potrivit actualelor reglementari. Ori, a beneficia de un drept banesc presupune, in mod firesc, ca acel drept a intrat in patrimoniul salariatului, deci a fost platit acestuia.
In concluzie, calculul drepturilor salariale pretinse de catre reclamanti se realizeaza in conformitate cu dispozitiile legale incidente dupa data de 01.01.2010.
Avand in vedere motivele de fapt si de drept mai sus expuse, in conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 si art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul reclamantilor ca neintemeiat.