Drepturi salariale neplatite la scadenta. Posibilitatea obligarii angajatorului la plata drepturilor salariale restante actualizate cu rata indicelui de inflatie la momentul platii si la plata de dobanzi legale corespunzatoare acestor drepturi salariale restante
Codul muncii, art. 161 alin. 4
Codul civil, art. 1082-1088
Pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobanzi legale si actualizarea cu rata indicelui de inflatie, deoarece natura lor juridica este diferita. Acordarea dobanzii legale se impune pentru neplata la scadenta a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsa intre data scadentei si data platii efective, in timp ce actualizarea cu indicele inflatiei are ca finalitate pastrarea valorii reale a sumei de bani.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 842 din 6 aprilie 2011, dr. C.P.
Prin sentinta civila nr. 77/17.01.2011, pronuntata in dosarul nr. 10452/30/2010, Tribunalul Timis a admis in parte actiunea formulata de reclamanta L. M. in contradictoriu cu parata SC R. SRL, Iasi.
A obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 11.700 lei, drepturi salariale restante, actualizata cu rata inflatiei calculata de la scadenta lunara a drepturilor salariale restante pana la data de 18.11.2010 si cu dobanda legala incepand cu data de 19.11.2010 pana la plata efectiva.
A obligat parata la plata catre reclamanta a unei compensatii de un salariu lunar.
A respins in rest actiunea.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca reclamanta a fost angajata societatii parate. in baza contractului individual de munca nr. 246392/04.07.2006, in functia de inginer constructor si, prin decizia nr. 688/03.09.2010, reclamantei i-a incetat contractul individual de munca, in temeiul art. 65 alin.1 din Codul Muncii, incepand cu data de 01.10.2010.
Parata nu a facut dovada ca si-a indeplinit integral obligatia de plata a drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestata de reclamanta in cadrul societatii parate, pentru perioada 01.02.2010-01.10.2010, iar reclamanta a depus dispozitia de incasare din data de 28.09.2010, pentru suma de 77,90 lei, constand in avans salariu pentru luna februarie 2010, astfel ca a ramas salariu neachitat in cuantum de 11.700 lei.
Conform prevederilor art. 40 alin.2 lit. c din Codul muncii, "angajatorului ii revine obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca", iar potrivit prevederilor art. 154 alin. 2 din Codul muncii, "pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani".
Art. 161 alin 1 Codul muncii, prevede ca: "salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz".
Conform prevederilor art. 163 alin. 1 din Codul muncii, plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit.
In baza acestor texte de lege, instanta de fond, constatand ca actiunea formulata de reclamanta este intemeiata, avand in vedere si dispozitiile art. 287 din Codul Muncii, care prevede ca: "sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare", a admis in parte actiunea formulata si a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 11.700 lei, reprezentand drepturi salariale restante aferente perioadei 01.02.2010-01.10.2010.
In contractul individual de munca al reclamantei, la lit. J pct. 4 se prevede ca salariul se plateste in 27 ale lunii-chenzina I si restul in 12 ale lunii urmatoare.
Reclamanta a solicitat actualizarea sumei conform indicelui de inflatie, precum si plata dobanzii legale, incepand cu data scadentei si pana la data platii efective, cerere pe care tribunalul a gasit-o admisibila in parte, tinand cont si de prevederile art.1082 din Codul civil, art.161 alin. 4 din Codul muncii si art.1088 din Codul civil, dispunand ca drepturile banesti acordate vor fi actualizate in raport cu rata inflatiei calculata de la scadenta lunara a drepturilor salariale restante pana la data de 18.11.2010 si cu dobanda legala incepand cu data de 19.11.2010, cand a fost inregistrata cererea de chemare in judecata, si pana la data platii efective, deoarece nu se pot suprapune cele doua forme de despagubiri solicitate.
In temeiul prevederilor art. 78 din contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2007-2010, a fost obligata aceeasi parata la plata catre reclamanta a unui salariu lunar cu titlu de salariu compensatoriu, datorita concedierii ei pentru motive ce nu tin de persoana sa.
Referitor la obligarea paratei la despagubiri, in cuantum de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, corespunzatoare prejudiciului suferit, urmare a neexecutarii de catre parata a obligatiilor contractuale de plata a salariilor, tribunalul a retinut, in baza art. 269 din Codul muncii, ca angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
Pentru angajarea raspunderii civile contractuale trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unei fapte ilicite, culpa faptuitorului - sub forma intentiei sau neglijentei ori imprudentei, cauzarea unui prejudiciu si existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
In ceea ce priveste fapta ilicita, aceasta reprezinta orice fapta prin care, urmare a nerespectarii unei obligatii contractuale, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane.
In speta, sustinerea ca s-a produs un prejudiciu prin neexecutarea de catre parata a obligatiilor contractuale de plata a salariilor nu poate fi retinuta, in conditiile in care, desi reclamanta a facut dovada ca a avut probleme materiale, nu a dovedit ca i s-a cauzat un prejudiciu moral, iar, pe de alta parte, parata a fost obligata la plata salariilor restante actualizate cu indicele de inflatie si cu dobanda legala, motiv pentru care s-a respins acest petit.
Petitele vizand obligarea paratei la eliberarea adeverintei cu contributiile la fondul de somaj si la plata salariului pe lunile in care nu a eliberat adeverinta necesara la somaj, au fost respinse ca ramase fara obiect, insasi reclamanta, prin concluzii, aratand ca aceste capete de cerere au ramas fara obiect.
Reclamanta a formulat recurs, in termenul legal, solicitand admiterea recursului, casarea partiala a hotararii atacate, si, pe cale de consecinta, rejudecand cauza, sa se dispuna obligarea paratei la plata:
- dobanzilor legale pentru intarzierea la plata a salariilor si actualizarea cu rata inflatiei pana la data achitarii, avand in vedere ca natura juridica a dobanzii este diferita de natura juridica a actualizarii obligatiei cu rata inflatiei, prima reprezentand o sanctiune, respectiv aceea de daune moratorii pentru neexecutarea obligatiei de plata, iar a doua constand in valoarea reala a obligatiei banesti la data efectuarii platii, repectiv de daune compensatorii, conduce la concluzia ca este admisibil cumulul acestora.
- salariilor compensatorii de la data concedierii: 01.10.2010 si pana la data expedierii adeverintei necesare obtinerii ajutorului de somaj: 19.11.2010, deoarece administratorul firmei stia atat situatia financiara, cat si pe cea de sanatate, dar a taraganat completarea si expedierea acestei adeverinte.
- daunelor morale si daunelor interese in valoare de 10.000 lei, deoarece a platit dobanzi nejustificate, din lipsa salariului, la banci, la casa de amanet, s-a imbolnavit cronic de inima, din cauza stresului si tensiunii datorat de nesiguranta zilei urmatoare. Pe perioada celor doi ani, in care salariile erau platite mereu cu intarzieri foarte mari, a acumulat restante la plata utilitatilor.
In drept, recursul nu a fost motivat.
Parata a formulat recurs, in termenul legal, impotriva aceleiasi sentinte solicitand admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii reclamantei si admiterii in parte a actiunii in ceea ce priveste capatul de cerere privind plata drepturilor salariale datorate acesteia pentru perioada februarie - septembrie 2010.
In motivarea cererii de recurs se arata ca instanta de fond a respins actiunea in ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea paratei la plata sumei de 10.000 lei, reprezentand despagubiri pentru plata cu intarziere a obligatiilor salariale si la plata contributiilor aferente drepturilor salariale ale reclamantei la bugetul de stat.
Se sustine ca tribunalul in mod gresit a dispus obligarea paratei la plata drepturilor salariale, in valoare de 11.070 lei, pe perioada februarie - septembrie 2010, actualizata cu rata inflatiei pana la data de 18.11.2010 si cu dobanda legala incepand cu data de 19.11.2010.
In perioada 22.06.2010 - 26.07.2010, reclamanta L. M. Figureaza, conform actelor depuse la dosarul cauzei, cu contractul de munca suspendat in baza dispozitiilor art. 52, alin. 1, lit. d din Codul muncii, context in care in aceasta perioada urma sa beneficieze de indemnizatia acordata conform legii, iar nu de drepturi salariale.
Astfel, din corespondenta purtata cu L.M., pe e-mail, trimitandu-se registrul de casa lunar, registru de casa pe care il intocmea si il trimitea la sediul paratei din lasi, rezulta foarte clar faptul ca aceasta a primit drepturile salariale integral pentru lunile februarie - martie 2010 si, de asemenea, ca i s-a achitat partial luna aprilie 2010, plati care s-au facut cu intarziere, data platii rezultand din tabelul anexa.
De asemenea, in lunile iulie si august 2010, aceasta a fost pontata in concediu de boala, astfel cum rezulta din foaia colectiva de prezenta pe care chiar reclamanta L.M. o intocmea.
Din foaia colectiva, intocmita si semnata de reclamanta, pentru lunile august si septembrie 2010, rezulta ca aceasta a beneficiat de concediu fara salariu, respectiv 9 zile in luna august si 21 de zile in luna septembrie, motiv pentru care pentru aceasta perioada nu i se datoreaza drepturi salariale.
S-au achitat integral drepturile salariale cuvenite reclamantei, care isi primea salariul din veniturile obtinute la punctul de lucru din Timisoara, sens in care nu se puteau inregistra restante la plata drepturilor salariale. Cu toate acestea, avand in vedere faptul ca pana la inregistrarea cererii de recurs nu a reusit identificarea tuturor drepturilor salariale incasate de reclamanta, fiind schimbat intreg personalul de la contabilitate, avand in vedere actele anexate, recurenta considera ca datoreaza paratei L. M. doar 6.565,1 lei, cu titlu de drepturi salariale neachitate.
Examinand recursul formulat de catre parata recurenta SC R. SRL prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 Cod procedura civila, Curtea constata ca este intemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Reclamanta a detinut functia de inginer constructor, conform contractului individual de munca nr. 246392/04.07.2006, raporturile de munca incetand la data de 01.01.2010, potrivit deciziei nr. 688/03.09.2010.
Pretentiile reclamantei L,M, reprezinta drepturi salariale, pretins a fi datorate de catre angajatorul SC "R.", SRL pentru perioada 01.02.2010-01.10.2010.
Din inscrisurile depuse la dosarul instantei de fond si tabelul anexat de catre parata SC R, SRL in recurs, rezulta ca pentru perioada anterior mentionata, angajatorul datora suma de 10.157 lei, in conditiile in care reclamanta a figurat in concediu de odihna, concediul medical, respectiv invoita in lunile iulie, august si septembrie 2010, contractul individual de munca al reclamantei fiind suspendat in perioada 22.06.2010-26.07.2010, in temeiul art. 52 al.1 lit.d din Codul muncii, conform foilor colective de prezenta depuse de catre societatea angajatoare, evidente care au fost intocmite chiar de catre reclamanta.
Potrivit mentiunilor efectuate, sub semnatura, de catre reclamanta pe fluturasii de salariu, respectiv pe dispozitia de plata, angajatorul a efectuat plati salariatei intr-un cuantum de 4587,9 lei, astfel ca au mai ramas de plata drepturi salariale in valoare de 5569,1 lei.
In acest context, potrivit dispozitiilor art. 312 raportat la art. 304 pct.9 Cod procedura civila, instanta a admis recursul formulat de catre parata recurenta SC R.SRL si a modificat partial sentinta civila recurata, retinand in sarcina angajatorului plata sumei de 5569,1 lei cu titlu de drepturi salariale.
In mod gresit instanta de fond a retinut ca pentru debitul principal nu pot fi acordate dobanzi legale si actualizarea cu rata indicelui de inflatie, deoarece astfel cum sustine si reclamanta recurenta, natura juridica a pretentiilor este una diferita. Acordarea dobanzii legale se impune pentru neplata la scadenta a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsa intre data scadentei si data platii efective, in timp ce actualizarea cu indicele inflatiei are ca finalitate pastrarea valorii reale a sumei de bani. Dispozitiile legale incidente in cauza sunt prevederile art. 1082-1088 Cod civil.
Referitor la motivul de recurs ce priveste acordarea de daune compensatorii de la data concedierii 01.10.2010 si pana la data expedierii adeverintei necesare obtinerii ajutorului de somaj, instanta de recurs a retinut ca nu exista nici un temei legal pentru acordarea unei sume de bani, cu titlu de salarii compensatorii pentru aceasta perioada, salariul compensatoriu reprezentand un ajutor financiar acordat de catre angajator la momentul concedierii pentru motive ce nu tin de persoana salariatului.
Reclamanta, astfel cum a concluzionat si instanta de fond, nu a probat un prejudiciu moral cauzat de plata cu intarziere, respectiv neplata salariului, nefiind dovedit ca afectiunile reclamantei au fost determinate de neindeplinirea obligatiei angajatorului privind plata salariului, iar in ceea ce priveste daunele interese, din inscrisurile depuse la dosar nu rezulta ca angajarea creditului si amanetarea unor obiecte au fost determinate de neplata salariului. In plus reclamanta recurenta nu a dovedit plata dobanzilor bancare si a cheltuielilor impuse de incheierea contractelor de amanet pentru a pretinde ca a suportat un prejudiciu.
Retinand ca intemeiat motivul de recurs ce priveste acordarea dobanzii legale si a ratei de inflatie, in conformitate cu prevederile art. 312 si art. 304 pct.9 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul reclamantei si a modificat in parte sentinta civila recurata in sensul obligarii paratei SC R. SRL sa plateasca reclamantei L.M. suma de 5569,1 lei cu titlu de drepturi salariale, suma actualizata cu rata inflatiei si dobanda legala de la scadenta si pana la data platii, precum si la actualizarea cu rata inflatiei si dobanzile legale corespunzatoare sumelor achitate cu intarziere cu incepere de la data scadentei si pana la data platii, mentinand in rest sentinta civila recurata.
In conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, instanta a luat act de faptul ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata.