DREPT CIVIL.
Imposibilitatea de a obtine plata creantei privind drepturile salariale ce decurg dintr-o hotarare definitiva. Neangajarea raspunderii statului fiind vorba de insolvabilitatea unui debitor privat.
Art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006;
Art. 211 alin. 1 din Legea nr. 95/2006;
Art. 5 punctul V si art. 21 din Legea nr. 76/2002
Reclamantul se afla de peste 10 ani in imposibilitatea de a obtine executarea unei hotarari definitive si respectiv plata sumelor acordate, insa statul nu este raspunzator de neplata pretinsa, deoarece este vorba despre legaturile dintre particulari si de insolvabilitatea unui debitor privat.
Statul este exonerat de raspundere daca persoana juridica debitoare beneficiaza de independenta institutionala si operationala fata de autoritati, Curtea de la Strasbourg facand distinctia dupa cum executarea hotararii priveste raporturi intre persoane private sau, din contra, apartine raspunderii directe a autoritatilor, aceasta din urma ipoteza fiind incidenta cand societatea debitoare se afla in portofoliul unei entitati a Statului, ceea ce nu este cazul in speta.
DECIZIA CIVILA NR. 3077/2013-R din 23.05.2013
(dosar nr. 2791/111/2012)
Prin sentinta civila nr. 1108/LM din data de 24.10.2012, pronuntata de Tribunalul, in dosar nr. 2791/111/2012, s-a respins actiunea formulata de reclamantul N M cu domiciliul ales in O, str. S nr. 27, bloc D. 49, et.3, ap.12, jud. B in contradictoriu cu paratii STATUL ROMAM prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE reprezentat de DGFP B cu sediul in O, str. D. C, nr. 2B, INSPECTIA TERITORIALA DE MUNCA B cu sediul in O, str. A R nr. 1 B, jud. B, CASA DE ASIGURARI DE SANATATE B, cu sediul in O, str. B, km. 4, jud. B, AGENTIA NATIONALA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA B, cu sediul in O, str. T nr. 2, jud. B si CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O, str. D, nr. 6, jud. B.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
Prin Decizia civile nr. 1396/2000 pronuntata de Tribunalul B in dosar nr. 4655/2000 a fost dispusa in contradictoriu cu S.C. M SRL reincadrarea in munca a reclamantului pe postul avut anterior si obligarea acesteia la achitarea salariilor restante de la momentul desfaceri contractului de munca si pana la reincadrare.
S-a retinut in considerentele hotararii ca imprejurarea ca societatea a ajuns in proces de lichidare judiciara, nu o indreptatea pe aceasta sa desfaca contractul de munca al contestatorului, salariatul devenind creditor al societatii aflata in lichidare, care vine la masa credala alaturi de ceilalti creditori, urmand a se indestula in ordinea stabilita de Legea nr. 64/1995.
Instanta a constatat ca SC M SRL a intrat in procedura de lichidare si reorganizare judiciara in anul 1998 si a fost radiata din registrul comertului in baza sentintei nr. 620/F/2009 pronuntata de Tribunalul B in Dosar nr. 3782/111/1998.
In consecinta decizia civila nr. 1396/2000 pronuntata de Tribunalul B nu a mai putut fi pusa in executare in sensul reintegrarii contestatorului.
Conform adresei de la fila 28 emisa de Cabinetul de Insolventa B M, lichidatoarea in dosarul nr. 3782/111/1998, reclamantul a fost admis si inscris la masa credala a SC M SRL cu suma 624 lei, insa din lipsa de disponibilitati a societatii acesta nu a incasat nimic.
Instanta a retinut ca din data de 1 ianuarie 2004, conform OG nr. 86/2003 privind reglementarea unor masuri in materie financiar-fiscala, activitatea desfasurata pana la aceasta data de parata Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca B in ceea ce priveste activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea si solutionarea contestatiilor pentru contributia de asigurari sociale, contributia de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale, precum si alte contributii datorate de persoanele juridice si persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entitatile asimilate angajatorului, se realizeaza de catre Ministerul Finantelor Publice - Agentia de Administrare Fiscala.
Din acest motiv instanta a respins actiunea fata de parata Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca B.
In ceea ce priveste parata Inspectoratul Teritorial de Munca B instanta a retinut ca potrivit competentelor sale legale pana la data de 31.10.2010, aceasta efectua inscrieri in carnetele de munca ale salariatilor doar in limita actelor emise de angajatori si inregistrate in termenele legale. Ori dupa anul 1997 nu a fost solicitat in vederea inscrierii in carnetul de munca al reclamantului a vreunui act de executare sau incetare a raportului de munca si nici nu a fost depus vreun inscris doveditor in acest sens.
Iar atata timp cat nu s-au achitat contributii la CAS si CJP B pentru perioada 01.05.1997 si pana in prezent cele doua parate nu pot fi obligate sa-i recunoasca reclamantului stagiu de cotizare aceasta perioada.
S-a mai retinut ca reclamantul a fost inscris la masa credala, asa cum prin considerentele deciziei civila nr. 1396/2000 pronuntata de Tribunalul B s-a considerat ca trebuie procedat, insa din lipsa de disponibilitati a societatii acesta nu a incasat nimic. Ulterior societatea a fost radiata din registrul comertului dupa ce toate fondurile si bunurile din averea sa au fost distribuite, chiar daca nu s-a reusit achitarea tuturor creantelor inscrise in tabel.
Instanta a apreciat ca Statul Roman prin Ministerul Finantelor nu poate fi tinut sa suporte prejudiciile suferite de creditorii unor societati falimentare si care nu au fost indestulati din lipsa de disponibilitati, intrucat nu exista nici o obligatie legala in acest sens si nici nu exista vreo culpa din partea Statului Roman.
Pentru aceste motive instanta a respins actiunea reclamantului.
S-a constatat ca paratii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs, in termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, reclamantul N M, solicitand admiterea acestuia, desfiintarea sentintei si admiterea actiunii cu invocarea urmatoarelor motive:
-nu a solicitat ca Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca B sa fie obligata sa plateasca ceva, ci ca sa-l inregistreze si sa-i recunoasca cotizarea la aceasta institutie, cumulata la perioada anterioara, de la momentul desfacerii contractului de munca din 1 mai 1997 pana la acest moment;
-recurentul a solicitat instantei care judeca dosarul de lichidare al societatii, in termen legal, punerea in executare a deciziei civile nr. 1396/2000 prin care s-a dispus reintegrarea sa si obligarea SC M SRL la achitarea salariilor restante, dar instanta nu a pus in vedere administratorului judiciar, cu toate ca au formulat nenumarate cereri pentru punerea in executare;
-culpa nu este astfel a recurentului, dar nici instanta nu poate considera ca o culpa a instantei de lichidare si a administratorului judiciar sa fie temei de drept;
-instanta de fond a solicitat lamuriri de la administratorul judiciar numit in dosarul de lichidare care insa nu avea nici un interes sa spuna adevarul, deoarece si el se face vinovat de nepunerea in executare a sentintei;
-chiar paratii au recunoscut ca nu au primit nici o adresa prin care sa li se puna in vedere ca recurentului i-a fost desfacut contractul de munca si ca mai apoi urmeaza sa fie reincadrat conform deciziei;
-prin cererea introductiva s-a solicitat proba cu acte si expertiza, aceasta din urma pentru a se vedea care sunt drepturile banesti raportat la prevederile D.C. nr. 1396/2000, proba de care instanta de fond nu a tinut seama.
In drept sunt invocate dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.
Prin intampinare, intimata Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca B, a solicitat respingerea recursului, cu motivarea ca, in mod corect, instanta de fond a retinut ca din data de 1 ianuarie 2004, potrivit OG nr. 86/2004, aceasta nu poate fi obligata sa recunoasca reclamantului stagiul de cotizare pentru perioada solicitata, de asemenea, nu poate fi obligata sa inregistreze reclamantul in sistemul asigurarilor pentru somaj deoarece, conform art. 29618 si 29619 din Codul fiscal si art. 21 din Legea nr. 76/2002 aceasta datorie revine angajatorilor.
Tot prin intampinare, intimata Casa de Asigurari de Sanatate B a solicitat respingerea recursului, cu motivarea in esenta ca, potrivit prevederilor legale, calitatea de asigurat nu se dobandeste prin cumularea unei contributii in masura in care persoana care are calitatea de asigurat nu achita contributia sau nu se incadreaza in categoria persoanelor care beneficiaza de asigurare fara plata contributiei pierde calitatea de asigurat.
Examinand hotararea recurata, prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu, instanta a constatat urmatoarele:
Prin decizia civila nr. 1396/R/2000 din 31 octombrie 2000 a Tribunalului Bihor, s-a dispus, urmare admiterii recursului, admiterea in parte a contestatiei formulata de contestatorul M N in contradictoriu cu SC M SRL O, anularea deciziei nr. 14 din 1997 emisa de intimata si reincadrarea contestatorului pe postul detinut anterior desfacerii contractului de munca, intimata fiind obligata in favoarea contestatorului la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrare.
Ulterior, a fost pronuntata Decizia nr. 391/C/2010-R din 31 mai 2010 a Curtii de Apel O - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal prin care a fost respins recursul declarat de recurentul creditor M N, fiind mentinuta in totul sentinta civila nr. 620/F din 18.03.2009 a Tribunalului B hotarare prin care, in temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolventei, se dispusese inchiderea procedurii insolventei debitoarei SC M SRL O.
In considerentele acestei ultime decizii evocate, s-a retinut ca, in speta, bunurile debitoarei au fost valorificate, iar sumele obtinute prin vanzarea bunurilor au fost distribuite, conchizandu-se ca, chiar daca nu s-a reusit achitarea tuturor creantelor inscrise in tabel, distribuirea sumelor obtinute din vanzarea bunurilor debitoarei s-a realizat in totalitate si in ordinea inscrierii pe tabel a creantelor conform prevederilor Legii nr. 85/2006.
Hotararea prin care s-a statuat ca fiind legala inchiderea procedurii insolventei debitoarei SC M SRL O, fiind respins recursul creditorului M N, este irevocabila, prin urmare orice critici ce vizeaza procedura de lichidare nu mai pot fi analizate ulterior, nemaiputand fi examinat modul cum au decurs procedurile respective, date fiind prevederile art. 166 din Codul de procedura civila.
Apoi, nu subzista nici un temei legal pentru pronuntarea unei solutii de obligare a Ministerului Finantelor Publice la plata drepturilor salariale cuvenite de la momentul desfacerii contractului de munca, 1 mai 1997, pana in prezent cu aplicarea indicelui de inflatie si a dobanzii legale aferente, cu plata drepturilor cuvenite catre ceilalti parati din cauza.
In speta, recurentul reclamant se afla in imposibilitatea de a obtine plata creantei privind drepturile sale salariale ce decurg din hotararea definitiva din 31 octombrie 2000 a Tribunalului B, context in care este de retinut ca statul nu este raspunzator de neplata pretinsa deoarece este vorba despre legaturile dintre particulari si de insolvabilitatea unui debitor privat. Doar in ipoteza in care societatea debitoare ar fi fost constituita de catre stat ori autoritatile statului ar fi detinut capitalul majoritar al acesteia, putea fi angajata raspunderea Statului, astfel cum s-a si statuat in cauza M impotriva R din 19 iulie 2008 si in Cauza A P impotriva R din 26 ianuarie 2010, in considerentele carora CEDO a retinut ca statul este exonerat de raspundere daca persoana juridica beneficiaza de independenta institutionala si operationala fata de autoritati.
Este adevarat ca recurentul reclamant se afla in prezent de peste 10 ani in imposibilitatea de a obtine executarea hotararii definitive din 31 octombrie 2000 si plata sumelor acordate, insa astfel cum se reaminteste in cauza A P contra R, doar procedura de faliment aplicata unei societati fata de care statul era responsabil, ar putea justifica, potrivit Conventiei, efectuarea de catre autoritati, a platii creantei decurgand dintr-o hotarare definitiva, Curtea de la Strasbourg facand distinctia dupa cum executarea hotararii priveste raporturi intre persoane private sau, din contra, apartine raspunderii directe a autoritatilor, aceasta din urma ipoteza fiind incidenta cand societatea debitoare se afla in portofoliul unei entitati a Statului, ceea ce nu este cazul in speta. De altfel, in aceeasi ordine de idei trebuie a se retine ca debitorul privat este raspunzator de datoriile sale chiar si dupa declararea insolventei.
Concluzia ce se desprinde este ca nu subzista nici un temei legal pentru a se da curs cererii indreptate impotriva Ministerului Finantelor Publice, iar fata de argumentele anterior reliefate este evident ca probatiunea propusa in scopul cuantificarii drepturilor banesti pretinse apare ca fiind irelevanta.
De asemenea, nici cererile indreptate impotriva celorlalte parti parate nu sunt intemeiate, intrucat in absenta derularii unor raporturi de munca nu se pot face inscrierile corespunzatoare in carnetul de munca, dupa cum in absenta efectuarii platilor de catre angajator a contributiei pentru asigurari de sanatate si a contributiei de asigurari pentru somaj, este evident ca intimatelor parate Casa de Asigurari de Sanatate B si Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca B nu le revine vreo obligatie de natura celor solicitate prin cererea dedusa judecatii, relevante fiind in sensul anterior relevat dispozitiile art. 211 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, respectiv art. 5 punctul V si art. 21 din Legea nr. 76/2002.
Fta de considerentele ce preced, instanta in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat recursul, sentinta recurata fiind pastrata in totul.