Litigiu comercial. Procedura concilierii. Creanta certa. Conditii. Dovada
C. proc. civ. - art. 7201
C. civ. - art. 942 si 969
H.G. nr. 51/1996 - art. 1
Ratiunea concilierii directe este aceea de a simplifica si degreva judecatile in materie comerciala avand ca obiect pretentii de natura baneasca, pretentii ce pot fi solutionate pe cale amiabila si intr-un termen scurt, aceasta ratiune fiind practic realizata si atunci cand incercarea de conciliere a reclamantului cu cealalta parte a avut loc in cadrul unei alte proceduri sau cand procedura concilierii a fost indeplinita dupa introducerea cererii de chemare in judecata, deoarece esential este ca partile prin vointa lor, exprimata neechivoc, sa staruie pentru a rezolva litigiul.
Imprejurarea ca factura fiscala nu a fost semnata de beneficiar nu poate duce la inlaturarea caracterului cert al creantei, intrucat nu factura constituie temeiul in baza caruia intimata solicita plata, ci contractul. A nu recunoaste certitudinea creantei in litigiu inseamna a-i permite debitorului, ca prin simpla nesemnare a facturii, sa inlature caracterul cert al unei creantei, sau altfel spus, ca printr-o atitudine pasiva, aceea de a nu semna factura, sa se sustraga de la obligatia de a achita serviciile de care a beneficiat.
Receptia este actul prin care investitorul declara ca accepta sa preia lucrarea cu sau fara rezerve si ca aceasta poate fi data in folosinta sau pusa in functiune. Prin actul de receptie se certifica faptul ca executantul si-a indeplinit obligatiile in conformitate cu autorizatiile, avizele, prevederile contractului, ale documentatiei de executie, precum si cu reglementarile tehnice aplicabile, ulterior semnarii proceselor-verbale de receptie fara obiectiuni beneficiarul nemaiputand invoca neexecutarea lucrarii contractate.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 25 din 25 ianuarie 2011, dr. C.B.N.
Prin sentinta civila nr. 567/P.I. din 11 mai 2010 pronuntata in dosarul nr. 5196/30/2009 Tribunalul Timis a respins exceptiile de necompetenta teritoriala, de prematuritate si de inadmisibilitate, a anulat cererea reconventionala ca netimbrata, admitand, totodata, actiunea formulata de reclamanta S.C. P S.A. Timisoara in contradictoriu cu parata S.C. E S.R.L. Drobeta Turnu Severin, obligand-o pe aceasta din urma la plata sumei de 272.508,07 lei cu titlu de pret si penalitati de 0,05% pentru fiecare zi de intarziere, calculate la valoarea facturii emise si neachitate, pana la plata efectiva a debitului.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel parata, solicitand modificarea ei, in sensul respingerii actiunii, cu motivarea ca in mod gresit judecatorul fondului i-a respins exceptiile invocate, pretentiile reclamantei fiind si nefondate.
Prin decizia civila nr. 25 din 25 ianuarie 2011 Curtea de Apel Timisoara a respins apelul paratei S.C. E S.R.L. Drobeta Turnu Severin, mentinand sentinta civila nr. 567/P.I. din 11 mai 2010 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 5196/30/2009.
Pentru a decide astfel instanta de control judiciar a retinut ca prin actiunea introductiva reclamanta S.C. P S.A. Timisoara a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 272.508,07 lei cu titlu de pret si a penalitatilor de 0,05% pentru fiecare zi de intarziere, calculate la valoarea facturii emise si neachitate, pana la plata efectiva a datoriei, sustinand ca desi ea si-a respectat intrutotul obligatiile legal asumate prin semnarea unui contract de executie utilaje tehnologice, aceasta din urma nu i-a achitat factura nr. 1399542/23.01.2009.
Este de necontestat ca intre cele doua societati comerciale s-a incheiat contractul nr. TG 6542-2008 din 23 mai 2008, conventie in temeiul careia reclamanta s-a obligat, in calitate de executant, sa fabrice si sa livreze paratei utilaje de ridicat tehnologice si operationale, la finalizarea unor etape contractuale executantul emitand facturi fiscale, care contineau valorile instalatiilor executate, livrate si puse in functiune, apelanta refuzand sa-i achite factura nr. 1399542/23.01.2009, in valoare de 272.508,07 lei, emisa ca urmare a livrarii unei furnituri - pod-rulant 12,5t-19m.
In mod corect judecatorul fondul a apreciat ca in speta cererea reclamantei nu este nici prematura si nici inadmisibila, intrucat partea a respectat procedura de conciliere directa impusa de art. 7201 din Codul de procedura civila.
Potrivit acestui text de lege, in procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul este obligat sa incerce solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte. Asa cum in mod judicios a aratat si intimata, ratiunea concilierii directe este aceea de a simplifica si degreva judecatile in materie comerciala avand ca obiect pretentii de natura baneasca, pretentii ce pot fi solutionate pe cale amiabila si intr-un termen scurt, aceasta ratiune fiind practic realizata si atunci cand incercarea de conciliere a reclamantului cu cealalta parte a avut loc in cadrul unei alte proceduri (reclamanta promovand anterior si o cerere de emitere a unei ordonante de plata, care se referea la aceeasi creanta izvorata din acelasi contract) sau cand procedura concilierii a fost indeplinita dupa introducerea cererii de chemare in judecata (asa cum s-a intamplat si in prezentul proces), deoarece esential este ca partile prin vointa lor, exprimata neechivoc, sa staruie pentru a rezolva litigiul. Or, in speta, partile au luat cunostinta de pretentiile reciproce, apararile si sustinerile lor, incercand sa solutioneze diferendul pe cale amiabila.
In primul rand, este de retinut ca aceasta critica este formulata de catre apelanta in mod contradictoriu. Astfel, pe de o parte, se sustine ca reclamanta a introdus cererea de chemare in judecata in data de 19 august 2009, fara a face dovada realizarii sau incercarii de realizare a procedurii concilierii (ceea ce este real, dar nu poate determina neprimirea cererii introductive), iar pe de alta parte, se afirma ca aceasta procedura nu a fost nicidecum realizata pana la primul termen de judecata, cum in mod eronat a retinut prima instanta (ceea ce nu mai este real, intrucat, ulterior depunerii actiunii la tribunal, dar inaintea termenul din 6 noiembrie 2009, primul fixat in cauza, prin notificarea nr. 178/14.09.2009 reclamanta a convocat-o pe parata la conciliere in ziua de 7 octombrie 2009, data cand partile s-au si intalnit, semnand in acest sens procesul-verbal nr. 4800/12.10.2009, dar fara a ajunge la vreo intelegere cu privire la stingerea diferendului rezultat din executarea contractului nr. TG 6542-2008 din 23 mai 2008), pentru ca mai apoi apelanta sa recunoasca expres ca incercarea de conciliere s-a realizat dupa inregistrarea cererii de chemare in judecata.
In al doilea rand, este adevarat ca notificarea nr. 178/14.09.2009 nu indeplineste toate conditiile pretinse de art. 7201 din Codul de procedura civila, fiind comunicata paratei ulterior inregistrarii cererii de chemare in judecata. Insa, nerespectarea unora dintre prevederile art. 7201 nu atrage automat nulitatea concilierii, ci numai daca partea dovedeste o vatamare. Daca demersul reclamantei ar fi ramas fara rezultat sau parata ar fi invocat si dovedit o vatamare s-ar fi putut pune problema neindeplinirii procedurii prealabile. Insa, parata nu numai ca nu invoca vatamarea, dar chiar a fost prezenta, prin reprezentantii sai, la sediul S.C. P S.A. Timisoara, unde s-a incercat semnarea unei intelegeri, situatie in care apararea sa nu poate fi primita. Avand in vedere demersurile ambelor parti, precum si procesul-verbal de conciliere directa nr. 4800/12.10.2009, ar fi excesiv de rigida o interpretare in sensul ca in prezentul litigiu nu s-ar fi realizat incercarea de conciliere prevazuta de art. 7201 din Codul de procedura civila pentru a se putea promova actiunea in fata instantelor judecatoresti. Aceasta, si in considerarea faptului ca prevederile textului mentionat privind efectuarea concilierii prealabile in litigiile comerciale evaluabile in bani sunt obligatorii, in schimb termenele, conditiile, locul, mijloacele si modalitatile de manifestare a vointei partilor, cat si continutul concret al inscrisurilor sunt recomandate in respectivul articol, incepand cu alin. 2, dar nu reprezinta conditii cerute imperios de lege, astfel ca nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii directe, ci numai daca partea dovedeste o vatamare, dovada care in speta nu s-a facut.
Atat in fata primei instante, cat si prin cererea de apel parata a invocat exceptia de neexecutare a obligatiilor contractuale asumate de catre reclamanta, fara a indica in concret care ar fi lucrarile neexecutate, executate in mod necorespunzator sau executate cu intarziere, facand doar afirmatii cu caracter general, blocarea echipamentelor (la aceasta deconectare a podurilor referindu-se, de altfel, si reclamanta in cadrul adreselor nr. 3161/15.10.2009, nr. 3333/30.10.2009 si nr. 57/15.01.2010) prin radio-comanda neputand fi catalogata drept o neexecutare a contractului de vreme ce respectiva operatiune a avut loc ulterior ivirii neintelegerilor privitoare la neplata facturii in litigiu, ea fiind doar un mijloc prin care reclamanta a incercat sa o determine pe parata sa-si respecte obligatia de plata.
In speta nu poate fi vorba de gresita aplicare de catre judecatorul fondului a dispozitiilor art. 1169 din Codul civil, in sensul inversarii sarcinii probei, pentru simplul motiv ca, invocand exceptia de neexecutare, societatea apelanta era obligata sa faca dovada pretinsei neexecutari a obligatiilor de catre intimata, apararea acesteia incetand a mai fi o negare pura si simpla a pretentiilor adversarului, devenind o "aparare activa", sarcina probei revenindu-i, potrivit principiului reus in excipiendo fit actor.
Prin probele administrate in fata primei instante reclamanta a facut dovada caracterului cert, lichid si exigibil al creantei detinute impotriva paratei, precum si a intrunirii conditiilor legale pentru antrenarea raspunderii civile contractuale a apelantei, iar imprejurarea, reala de altfel, ca prin sentinta civila nr. 829/P.I. din 5 august 2009 a Tribunalului Timis a fost respinsa cererea reclamantei de emitere a unei somatii de plata pentru aceeasi suma si in temeiul aceluiasi contrat si facturi fiscale, nu poate determina respingerea pretentiilor intimatei, cata vreme alin. (3) al art. 9 din O.U.G. nr. 119/2007 prevede fara echivoc ca in cazul in care contestatia este intemeiata, instanta va respinge cererea creditorului printr-o incheiere irevocabila, situatie in care creditorul poate introduce cerere de chemare in judecata potrivit dreptului comun, ceea ce reclamanta a si intreprins.
Respectarea obligatiilor contractuale de catre societatea intimata rezulta din semnarea de catre parti a doua procese-verbale (in realitate, partile au semnat cate un astfel de proces-verbal pentru fiecare furnitura), respectiv procesul-verbal de receptie la terminarea lucrarilor si punerea in functiune a podului rulant 12,5t-19m din data de 23 ianuarie 2009 si procesul-verbal de verificare tehnica nr. 355R-050 IR din 11 februarie 2009, incheiat de Inspectia de Stat Teritoriala Craiova pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (I.S.C.I.R.), institutie abilitata sa certifice functionalitatea unor asemenea utilaje.
Astfel, in primul proces-verbal, cel de receptie si punere in functiune, avand ca obiect podul rulant 12,5t-19m, reprezentand furnitura facturata (de aceea, nu pot fi primite sustinerile apelantei referitoare la neexecutarea contractului, mai exact a altor furnituri, respectiv poduri rulante de 40t, de 12,5t, de 5t, de 5+1,25t, la care face referire in notele de sedinta din 16 noiembrie 2010), se prevede, la pct. 6, ca lucrarile au fost executate conform documentelor, rezultatul probelor tehnologice fiind corespunzator punerii in functiune a echipamentelor si instalatiilor in conditii de siguranta si realizare a parametrilor tehnici, motiv pentru care comisia de receptie, din care facea parte si un reprezentant al beneficiarului, propune admiterea receptiei punerii in functiune a podului rulant 12,5t-19m, recomandand doar realizarea procedurii de autorizare I.S.C.I.R.
De asemenea, prin procesul-verbal de verificare tehnica nr. 355R-050 IR din data de 11 februarie 2009 s-a confirmat faptul ca instalatia respectiva indeplineste toate conditiile pentru acordarea autorizatiei, precum si ca aceasta poate functiona, un asemenea document fiind impus de parti prin art. IV pct. 2 din contract. Aceste procese-verbale au menirea de a proba indeplinirea intocmai a obligatiilor contractuale de catre executantul furniturilor, respectivele documente fiind semnate si stampilate, fara nicio obiectie sau observatie, de reprezentantii societatii apelante, ceea ce demonstreaza faptul ca utilajul pentru care s-a emis factura nr. 1399542/23.01.2009 si care a facut obiectul contractului nr. TG 6542-2008 din 23 mai 2008 a fost realizat, livrat si pus in functiune. Apelanta, prin semnarea acestor procese-verbale, a recunoscut ca intimata si-a indeplinit obligatiile contractuale privitoare la podul rulant 12,5t-19m, mentiunea referitoare la acest utilaj aparand si in cuprinsul facturii in litigiu. Ca atare, creanta reclamata are caracter cert.
Sustinerile apelantei in sensul ca aceste doua documente nu ar fi fost semnate de catre reprezentantii intimatei nu sunt intemeiate. In primul rand, se impune a se aminti faptul ca parata, la momentul dresarii proceselor-verbale, nu a invocat nicio neregularitate in acest sens. Pe de alta parte, procesul-verbal de receptie si punere in functiune din 23 ianuarie 2009 poarta stampila S.C. Uzinele de Reparatii Mehedinti S.A. si este semnat de d-nii. D.T. si M.C., aceasta persoana juridica facand parte din grupul de societati Prompt, reclamanta fiind actionarul sau majoritar. Mai mult decat atat, S.C. Uzinele de Reparatii Mehedinti S.A. a avut calitatea de subcontractant in executarea utilajelor, iar cele doua persoane fizice sunt salariati ai intimatei. Si procesul-verbal de verificare tehnica din 11 februarie 2009 poarta stampila societatii fiica, fiind semnat de dl. F.D., persoana numita de executant in calitate de manager de contract prin chiar pct. 3 al art. IV din conventia nr. TG 6542 -2008 (parata avand, deci, cunostinta de aceasta desemnare, care ii este opozabila), si el fiind angajatul societatii intimate.
Imprejurarea ca factura fiscala nu a fost semnata de beneficiar nu poate duce la inlaturarea caracterului cert, lichid sau exigibil al creantei, intrucat nu factura constituie temeiul in baza caruia intimata solicita plata sumei de 272.508,07 lei, ci contractul de executie. Articolul 942 din Codul civil, defineste contractul ca fiind acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic. Efectul imediat al oricarui contract, implicit si al celui de executie, este acela de a da nastere unor drepturi si obligatii pentru partile sale. In conformitate cu art. 969 din acelasi cod (temei de drept invocat de reclamanta), conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, ele putand fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege. Cu alte cuvinte, contractul este legea partilor, acestea fiind tinute sa-l respecte intocmai potrivit adagiului latin pacta sunt servanda.
Atata timp cat exista un proces-verbal de receptie finala si punere in functiune, precum si unul de verificare tehnica incheiat de Inspectia de Stat Teritoriala Craiova pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (I.S.C.I.R.), institutie care certifica faptul ca utilajele functioneaza, este evident ca reclamanta si-a indeplinit obligatiile contractuale asumate, creanta invocata avand un caracter cert. A nu recunoaste certitudinea creantei in litigiu, inseamna a-i permite debitorului, ca prin simpla nesemnare a facturii, sa inlature caracterul cert al unei creantei, sau, altfel spus, ca printr-o atitudine pasiva, aceea de a nu semna factura, sa se sustraga de la obligatia de a achita serviciile de care, insa, a beneficiat, lucru care nu poate fi acceptat.
Potrivit art. II al contractului nr. TG 6542-2008 din 23 mai 2008, obiectul conventiei partilor l-au reprezentat "utilaje de ridicat tehnologice si operationale (poduri rulante, macarale pivotante si portal, estacade si cai de rulare aferente), conform Anexei nr. 1 la contract, a ofertei OG 116-08, a caracteristicilor tehnice ale utilajelor Anexa 2.1-2.7 si Anexa nr. 3, ce include termenele de livrare". Aceste utilaje au fost realizate si livrate societatii parate, fiind apoi puse in functiune potrivit clauzelor contractuale (la notele de sedinta depuse la termenul de judecata din 16 noiembrie 2010 chiar reprezentantul apelantei a anexat procesele-verbale la punerea in functiune, cele de verificare tehnica si cele de probe de casa pentru celelalte furnituri). In mod corelativ obligatiei asumate de intimata, apelanta avea datoria de a achita sumele rezultate din facturile emise catre ea, si anume: 30% avans la semnarea contractului, 50% la livrarea fiecarei furnituri, respectiv la reparatii capital la livrarea componentelor electrice si mecanice, iar restul de 20% la punerea in functiune, pct. 2 al art. IX precizand ca in caz de plata cu intarziere a transelor de plata aferente livrarilor, executantul este indreptatit sa intrerupa activitatea.
Ca urmare a serviciilor prestate, respectiv fabricarea, livrarea si punerea in functiune a podului rulant 12,5t-19m, reclamanta a emis factura nr. 1399542/23.01.2009 pentru suma de 272.508,07 lei. Desi aceasta parte si-a indeplinit conform contractului si actelor anexe obligatiile stipulate, parata nu si-a respectat obligatia corelativa de plata a pretului furniturii executate si livrate. Conform art. VII din contract, componentele livrate vor fi receptionate din punct de vedere cantitativ, consemnandu-se intr-un proces-verbal, receptia finala a lucrarii urmand a se face dupa incheierea probelor si punerea in functiune a utilajelor. Or, procesul-verbal de receptie a lucrarilor si punere in functiune dresat in data de 23 ianuarie 2009 atesta faptul ca podul rulant 12,5 t-19m a fost pus in functiune, din acel moment obligatia paratei de plata a sumei de 272.508,07 devenind exigibila.
In acest sens, art. 1 din H.G. nr. 51/1996 privind aprobarea Regulamentului de receptie a lucrarilor de montaj utilaje, echipamente, instalatii tehnologice si a punerii in functiune a capacitatilor de productie, prevede ca receptia este actul prin care investitorul declara ca accepta sa preia lucrarea cu sau fara rezerve si ca aceasta poate fi data in folosinta sau pusa in functiune. Prin actul de receptie se certifica faptul ca executantul si-a indeplinit obligatiile in conformitate cu autorizatiile, avizele, prevederile contractului, ale documentatiei de executie, precum si cu reglementarile tehnice aplicabile. Asadar, ulterior semnarii proceselor-verbale de receptie fara obiectiuni, beneficiarul nu mai poate invoca neexecutarea lucrarii contractate.
Referitor la penalitatile acordate de tribunal trebuie avut in vedere ca in art. X pct. 1 alin. 3 din contract s-a prevazut ca pentru intarzierea la plata facturilor emise de executant, beneficiarul datoreaza penalitati in cuantum de 0,05% pentru fiecare zi de intarziere, calculate la valoarea facturii emise si neachitate. In consecinta, dupa expirarea termenului de plata (15 zile de la emiterea facturilor - art. IX pct. 1 din contract), incep sa curga penalitatile de intarziere in cuantumul stabilit de parti, aflandu-ne in prezenta unei clauze penale, definita de art. 1066 din Codul civil, ca acea clauza prin care o persoana, spre a da asigurare pentru executarea unei obligatii, se leaga a da un lucru in caz de neexecutare din partea-i, alin. (2) al art. 1069 din acelasi cod permitand creditorului sa ceara deodata penalitatea si obiectul obligatiei principale, intrucat penalitatea s-a stipulat pentru simpla intarziere a executarii.